4,130 matches
-
nemțește și tata știe destul de bine și venea, aducea ciocolată, aducea nu știu ce - era medic de meserie. Zicea: „Dom’le, eu sunt medic, eu nu sunt nazist, nu trebuie să vă fie frică de mine. Și mie mi-e milă de ce pățiți”. Venea, aducea ciocolată, tata Îi mai dădea săpun. Și Îi plăcea foarte mult de soră-mea - eu am o soră cu 3 ani mai mică, tot aici, În Iași; dacă o să vreți, o să vorbiți și cu ea. Dacă eu aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au murit... Da’ toți au murit. Din acea casă de bătrâni n-a rămas nimeni viu - s-au curățat În 4 luni. Că banii au fost folosiți În alte scopuri, nu știu. Dar doctorul care a organizat asta n-a pățit nimic după război. Totuși. Noi Îl cunoaștem. Nu i-ați cerut socoteală? Dar numai noi? Nueram singurii care să-i cerem socoteală... Că au fost atâția care au stat acolo. Oameni bogați,care și-au lăsat toată averea acolo - și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost mai bine decât la alții. Iarna lui ’44. A venit ianuarie, retragerea trupelor nemțești. Ne-a fost foarte frică, pentru că dacă aflau că suntem evrei ne omorau cu siguranță. Însă vecinii, toți ucraineni, ne-au ajutat și n-am pățit nimic. În martie se retrăgea și armata română, dar ne-a fost frică și de ucrainenii care au colaborat cu nemții și de cei din armata română care au fost eliberați din Închisori. Li s-a dat voie să lupte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost eliberați din Închisori. Li s-a dat voie să lupte pentru a ieși din Închisori. Aceștia erau chiar niște criminali care omorau pur și simplu - ca să ia o boarfă de la tine te omora și ți-o lua. N-am pățit nimic, au trecut repede. Apoi au intrat rușii. Mai Întâi niște căruțe - am zis: „Vai de mine, dacă asta-i Armata Sovietică nu mai zicem nimic”. Dar după aceea a venit adevărata armată. Și de aceștia trebuia să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
români și eu vă duc Înapoi de unde v-am luat”. Și ne-a dus În lagărul românesc și l-a chemat pe comandant și i-a spus: „De oamenii ăștia să ai grijă ca de tine - că dacă aflu că pățesc ceva ai Încurcat-o”. N-am pățit nimic. Ne-a dat altă locuință, că aia deja se ocupase. El pe urmă a plecat pe front, iar noi am rămas În ghetoul ăla al românilor. Eu am continuat să mă duc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
v-am luat”. Și ne-a dus În lagărul românesc și l-a chemat pe comandant și i-a spus: „De oamenii ăștia să ai grijă ca de tine - că dacă aflu că pățesc ceva ai Încurcat-o”. N-am pățit nimic. Ne-a dat altă locuință, că aia deja se ocupase. El pe urmă a plecat pe front, iar noi am rămas În ghetoul ăla al românilor. Eu am continuat să mă duc cu vaca la păscut. Oricum, aveam cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care nu a avut aer, ajungând cu timpul, de exemplu, Într-un lift sau ceva Începea să se sufoce... Și a fost la medic să afle de la ce i se trag toate acestea și medicul a Întrebat-o: N-ați pățit ceva În copilărie? Și ea i-a povestit și medicul i-a spus că de acolo i se trage totul... Exista În subconștient și pe urmă a trecut În conștient... Au urmat alte nevroze astenice și acum tot mai rău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la liceu frumos, cu steaua aia galbenă, și era foarte neplăcut, că erau mulți huligani. Însă am avut noroc că În apropiere stătea un profesor de muzică de-al nostru și ăla venea de mă conducea până la școală, ca să nu pățesc ceva pe drum, și Înapoi acasă, deoarece aveam același drum. Acolo am terminat și am dat și bacalaureatul. Dar, fiindcă vremurile erau așa de tulburi, nu s-a mai făcut nici tablou, de exemplu. Probabil ca să nu figureze și evrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
