3,713 matches
-
stâncile Vârfului Omu, cum vă întâlniți cu bubulii lui Pavel Coruț și cum meditați împreună cu ei pentru binele acestei patrii. Cum vă desprindeți cu greu din atitudinea contemplativă și vă duceți la datorie, ca să-i anihilați pe dușmanii care ne pândesc fără de odihnă. Cum dejucați planurile diabolice ale spionilor nemți care vor să-i treacă pe trădători peste graniță. Apoi, când vați făcut public dosarul de la CNSAS, o altă lovitură de maestru! Excelentă pentru inducerea în eroare a dușmanului. Că dumneavoastră
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ne Învață mai mult despre noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri cînd doresc pînă la durere să mă risipesc În realitate, liber de orice tristețe. Negația Îmi poate arăta ce nu vreau să fiu și ce nu vreau să fac, ce-mi repugnă și ce disprețuiesc. Dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
le căpătase, mă temeam ca nu cumva să fie luat dintre noi. Și pentru că știam că sfinții întemeietori de ordine religioase aveau obiceiul de a lăsa urmașilor, ca testament, sfaturile pe care le socoteau folositoare pentru înaintarea lor în virtute, pândeam o ocazie potrivită pentru a-i cere acest lucru și Părintelui Ignațiu. Într-una din zilele anului 15513, pe când eram împreună, Părintele Ignațiu îmi zise: „Tocmai mă aflam mai sus decât cerul!”. Cred că tocmai trăise un extaz sau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
oameni chiar asta făceau, munceau fără răgaz la diferite joburi. Printre cei veniți din diferite locuri se numărau: șmecherii care știau să iasă din orice încurcătură și care nu puteau fi păcăliți, binevoitorii ca oglinda cu două fețe, silențioșii care pândeau prada ca vulturii, cei care se puneau de acord cu alții, șarlatanii care erau niște escroci, scandalagiii cărora li se năzărea câte ceva și începeau a face scandal, căciularii cărora nu le plăcea să muncească ci să se căciulească, să cerșească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
oameni adevărați (actorii) ! încapsulează pe celuloid, în bobine viață (sau vieți). Și, deși Cocteau a numit cinematograful la mort au travail, cred că nu era (încă) un paradox de-al său : fiind Viață, e firesc ca el, Cinematograful, să fie pândit de Moarte... măcar pentru faptul că (și) actorii mor și că, de multe ori, în clipa în care-i vedem, ei nu mai sunt vedem niște fantome... Dar n-aș merge până într-acolo încât să consider vitalitatea o categorie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
început să cobor scările fericit, un gînd m-a prins pentru o clipă; nu l-am înțeles atunci sau n-am vrut să-l înțeleg; gîndul rău și necruțător, ca un judecător suprem, s-a agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă invite să-i fac o vizită. Gîndul sîcîitor, obsedant, îmi reamintește cîteva vorbe ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nestematele iubirilor trecute s-a ofilit, așa cum obrazul tău de magnolie s-a ofilit sub răceala surîsului trist, cînd ți-ai dat seama cine-i Brîndușa. Nu-s un iepuraș speriat, cum crezi, Cristina. Acum sînt lupul flămînd care te pîndește, pe tine, căprioara istovită de drum. Singură ți-ai ales soarta, Cristina; nu trebuia să mă strigi cînd am trecut pe lîngă tine. Tocmai mă lepădasem de literatură, mă lepădasem de ceea ce vibra în mine cu sinceritate, ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vadă broderia. Zeișan e ca un idol barbar omnivor. O scenă la care am participat. Eram în vizită la Menaru; ea își cumpărase un porumb să-l coacă, de vreo 35 cm. Îl frigea la jar. Zeișan sta lângă el, pândind. Noi luam cafeaua. Când am terminat noi, Zeișan mâncase și ea toată druga de porumb. Când îl întrebăm pe Muedin ce face Zeișan, spune cu pronunția lui indescriptibilă: „Zeișan? Când nu pălânge, mănâncă și când nu mănâncă, pălânge. Da’ala
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și mai redus ca număr, după cum vezi. Mâine vine la masă Dan și la 3¼ Sabine pentru lectura unor fragmente din scrisorile tale. De vineri, de când am primit 3 scrisori, cea din 30 octombrie, din 12 și din 16 noembrie, pândesc momentele când sunt singură și mai ales seara când mă culc și recitesc mereu scrisorile tale și, cum sunt proaspăt eșită din Musset, scrisorilor tale li se pot aplica versurile: „Les plus désespérés sont les chants les plus beaux / Et
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te port cu mine, credincios, în versetul din Imitation pe care l’am spus aseară, recules. Curaj, iubita mamei, pentru tot ce este, pentru tot ce va veni. Portons la Croix, pentru lunile lungi de iarnă, în care oricând a pândit frigul, boala și mai acerb ca oricând neprevăzutul, pentru zilele de grevă ce mă turbură, ca intensitate, cel puțin ca pe un ministru responsabil francez, pentru că viața ta, tu, depinzi atât de ritmul vieței de acolo. Eu nu sunt lângă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poate Rein[er]. Am avut ultimele zile o opresiune ca și când și aici m’ar amenința cineva sau ceva: aceasta e impresia cu care, de altminteri, trăiesc, din ianuarie, mai ales. Cineva care ascultă în spate, pe drum, cineva care te pândește pentru pedeapsă sau răsbunare. Eri seară, pe când îți scriam, conform obiceiurilor cunoscute a[le] electricității mangaliote, s’a tăiat curentul blocului; ce[lă]lalt e tăiat de 3 zile și Mangalia și-a scos umilele opaițe; am tresărit și a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după eliberare se întorsese la matcă și era socotită un bun al familiei, care se mândrea cu acest lucru și, cu aere de aristocrată, își bătea joc de țăranii cu «călcâie crăpate», pe când ea era «țigăncușe crescută pe cărămida boierească» - pândea țipetele și zgomotele din casa aflată în mare fierbere. Înaltă și subțire, cu ochi albaștri-verzui, cu un zâmbet inefabil pe buze, țiganca învinsă o întrebă cu mândrie pe servitoare: «Făcu?» - «Îhî... o fată». Și baba Ioana, înduioșată: «Urzicuța mumii, urzicuță
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ultima clipă: te iubesc mereu, și mereu mi-e dor de tine, până la lacrimi. 33/1950 26 martie, duminică [...] Draga mea, dulcea mea dragă, totul e putred, infect, infestat. Copii, mai ales fericitele odrasle ale doamnei Coadă de Topor, pândesc un zâmbet, un cuvânt, ca să se ducă să pârască, să răstălmăcească - și vai de cine n-a știut să-și țină gura, sau a scăpat o vorbă, cum mi s-a întâmplat mie de curând, acum două săptămâni, când, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
semne cabalistice care însemnau: „Doamne, a venit!“ O întrebam: „Cu cineva?“ - „Cu siguranță, fiindcă se tot învârtește pe lângă glasvand; probabil are o gaură prin care se uită, căci aud parchetul scârțâindu-i sub pași, pe acolo.“ Cu răsuflarea tăiată, ascultam/pândeam ca niște condamnate plecarea lui, după care respiram, ca scăpate de la ospiciu. Vezi deci de cine și de ce am scăpa, dacă acest cuplu reușește să rămână. Un lucru neplăcut: așteaptă un bebeluș în august. Dar mai este până atunci!! Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie, descriind Într-un mod hiperbolic cum cârciuma este pândită de un lup gigantic : „Lângă cârciumioară, Îmi șade la pândă cogeamitea lupul :/ Aiastă namilă de lup mi-ți are niște picioroange taman cât stâlpii ;/ lăboaicele cât niște căpăcioaie ;/ o piele așa de groasă, de parc-ar fi curea de harapnice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
obicei al pământului” <endnote id="(801, p. 124)"/>. O excepție vine să Întărească regula. Dreptul expres al evreului de „a se plimba În voie pe ulițele satului” Într-o anume zi de sărbătoare ne sugerează de fapt pericolele care-l pândeau În celelalte zile ale anului. Așa descrie M. Sadoveanu, În volumul Oameni și locuri (1908), desfășurarea sărbătorii de hram a bisericii Sf. Mercurie (Mercuria, a patra zi de Paști), În târgul Rădășeni din nordul Moldovei : „Atunci și ovreii se pot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceferistului Dincă <<Au ars paișpe cisterne>> se va preciza >>paișpe vagoane cisternă>>”. Probabil, această modificare Îl va fi făcut pe maestrul Everac să râdă-n hohote de prostia tovarășilor, dar În beciul casei, nicidecum pe stradă sau În domiciliu unde pândeau ca hienele sinistrele organe ale Securității dejiste. O altă tâmpenie, bună de inserat În veșnica și nemuritoarea galerie a hidoasei idioțenii comuniste duse la extrem: „b) Se vor elimina ca fiind inoportune următoarele: Nelu: <<Tată, ești așa de simplist să
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ori al activistului de partid. Cum anul 1968 fusese unul secetos, firește că se iviseră grave probleme În lumea satului vasluian prilej pentru unul dintre lucrătorii „Vremii noi” să scrie cevașilea pe marginea acestei teme. Dar, cum Ion D. Zamfirescu pândea la colț cu parul ideologic În mână, nu toate se brodeau așa cum s-ar fi vrut. De pildă, În numărul 255/14 decembrie 1968 ar fi trebuit să apară articolul intitulat „Pledoarie pentru un factor dinamizator al vieții de organizație
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
erau deja împreună de cinci ani, dar, după cum spuneam, Howard are Hollywood-ul în sînge filmul are mai mult vino-ncoa dacă Frost o întîlnește tocmai în avionul acela și dacă primul lucru pe care-l vede fostul președinte, care le pîndește venirea de la fereastră, e piciorul ei desculț ieșind din mașină. Nu iau în derîdere masajul hollywoodian pe care Howard îl aplică realității. ̨ n primul rînd, el nu dăunează filmului (decît într-un singur moment). în al doilea rînd, Howard
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pentru a-i strica influența, și în anumite momente după ce el declarase direct sfatul lui Dumnezeu, aplicând adevăruri tăioase în inimile ascultătorilor săi, o mare furie s-a aprins împotriva lui, și când a părăsit locul întâlnirii, unii l-au pândit pentru a-i lua viața... Dar îngeri ai lui Dumnezeu au fost trimiși pentru a-i apăra viața, și ei l-au condus în siguranță departe de gloata înfuriată”. Da! Întotdeauna adevărații copii ai lui Dumnezeu au avut de suferit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ales în pasajul cuvântării lui Teohari Georgescu când se preciza ceva mai clar ce anume aștepta conducerea P.M.R. de la activiștii U.T.M.. Așadar, si de la Ion Iliescu. "Ca marxiști, știm că drumul spre socialism este plin de obstacole (...) că ne pândește dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța zadarnica de a restaura regimul burghezo-moșieresc.". Iată o frază cheie pentru toata existența lui Ion Iliescu. Dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța de a restaura regimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
mai dea ochii cu Maricica. Soarele asfințise, în curând trebuiau să se întoarcă de la câmp ceilalți membri ai familiei, dintr-un moment în altul trebuia să pice și Costache, care fusese cu căruța în chirie, cu marfă, la Vaslui. Săndel pândește de după colțul casei cum trebăluiesc maică-sa și Maricica, apoi privește cu ciudă în ocolul mieilor. știe care lipsește, era un berbecuț cu care se juca el „de-a împunselea” și-i pare rău după el. știind că mamei sale
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
toate domeniile, inclusiv în învățământ! Lumea se întâlnea și discuta în șoaptă uitându-se fiecare în jur să vadă de nu e filat, supravegheat! La Consiliul Popular Bârlad o comisie lucra cu ușile închise și hotăra soarta fiecăruia dintre noi! Pândeam cu neliniște apariția vreunui membru din comisia respectivă, fiecare interesându-se de propria-i soartă! Ațin calea unei colege învățătoare cu drept de decizie, o salut și o rog să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Vedea cum se face instrucția. Nu trebuia să-i spună cineva că a făcut, a dres. Nu știai de unde a apărut, dintr-o tufă sau mai știu eu de unde, numai te trezeai cu el. Nu știam de când stătea și ne pândea. Și numai vedeai că ți-o trântește la raportul de la prânz. M. M.: Își lua informația singur. L-au sărit de vreo trei ori, tot i-au adus comandanți capac. Dar el era un om de excepție. Noi mai aveam
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]