3,728 matches
-
dintre hoții și criminalii de la conducerea drăcească a acestui stat și conducerea iubitoare doar de „ochiul dracului" a bisericii ortodoxe române? Ia să vedem câteva nume, din cei care au făcut acest demers electronic de punere în legătură direct a păcătosului cu Doamne, Doamne, via Internet. Protosinghelul Antim de la Mănăstirea Dumbrăveni, din județul Constanța, a fost de acord să-i apară numele pe site, la solicitarea administratorilor. Zice el că: aderarea la mediul online a fost o soluție de compromis. „Prin
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-o pe bani de buzunar, are cât de cât o gândire rațională, indiferent dacă este în sens negativ sau pozitiv. Și căutam plin de speranță, semne de sănătate mintală, fiindcă așa sunt eu, bun la inimă și nu vreau pieirea păcătosului, ci îndreptarea lui. Dar propunerile sale recente, de modificare a Constituției, m-au lămurit definitiv, și din păcate, iremediabil, că omul acesta este pierdut pentru societatea română normală și ca urmare a fluturilor adunați în țeasta sa cheală, nu mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de floarea soarelui să aibă la Îndemână și el stătea numai acolo, cu ochii la foc. Păi, ce, era ca acuma să bagi viță de vie și lemn de butuc? Coceni și bețe de răsărită... Și astea au foc uite, păcătos, imediat o dai În foc și curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi concluzia că putea să se Întâmple acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să te târăști și să zaci ca un șarpe.“ Era un om simplu acest Grințu, dar dintr-o bucată, simplitatea lui nu era una vicleană și păcătoasă ca a multora, era una Înnăscută, puternică și neînfricată. Aș fi dorit mult să mențin legătura cu el după aceea, dar n-am reușit să-i dau de urme decât foarte târziu și În Împrejurări care nu ne permiteau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot ce e frumos în / natură ne urâțește -, alteori o stranie bucurie a supraviețuirii, banale, dar și o trufie inexplicabilă, resemnarea, sentimentul de a fi trădat de o inimă care mereu îl / înșeală, suspiciunea - Cerul nu este curat și untdelemnul / păcătoșilor / plutește pe deasupra, croncănind, acestea sunt câteva dintre stările antinomice care îl fortifică sau îl descompun pe dinăuntru. Cu volumul O lume paralelă (1989), lirismul poemelor lui Liviu Ioan Stoiciu sporește, revelându-se în grația, suavitatea, sacrul chiar ascunse printre înfățișările
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai mult, măi omule? Cel mai mult? Cel mai mult îmi place să citesc ziarul și să mănânc, răspunse prompt Roberto. Așa luă sfârșit conflictul de muncă între mamă și fiu, doamna Nuți fiind străfulgerată de înțelepciunea ieșită din gura păcătosului. A doua zi, intră în vorbă cu domnul Iordănel, care până atunci vindea ziare ceva mai la vale, în Piața Delfinului. Nu fu nevoie de vorbă multă și nici de mare șpagă la primărie - o pereche de cercei turcești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ascultă zâmbind și îl mângâie pe obraz, matern. „De ce rămân bărbații mereu niște copii?” „Da, bună întrebare! Oare de ce? Nu cumva pentru că adesea îi avantajează?” - o dă el pe glumă. Au închis capitolul suspiciunilor, ca ținând de „firea lui cea păcătoasă”. Speră că nu a supărat-o și promite să nu mai revină asupra „subiectului”. Singurătatea, faptul că nu s-au mai văzut de două săptămâni îl fac pe Domnul R. să „brodeze” în continuare pe marginea „cazului” comentat mai sus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că nu poți posti și că nu obișnuiești să te rogi la Dumnezeu. Atunci cum vrei să-ți dau eu Sfânta Împărtășanie? Nu pot, fiule, nu pot, că-i păcat mare, mare păcat. Fugi de aici, pleacă de la casa mea, păcătosule. Rămâi cu bine, fiule, și încearcă să te rogi la Domnul. Oamenii ce se aflau în casă au auzit tot ce a spus muribundul și toate rudele lui s-au îndepărtat de el și au făcut un consiliu de familie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
îndepărtat de el și au făcut un consiliu de familie și au hotărât să-l ducă la un spital de nebuni sau la un azil de bătrâni, undeva. Dar nicăieri nu l-au primit. A mers și nevasta muribundului cel păcătos și, cu chiu cu vai, l-au primit la azilul de la Schinetea, acolo unde Ciolac și a dat duhul. Cu toată împotrivirea, a fost internat, dar boala s-a agravat tot mai tare, iar trupul muribundului a început a mirosi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