seara de la muncă, să vadă două fete spânzurate, iar cea de noapte, care venea dimineața, să vadă cum celelalte două fete erau spânzurate. Nu puteai să nu te uiți, că erau o mulțime care te obliga să te uiți ce pățește cineva care sabotează Germania. A fost ceva groaznic. Ajungem Înapoi la ziua când am fost puși pe drumuri. Au evacuat lagărul cu câteva ore Înainte. Ici și colo se auzeau zvonuri: să plecăm, ori să stăm În lagăr, să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oameni solizi care au luat vreo 10 copii dintre noi sub supravegherea lor și ne-au păzit. Când mergeam jos, În cariera de piatră, aveau grijă de noi. Când eram sus, ei erau pe lângă noi. Cu acești oameni n-am pățit nimic, iar după vreo lună și ceva s-a făcut o selectare... Și ăștia știau cam câte cinci-șase limbi - unul era profesor de istorie, unul era medic, lucrase la un spital din Moscova și a fost militar pe front, pilot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau foarte duri. Noi am avut mare noroc cu ei, că Îi cam avertizau pe SS-iști. Am lucrat până În februarie 1945 În tunel, la avioane. Pe la mijlocul lui februarie au tras În noi, ne-au spus că cine mișcă așa pățește. La barăci era sârmă ghimpată de jur-Împrejur, mâncarea se aducea cu cărucioarele, până la ușă, la ușă o preluau ai noștri și pe urmă se Împărțea - vă dați seama, cine-mparte parte-și face! Dacă nu erau rușii ăia, noi, copiii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau vreo mie și ceva, erau foarte bine Închiși. Era o baracă metalică, o ușă, am văzut când am făcut curățenie. În fiecare zi erau scoși unu’ la doi, Îi spinteca În fața celorlalți cu baioneta, ca să vadă că așa vor păți. Trebuia să scrie fiecare câte o scrisoare. Nu știu, mi se pare că n-au fost vinovați ei. Un alt episod petrecut În drumul de la lagărul F spre Mauthausen, când s-a făcut selectarea - am stat pentru selectare afară, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dată soldat neamț, cu chipiul ăla așa și cu cizmele alea, am văzut primele crime... Oameni spânzurați la intrarea În ghetou - nu s-au spânzurat ăia singuri, că era scris În germană, maghiară și română: „Cine nu se supune așa pățește, aici se muncește”. La Cluj. Clujul era sub ocupație maghiară. Dacă mergeai la Turda, de la Cluj la Turda erau 30 km - dacă mergeai 30 de kilometri erai În România. Dar trebuia să treci Feleacul. În ghetou găseam așa, În fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Turda, de la Cluj la Turda erau 30 km - dacă mergeai 30 de kilometri erai În România. Dar trebuia să treci Feleacul. În ghetou găseam așa, În fiecare dimineață, oameni Împușcați cu pancartă pe ei: „Cine nu se supune așa pățește, aici se muncește, nu se trândăvește”. Pe altul era scris... Un altul avea gaură În cap, sângele era sub el... Toate „hoiturile” - că așa ziceau ei, că sunt „hoituri” - se adunau În timpul mesei, la ora zece, dar nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau 10 toalete - mare nenorocire a fost acolo! Dimineața trebuia să te prinzi, câte cinci În rând, de braț, pe margini erau SS-iști cu arma În poziție de tragere și cu câini-lupi dresați, cum v-am spus. Eu am pățit o chestie foarte neplăcută, că din rândul acesta nu aveai cum să ieși 5 kilometri ca să-ți faci treaba - și am făcut pe mine; a fost o chestie Îngrozitoare până am reușit să scap de hainele respective și să le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prindeau. Toți care au vrut să evadeze - sau care au evadat și au fost prinși - au fost executați. Și, drept exemplu, pe Apell Platz: „Uite, cutare și cutare au vrut să evadeze și vor fi pedepsiți cu moartea. Așa veți păți dacă veți Încerca”. În legătură cu Încercările de evadare sau răscoală, la Buchenwald a fost o situație mai specială, probabil că ați auzit despre asta: Buchenwald a fost singurul lagăr care s-a autoeliberat, pentru că acei muncitori deținuți care lucrau În fabricile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apoi numerus nullus spune multe... Era, totuși, o aversiune, nu? Adică nu permiți unor evrei să facă școală la liceul tău maghiar... - Alte restricții mai erau? - DAVIDOVICI: Păi, nu e suficient? - Cum ați resimțit acest lucru? Aveați prieteni care au pățit ceva? - DAVIDOVICI: Am avut. Eu, personal, nu prea am avut frică din ’40 până În ’43... Și acum să vă zic ceva. Noi, cei care am făcut acest liceu, eram copii din familii foarte bune - așadar acest liceu a fost format
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
