3,706 matches
-
iar din această perspectivă El se bucură mai mult de întoarcerea unui om păcătos decât de cumințenia unuia drept. Această idee este ilustrată și de o altă pildă, care ne atrage atenția că Dumnezeu se bucură mai mult de un păcătos care se pocăiește decât de 99 de drepți care nu au nevoie de pocăință. Suntem înclinați să credem, de aici, că iubirea absolută copleșește dreptatea absolută a divinității. Ideea călăuzitoare a parabolei fiului risipitor, anume că starea celui care a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ai lăsat să-ți ia din buzunar, să-ți fure scrisoarea... Cetățeanul: Ei! Nu face nimica, poate mai găsim alta... Tipătescu: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Alegător... Tipătescu: Nu... bețiv... vițios... păcătos. Zoe: Fănică!... Tipătescu: Da, bețiv... uite și acuma ești turmentat, ești băut... (Cațavencu râde.) Cetățeanul: Aș! Tipătescu: (cu dezgust) Uite, nenorocitule! Miroși cale d-o poștă... (îl împinge.) Cetățeanul: (șovăind) Ăsta este mirosul meu naturel... Tipătescu: Miroși a rom... Cetățeanul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
atâta că nu te omoară, cum a fost la Securitate... credința Îți dă un curaj și-ți dă o putere extraordinară. Dacă n-ar exista aceste lucruri, foarte mulți oameni s-ar prăpădi. Și să știți că și cei mai păcătoși oameni sau cei mai răi, când ajung În situații din acestea, mulți se convertesc... sau se căiesc măcar. Și zic: „Doamne, am păcătuit, Îmi pare rău”... I se trezește speranța și zice: „Doamne-ajută-mă să scap de-aici”... Acolo, În Închisoare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fericit. Dar resentimente aveți? Nuuu! Nu! Păi, așa m-am născut... Eu nu urăsc pe nimenea... Nuuu! Eu nu pot urî pe nimeni. Pentru fosta mea soție mă rog În fiecare seară s-o ierte Dumnezeu, pentru c-a fost păcătoasă și știu că are nevoie de iertare... Ăsta-i adevărul, no. Da’ am fost Învățat de acasă așa, că În casa mea nimenea nu ura pe altcineva... Bine, mulțumesc mult. Maria Godea (Ionescu)tc "Maria Godea (Ionescu)" S-a născut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a lăsat. Influențat de anumite lecturi despre Albania, o țară „semifeudală”, organizată pe „clanuri”, am resimțit ca pe o surpriză faptul că Enver Hodja era un ins cult, vorbea cîteva limbi, cunoștea bine literatura engleză, îl pasiona arheologia! *O curiozitate păcătoasă, de care nu scap: Doamne, „care este numărul zilelor robului Tău?” (Ps.118, 84). Într-un moment de virulență critică, R. mi-a făcut următorul portret: „Ești rigid, plin de prejudecăți. Un pedagog ineficient, asta ești!...” Apoi, puțin mai calmă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dușman de clasă, un agent al ideo-francmasoneriei internaționale, un om al lui Reagan sau un contracandidat la Premiul Nobel pentru pace? Ceaușescu l-a înțeles pe vechiul său tovarăș de lupte pașnice și a decretat: Să se dărâme această instituție păcătoasă care adăpostește asemenea fiare sălbatice și să fie prinsă și decapitată pisica agresoare, analizat creierul și prezentat primului șoim al patriei, cu prima ocazie când va fi bine dispus și doritor să afle vești vesele. Și acum poanta: pe câine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
exemple tragice o spun. Suntem doi oameni care am pășit pragul bătrâneții, suferințele ne-au marcat trupul, dar prin harul lui Dumnezeu sufletul îmi este teafăr și credința intactă, mult sporită. Cred în biruința binelui creștin și în întoarcerea celor păcătoși, îmi iubesc Biserica și neamul și sunt convins că perioadele de întuneric istoric nu pot distruge decât parțial geniul românesc și opera lui, creată prin vitregiile vremurilor, căci Pronia divină este peste noi și în planul lui Dumnezeu, finalitatea, chiar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
I către Corinteni). Și nu L-ar răstigni în continuare, mereu. Un român întors, București, [începutul lui iulie] 1985, difuzată la 23 iulie 1985 Domnule Neculai Constantin Munteanu, Am fost. În sfârșit am fost cu rabla mea de Dacie în păcătosul de Occident. Și m-am întors. Gândiți-vă, m am întors! Mi-a zbârnâit mereu în cap placa dvs., a Europei Libere, că locul românilor este în România. Da, așa este, locul meu, locul nostru este aici, în sensul de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