castreze. Nu-i nimic În neregulă cu corpul tău. Ai un trup bun și nu trebuie să-ți bați prea mult capul cu asta. Dacă faci parte dintr-un cult religios, dorința pentru care te plângi nu e o stare păcătoasă, cu ajutorul ei Îndeplinești ceva sacru. — Nu pot să opresc treaba aia. Mă rog toată noaptea, mă rog și În timpul zilei. E un păcat, un păcat constant Împotriva purității. — Oh, mai du-te și tu-n..., Începu doctorul Wilcox. — Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Toadere! Ți-a trecut prin cap măcar așa ca o adiere că într-o zi - acolo pe front - o să te întâlnești cu marea ta dragoste?” „D-apoi Dumnezeu îi mare și știe să aranjeze lucrurile ca să se poată bucura tot păcătosul.” „N-ai să te superi dacă oi povesti eu pătărania asta?” l-a întrebat într-o noapte vocea din vis. „Din partea mea ești liber să povestești, dar să nu spui vreo minciună, că cu mine ți-ai găsit nașul!” „N-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
niciodată, și să-l trimiți la moarte Între două cafele, băute În pauzele de judecată. Ți se părea... Ai găsit subterfugii, aplicînd, drept justificare, dispoziții adiacente ale legii, oricum, nu ți-ai fi luat răspunderea vieții unui om, oricît de păcătos ar fi fost. Așa că totul a depins, depinde de tine. Ți-aduci aminte de femeia aceea... Norocul ei imens a fost că recursul Împotriva hotărîrii tale a fost declarat, din eroare, cu cîteva zile Întîrziere și nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am gândit la Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite de pază, la porțile cerului de altădată, într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
numit Matei, șezînd la vamă. Și i-a zis: "Vino după Mine." Omul acela s-a sculat, și a mers după El. 10. Pe cînd ședea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulțime de vameși și păcătoși, și au șezut la masă cu El și cu ucenicii Lui. 11. Fariseii au văzut lucrul acesta, și au zis ucenicilor Lui: "Pentru ce mănîncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii?" 12. Isus i-a auzit, și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și le-a zis: "Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13. Duceți-vă de învățați ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfă!" Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși." 14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?" 15. Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii cîtă vreme este mirele cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
tînguit." 18. Căci a venit Ioan nici mîncînd, nici bînd, și ei zic: "Are drac!" 19. A venit Fiul omului mîncînd și bînd, și ei zic: "Iată un om mîncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor." Totuși, Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei." 20. Atunci, Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. 21. "Vai de tine, Horazine!" a zis El. "Vai de tine, Betsaido
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
S-a depărtat, și S-a rugat a treia oară, zicînd aceleași cuvinte. 45. Apoi a venit la ucenici, și zis: Dormiți de acum și odihniți-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mîinile păcătoșilor. 46. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul." 47. Pe cînd vorbea El încă, iată vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a aflat aceasta de la birou, unde mă căutase o dată ca să mă invite la un picnic. A mai aflat tot atunci că vreau să mă lepăd de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu credeam că aș fi putut să tac atâta timp în preajma unui prieten. Și bănuiești cine-i vinovatul? Păi cine poate fi dacă nu pârdalnica de toamnă? Uite-te la ea cum nu se gândește că mai sunt și suflete păcătoase, care sunt copleșite de frumusețile dăruite de ea... „Cine a hoinărit în toamnele de aur prin podgoriile Cetățuii și Șorogarilor, va mai hoinări” - mă trezesc declamând și răsucind cuțitul în rană, cum, se spune, cu gândul la Sandu Teleajen. „Te
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unde lucra. Că ești prost nu se supără nimeni, dar să te și lauzi cu prostia ta, parcă-i prea de oaie - a socotit moș Dumitru. Nu te grăbi, Dumitre. Mai ai răbdare. Pentru că Dumnezeu nu-i bate numai pe păcătoși. Ii bate și pe proști...O venit și iarna. Noi, săracii, muncim, dar patronii bogați se distrează. Pleacă la munte... Te pomenești că iar o plecat patronul cu Dinuța - l-a întrerupt Hliboceanu. Ba bine că nu. Sigur că o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
place să dorm: „camera mea”. Dar toate camerele din apartament sunt ale mele. Mai puțin cămara de alimente. Acolo e și destul de frig. Când aud zumzetul muștelor, simt nevoia să ies din culcușul meu, să le urmăresc până le prind. Păcătoasele zboară sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vede treaba că ultimele evenimente ți-au cam umbrit gândirea limpede, vecine” - l-a luat puțin la vale gândul de veghe. „Bine că ai apărut și tu, ca să-mi tulburi liniștea” - i-a răspuns Gruia, supărat. „Nu ridica sabia asupra păcătosului, prietene. