8,628 matches
-
au pălărioare cu dantele și volănașe iar de pe umeri le fâlfâie, ca niște aripioare în adierea vântului, voaluri de mătase. Un surâs binevoitor înflorește pe chipurile gazdelor. Narcisa este cuprinsă de emoție și-și strânge soțul de braț. Contele Dracula pășește autoritar în mijlocul sălii. CONTELE DRACULA: (cu voce puternică) Neam vampiric din toate colțurile lumii, luați aminte la vestea ce-o vestesc! Aveți în fața voastră pe Prințișor, nepotul meu de sânge și pe soția sa Narcisa, Zâna Carpaților! Câteva secunde tânăra
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
înebunesc și mor de ciudă că nu pot să fac nimic ... Număr pașii ca soldații să treacă armata...47, 48, 49 ... Și brusc se oprește din cadențat. - Dacă aveam trei picioare, ce dracu făceam? În perimetrul sălii noastre de așteptare pășește cu viteză de avion un pilot bătrân la vreo 80-90 de ani, hai 91 ... E moș Cocoș că prea e aviator țanțoș și ramolit de atâtea ore de zbor. 53, 54, 55 ... - E cu listă, taică? - Mda! Cu listă de
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
nu mă lași să plec! Iubirea ce-o simțim, la noi, în veci să stea. Timpul să uităm, cu ani ce-n grabă trec! Plecăm și-așa în grabă...din scurta noastră viată, Mergând mereu sens unic...cu drumuri bifurcate Pășim cu frica-n suflet...știind cä ea ne-nvațä Să dezlegăm .."necunoscuta"... Sorții încurcate. Am auzit, ne-ntoarcem din Cer evoluați... Din măreții astrale... c-o fațä fascinantä. Vom fi pe Pământ Ingeri... pe veci îmbrățișați Aripile vom întinde peste-o
TRANDAFIR DE PATIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342185_a_343514]
-
Privit din apropiere, trandafirul părea mai discret, autonom și împăcat cu soarta, vesel în anumite momente de vibrație și. - De ce nu? - Profesor de lingvistică autohtonă, un joc de cuvinte și imagini privite de pictorul casei. L-am salutat și am pășit, prin șiroaiele nesfârșite de apă, spre mașina aliniată corespunzător, aflată în așteptarea aventurii lacustre. „De-atâtea nopți plouând,/ Aud materia plângând.../ Sunt singur, și mă duce-un gând/ Spre locuințele lacustre.” (George Bacovia) „So many nights I've heard the
DEALURILE DIN SYDNEY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341737_a_343066]
-
în anul 1939, în 500 de exemplare. Toate poartă-n ele amprenta dragostei de locurile natale și de oamenii lor, constituind parcă un preambul al cărții exilului de mai târziu. Însuși titlul îmi inspiră acest lucru: „Genuni”! - odată ce-ai pășit pe drumul exilului, nu poți să știi niciodată spre ce prăpăstii te îndrepți sau pe ce culmi te poți înălța. Dacă în Canada cunoscutul avocat a atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
azi și mâine Cu supunerea unui pai care se așează în claie cu fragilitatea vrabiei care se pune în palma ta pentru o fărâmă de pâine cu perseverența unei păsări în zbor nu vrea să fie învinsă de unul care pășește pe sol în gol cu notele răscolite din lacrimă de către o vioară cu înverșunarea sufletelor care nu vor să moară te implor Suzana Deac Referință Bibliografică: Și azi și mâine / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul
ŞI AZI ŞI MÂINE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341773_a_343102]
-
de lumină îi duc în fiecare zi vorbe bune nu vreau ca moartea să se mute aproape de sânul meu tremurul neputinței trece prin mine nu pot urca crengile fără ea fără "unde mergi fătuca mea?" nu știe nimeni cum se pășește cu adevărat cum se lipește sărutul de buze ce simte marea când atinge malul mă voi prelungi peste strigătul acestei iubiri respir...și dacă se va face frunză "unde mergi fătuca mea?" cu un gest încetinit o să-l pun in
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341790_a_343119]
-
o singură direcție. La fenomen. Care dispărea tot mai mult în secundele nechemate, dar continue, trimise de timpul etern care se pare că e grăbit. Oare de ce ? Și alții vor să trăiască și nu încap de noi ? Ne forțează să pășim mai sprinteni. Către ce ? Către hotar, mal și un punct fix în care ne egalizăm toate șansele, chiar și virtuțile. Basmele. Viața. Acolo ne grăbim toți ? De neînchipuit. Și punctul se absorbea în văzduh. -Vai turiștii ăștia ! Nimic nu e
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
-i pun sufletul meu Darul pentru Dumnezeu. Rugă În genunchi, în ochi cu rouă Înalt azi o rugă nouă Domnului mântuitor În tot, călăuzitor. Dă-mi Doamne numai gând bun Și dă-mi mâna ta pe drum Oriunde am să pășesc Să nu mă mai rătăcesc. Dă-mi Doamne pricepere, În toate-nțelegere. De greșesc, pe loc mă-ndreaptă, Ține -mă pe calea dreaptă. Mulțumire-n dar ți-oi pune Toate florile din lume Și-ntre ele ți-o dau toată
POEZIE CREŞTINĂ PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341832_a_343161]
-
din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oamenii din porumb și păpușile de lemn Din lut i-au făcut zeii pe primii maiasi. Dar indienii maiasi au durat puțin. Erau moi, fără vlaga; s-au prăbușit înainte de a reuși măcar să pășească pe Lună. Zeii Numere înlănțuiți în Marele Timp Maya au încercat atunci lemnul. Păpușile de lemn au vorbit o vreme cu zeii în șoapte divinitorii și au reușit să se urce pe o scară de lemn la cer, până la frații
OAMENII DIN PORUMB SI PAPUSILE DE LEMN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341841_a_343170]
-
-n flori de doruri./ cu ochi tăcut, privirea fixă / spre fața-ți luminată, / ador mireasma de tămâie / ce trupul tău o poartă. / cu lumânările-n mână / din cântec te oprești: / pe chipul tău cel sfânt / văd flori de crini cerești./ pășești din ce în ce mai mult, / te-apropii și slăvești: / În fața Altarului Sfânt, / doar cântece dumnezeești. Referință Bibliografică: Făptura mea din ceruri / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1208, Anul IV, 22 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constanța Abălașei
FĂPTURA MEA DIN CERURI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341849_a_343178]
-
vârsta de 6 ani. Castelul va rămâne reședință a familiei regale până în 1948, când este confiscat de regimul comunist. În 1953 Peleșul va deveni muzeu, însă el putea fi vizitat, încă de pe vremea regelui Carol I. Cei doi tineri, care pășeau pentru prima dată pragul unui așa grandios castel, regretând că din cele 160 camere, nu puteau vizita decât câteva, fiind fascinați de măreția și bogăția exponatelor din Sala de Arme, Sala de Teatru sau Sala de Muzică, Salonul Turcesc sau
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a durut? - Au, ce mă doare... Cred
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare nu mai există. A pășit pe drumul pierzaniei și nu va căuta calea de întoarcere, așa că îl invita pe Ștefan să se bucure de toată abandonarea ei voluntară, așteptând să-i dăruiască plăceri de care să-și amintească mereu cu dorința repetării lor. Din auzite
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
ne întinde mâna Sa pentru a ne ajuta și încuraja, nu am fi fost nimic. Ființa noastră s-ar fi pierdut în oceanul durerilor și al lacrimilor, în descurajarea zilnică sau în noianul grijilor. Dar El ne întărește, să putem păși peste obstacolele vieții. Am fost creați într-un chip minunat, având cele mai minunate daruri pe care le putem folosi, spre folosul nostru și a celor din jur. Prin simțurile pe care Divinul Dumnezeu le-a pus în noi, putem
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
banilor constituiau o problemă pentru aceea vreme. Fetița a crescut, a devenit o încântătoare mămică și o frumoasă doamnă. Am revenit în țară și nu am mai întâlnit-o pe Leonea, nu știu cum a evoluat viața ei. A fost nevoită să pășească pe un drum atât de spinos în viață, dar știu că era o luptătoare feroce. Încă de la vârsta fragedă se lupta să se facă înțeleasă celor din jurul ei și, la rândul ei, să poată înțelege. M-a impresionat aceasta fetiță
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
comori. Aceste suferințe le-au dat seninătatea atât de firească de pot atinge ușor cerul. Dar ce greu, e Doamne, până ‘se pune mâna' pe această stare de lumină deasupra tuturor lucrurilor! Numai cei îndelung încercați și aleși pot să pășească pe o asemenea treaptă ... ” Vie și neprețuită i-a rămas amintirea și în comuna mea natală, Țigănești-Teleorman, unde a fost dascăl ilustru până la arestarea sa în 1948. In anii `30 și începutul anilor `40, rolul dascălului era acela de apostol
MARIN SPÂNU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342243_a_343572]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 755 din 24 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Venea o femeie... Pășind ușor în lumină, Dar norii pe cerul lăsat se-adună Și liniștea macilor fură. Cad stropii de ploaie peste câmpie, Castanii solemni, în depărtare, Își sting felinarele, Plouat și întunecat rămâne templul Castanilor din zare. Dar ploaia s-a oprit
TRECEA O FEMEIE PRIN LANUL DE MACI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342307_a_343636]
-
Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 757 din 26 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Fata morgana, Sufletul meu te caută de-o veșnicie! Bătând din ușă-n ușă, Am străbătut întreg Universul Căutându-te printre galaxii. Sufletul meu a pășit Pe misterioasele cărări ale iubirii. El mi-a descoperit comorile Ascunse-n cămările inimii tale. Dragostea mi-a fost călăuză, Prin vieți m-a tot purtat Către tainicul tărâm Al bucuriilor și durerilor omenești. Te-am regăsit, suflet-pereche, În labirintul
FATA MORGANA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342303_a_343632]
-
prematur sufletește ? A.M.G.: Îmi place să scriu! Și îmi place deoarece, atunci când versurile se înșiră pe hârtie, mai încet sau mai repede, gândurile, sufletul meu se eliberează, orice umbră dispare, iar eu mă simt stăpâna lumii... mele. Așa am pășit, în lumea oamenilor cu sufletul ca o aripă de înger, poeții și mă simt foarte bine. Poezia mi-a adus mari beneficii pe care nu le-aș fi avut niciodată dacă nu scriam. Scrisul mi-a adus beneficii unice! Am
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
unde Apusenii își pleacă frunțile spre Depresiunea Huedinului, într-o dulce îmbrățișare cu dealurile ce mărginesc poalele Vlădesei, masivul care străjuiește cu Pietrele lui Albe și Cetățile Ponorului poarta de intrare spre inegalabila Țară a Moților. Pătrunde în tainele cunoașterii pășind pragul școlii la Timișoara, unde azi este elevă în clasa a VIII-a a Școlii Generale nr. 18. Începe să-și publice scrierile în anul 2008, copila de numai 10 ani tipărind prima revistă intitulată “Pagini de iarnă”. În același
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
din copca înghețată a buzunarului genții telefonul, o reapelă. - Unde ești acum? Hai să ne întâlnim și să stăm de vorbă. După o secundă de ezitare, acceptarea venise pe un ton nehotărât și parcă resemnat. Peste o jumătate de oră, pășind cu atenție pe sticla gheții stratificate pe trotuar, se îndreptau amândouă spre casa Angelei. Acolo, în mijlocul camerei, bagajele așteptau pregătite pentru plecare. Pe drum Angela îi spusese puținul pe care îl aflase și ea - culmea - tocmai de la Lili fosta soție
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
pe aripile sale, până în cele mai îndepărtate zări, informațiile inscripționate în parfumul florilor și pe frunzele stejarilor... „Ele adeveresc și vor adeveri peste veacuri, vitalitatea și înțelepciunea Neamului nostru care, asemenea stejarului, după furtună, se va înălța mândru spre soare, pășind curajos pe Calea Luminii...” Legendele spun că, în munții sacri ai României, pe vârful Kogaionon, numit și Muntele Sfânt al Geților, într-una din peșteri s-a retras Zalmoxis.... Pe creștetul albit al Kogaiononului se află Crucea Cerului, pădurile ce
SYBILLA DACICA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342318_a_343647]
-
ghicitul cer în speranța de a mai putea levita doar o clipă pe urma unui zbor de păsăre culoarea stridentă roșie ca mărul lui newton îmi atinge pe neașteptate pleoapele clipind poruncitor - stop pune stop viselor trezește-te - mă conformez pășind deîndată peste zebra abia schițată sub mâzga asfaltului scrâșnetul metalic și plesnetul de consistența flegmei de vocale și consoane mixtate cu ură-n - „căscata” - îmi lovesc cu putere timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]