august-septembrie, ei În primăvară... Și au tras cu tunul și i-au Înecat pe toți... Aproape zece mii de oameni. Și, pe chestia asta, ca să vă spun cum am scăpat, și americanii, și englezii au atras atenția guvernului maghiar: „O veți păți pentru porcăria asta”. Așa am scăpat noi - adică a venit procesul... De la Cluj ne-au dus legați doi câte doi la Tribunalul Militar de Război, excepțional, adică azi te judecau, mâine te Împușcau - te spânzurau, că ei erau cu spânzuratul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apă, dacă nu ai mâncare, dacă ești plin de păduchi, dacă ți-e frig tot timpul, dacă nu poți să mergi, că nu ai cu ce, dacă ești dezbrăcat... mai trebuie altceva? Au făcut cardită reumatică, de era să o pățesc. Am și acum o boală de inimă care de acolo se trage... - Ce v-a ajutat să supraviețuiți, spre deosebire de alții, care au murit acolo? - Aș mai spune ceva, să vă lămuriți. Atmosfera era de așa natură Încât mulți și-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
frică, fiindcă asta era piesa, dar o făceau și după aia Îți dădeau o felie de pâine sau o jumătate de țigară. - Spuneți că le era frică. Dacă era prins că, știu eu, dădea o țigară unui deținut... - Cred că pățea ceva foarte grav. Cred că era trimis Într-un Strafbatalion. Cred. Nu știu. O să fac acum un salt În timp, ca să-ți dai seama ceva despre pedepse. La Kochendorf, În lagărul următor, lucram Într-o mină de sare, nu de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dușman declarat al românilor și României, care agită permanent și nepedepsit ideea separării și dezmembrării României. Acest popă vrea să joace rolul chibritului care aprinde vâlvătaia, uitând un amănunt nesemnificativ: chibritul arde primul! „Săracul popă”, mă tem să n-o pățească la fel ca Andrei Bathory, cardinalul. După ce comuniștii români și-au dat seama că, urmând linia trasă de Comintern privind dreptul la autodeterminare într-o Românie prezentată ca stat multinațional, se situau pe o poziție antinațională, au pus și problema
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
uzitată în documentele de tot felul de până în secolul al XIX-lea) este victima unui linșaj mediatic, că, la o adică, alții au făcut-o mai lată cu ceva timp înainte (Puvăcița îmi vine în minte acum) și n-au pățit nimic, nu li s-a rupt coarda și gâtul. Ca să vezi cum devine cazul: presa te ridică, presa te coboară. Totuși, nu presa a pus-o pe demisionara noastră să se urce pe o scenă putredă la Costinești și să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
este cunoscută de multă vreme, este folosită de guvernele lumii în politicile lor militaragresive, pentru a trânti adversarul la pământ cu mai puține tancuri, avioane și soldați, mai mult printr-un fel de paralizie a voinței de ripostă, așa cum a pățit-o domnul Geoană, când a fost întrebat de Băsescu că ce-a căutat el în viul nopții la Vântu? Geoană, paralizat de întrebare, a simțit că totul se învârte în jur, s-a prăbușit ca și cum ar fi avut un cui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
vreți, eu vă vreau...” (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu) Și eu am jurat că n-oi scrie despre alegerile prezidențiale și despre urmările acestor alegeri atât de aprig disputate și comentate și, după cum vedeți, m-am ținut, cât m-am ținut, pățind, până la urmă, vorba cântecului „dar eu nu mă pot ține!”, așa că, de când Geoană a dat-o pe sărit în sus de bucurie, avem ca președinte pe Băsescu, despre care gurile rele spun că voturile i-au venit din lupanarele Parisului
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ocupă cel de-am zis, nu, rolul de vioara întâi revine NUP-istei lui Cocoș, căreia, pentru a-i tempera zelul pentru turism și construcții de apartamente, îi recomandăm să citească atent „Groapa” lui Eugen Barbu, să vadă ce-a pățit gagica lui Bozoncea. Și, ca să vedeți că nu mă roade grija de ce-o să facă și cum o s-o dreagă Ileana Cocoșului, mă voi întoarce la alegerile prezidențiale, fie și numai pentru ca să nu se zică că lumea uită repede, și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]