revelion ne-am simțit O.K. la Mircea și am vorbit despre voi...). La mulți ani, copii! Un an bun, cu bucurii și cu preocupări active pentru amândoi. Vă simțim lipsa extraordinar de mult. Prea mult. Nici nu meritați voi, păcătoșilor, să vă iubim atât. Iulia ș4ț (5.07.’88) Dragi copilași nevricoși, V-am mai trimis, după scrisoarea din primăvară - la care am primit un răspuns afectuos și scris cu atâta talent, Încât m-am Întrebat dacă n-am greșit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chinuie un sentiment apăsător de singurătate și frig. Și dacă mă gândesc că a lipsit atât de puțin - prin luna iulie - să mă reîntorc lângă voi... N-a fost să fie! În ce mă privește am avut mici, dar destul de păcătoase, fluctuații de sănătate; au fost unele fluctuații de tensiune arterială, dar, o dată cu Înaintarea În vârstă, cred că va trebui să mă Împac cu mizerii Încă și mai mari. Din fericire, lucrul Îmi merge destul de bine, Înaintez pe două fronturi. M-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
traducerea În limba germană la Plicul negru; ține-mă, te rog, la curent cu Întreg evenimentul și mai cu seamă cu ecourile de presă. Nu mă Îndoiesc că a fost un mare succes! Dragii mei, nu mă uitați, pe mine, păcătosul; pentru că, În ciuda unor lungi eclipse și tăceri, vă iubesc pe amândoi, cu dragoste frățească! Îngăduiți-mi, de aceea, să vă Îmbrățișez și să vă strâng lângă inima mea! Al vostru, pentru totdeauna, Liviu * ș8ț Probabil, Început 1996 Dragii mei Nicki
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Poreclele ținteau, de-a valma, dușmani, personaje oficiale (Michaux - Vasile Nicolescu, traducătorul poetului francez; Răcănel - Nicolae Dragoș; Ziarul Costache - România liberă, condusă Într-o vreme de o tovarășă Costache), ca și prieteni (Krohadze, Umanistul de Serviciu, Berdiaev, Anchetatorul apatic, Hașurelu, Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În haosul diurn și profan al hazardului, ca ispitirea și ispita libertății, pare a nu putea renunța, totuși, la semnificație. Angajarea intraumană numită Iubire, pusă În chestiune prin infidelitate, nu este necesar ferită de nevoia de transcendență, precum nici pribegiile păcătoase ale credinciosului nu se separă pentru totdeauna de Sacralitate. Cititorul nu poate evita să-l confrunte pe Musil cu Flaubert, maestrul neiertător al mizeriei „romantice”, susurând În putridul realității. Claudine nu este, În nici un fel, Înrudită cu Emma, iar proza
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Americii. Alături de meschine interdicții, alături, pe de altă parte, de Biblie, puritanii au impus sclavagismul, „eradicarea vieții interioare”, rasismul, pe senatorul McCarthy, „controlor public al gîndirii fiecăruia” și pe „magistratul texan Kenneth Starr, fiul lui Dumnezeu.” Pentru Pascal Quignard modernitatea, păcătoasă din atîtea motive și de păcate adevărate, Începe cu secolul XVIII, cu Luminile, cu Aufklärung. De-atunci, oamenii Își pierd memoria, Își pierd mințile, Își pierd, spun eu facînd aluzie la cineva, măsura. Dar nu pe pierderea măsurii insistă scriitorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
păstrat la un nivel în care transcendența juca rolul principal iar credința, dragostea și supunerea față de Dumnezeu se plasa în zona unor virtuți cardinale deasupra celor socio-comunitare de dinainte. Omul putea fi caracterizat mai repede în termeni de credincios sau păcătos decât în termeni de curajos, drept, prefăcut, sau ipocrit. Desigur, milenara caracteriologie a virtuților s-a păstrat în evaluările și caracterizările vieții de zi cu zi, fapt ce se afirmă prin caracterele eroilor a cinci secole de roman european. Alte
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
iese la iveală și ce e rău, și ce e bun în fiecare, scriitorul veșnic în răspăr ajunge la părerea că de multe ori cei închiși sunt victime ale societății și că, în orice caz, închisoarea nu-l îndreaptă pe păcătos, ci îl poate strica definitiv și pe cel recuperabil. Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul (de la gardieni până la director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D.
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
sau a unui unicorn, prea puțin mai contează dacă figurile respective sunt conforme cu realitate sau dacă ele există ca atare. Funcția lor este cu totul alta, mult mai importantă, capitală chiar: ele asigură comunicarea dintre omul care se știe păcătos și Dumnezeul care s-a îmblânzit, s-a coborât în lume, s-a sacrificat pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, cărora le transmite semne într-o lume ea însăși suferindă și aflată în continuă degradare după pierderea paradisului. Cât de reale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ducă pe oameni spre mântuire"70. (s.m.) Pe scurt, aceasta ar fi povestea, dar ea pierde foarte mult, devine de neînțeles dacă nu este detaliată. S-o detaliem, așadar. Omul medieval își înțelege sau își intuiește condiția de ființă slabă, păcătoasă, care a pierdut definitv posibilitatea de a atinge perfecțiunea odată cu izgonirea din paradis. Prin urmare, simte nevoia, dorința de a recâștiga măcar un simulacru al acelei stări aurorale, de a se plasa în aporopierea virtuții nepătate de păcat. Cee ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
e vorba de comportamente naturale ale animalelor sau, chiar dacă este așa, el se contemplă, de fapt, pe sine însuși. Jacques Voisenet este mult mai explicit: "Animalul face deci vizibilă distanța care îl separă pe individ de ideal sau de realitatea păcătoasă. El permite nu doar măsurarea calității dispozițiilor sale morale ridicate sau nu ci de asemenea plasarea sa în raport cu o scară de valori care corespunde în mare scării biologice alcătuite de animale, de la cele de pradă și "infernale" până la păsările "celeste
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
opresc la o lucrare din secolul al XII-lea, care a influențat gândirea medievală, alimentând-o cu simboluri: Aviarium-ul lui Hugues de Fouilloy. Și acesta face distincția dintre vultur (vultur) și acvilă (aquila). Primul, consumator de cadavre, ar fi imaginea păcătosului: Dar se spune că natura vulturului este astfel încât orice păcătos poate fi înțeles prin vultur. Într-adevăr, vulturul urmărește armata, astfel încât să se poată hrăni cu cadavrele celor uciși, deoarece păcătosul îi urmează pe oamenii nestatornici care sunt în armata
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a influențat gândirea medievală, alimentând-o cu simboluri: Aviarium-ul lui Hugues de Fouilloy. Și acesta face distincția dintre vultur (vultur) și acvilă (aquila). Primul, consumator de cadavre, ar fi imaginea păcătosului: Dar se spune că natura vulturului este astfel încât orice păcătos poate fi înțeles prin vultur. Într-adevăr, vulturul urmărește armata, astfel încât să se poată hrăni cu cadavrele celor uciși, deoarece păcătosul îi urmează pe oamenii nestatornici care sunt în armata Diavolului, ca să poată copia faptele lor perverse. El se hrănește
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acvilă (aquila). Primul, consumator de cadavre, ar fi imaginea păcătosului: Dar se spune că natura vulturului este astfel încât orice păcătos poate fi înțeles prin vultur. Într-adevăr, vulturul urmărește armata, astfel încât să se poată hrăni cu cadavrele celor uciși, deoarece păcătosul îi urmează pe oamenii nestatornici care sunt în armata Diavolului, ca să poată copia faptele lor perverse. El se hrănește din cadavre, întrucât păcătosul se delectează cu plăcerile carnale care produc moarte"24. De cealaltă parte, acvila ar fi simbolul evanghelistului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin vultur. Într-adevăr, vulturul urmărește armata, astfel încât să se poată hrăni cu cadavrele celor uciși, deoarece păcătosul îi urmează pe oamenii nestatornici care sunt în armata Diavolului, ca să poată copia faptele lor perverse. El se hrănește din cadavre, întrucât păcătosul se delectează cu plăcerile carnale care produc moarte"24. De cealaltă parte, acvila ar fi simbolul evanghelistului Ioan, simbolizându-l pe bunul creștin, care părăsește lucrurile lumești, pierzându-se în contemplarea celor cerești 25. Prin urmare, în lumea medievală, lucrurile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
domesticit. Acolo își leapădă vechile pene și primește altele noi, deoarece atunci când un călugăr este dezbrăcat de vechile sale vicii, este dotat cu virtuțile unui om nou"23. Atunci când își schimbă penajul, șoimul sălbatic devine domestic; în limbaj alegoric, omul păcătos, viciat, devine un om bun, care adoptă conduita creștină. Indiferent din ce sursă, Cantemir nu avea cum să nu aibă știință de această ipostază. Personajul său suferă, chiar dacă nu la lumină, explicit, un proces identic. Capabil să se întoarcă împotriva
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu un bot imens, în care își cară, firește, victima 4. El reprezintă, prin excelență, pericolul ori, din perspectivă creștină, diavolul. De altfel, adesea, în iconografia creștină 5, iadul este reprezentat ca o imensă gură căscată, care îi înghite pe păcătoși (ipostază frecventă și în frescele înfățișând Judecata de Apoi pe zidurile vechilor biserici moldovenești). Or, dintre toate animalele, crocodilul este cel mai cunoscut pentru gura sa plină de colți înspăimântători. Gura sa simbolizează, deci, gura iadului. Desigur, nu susțin că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]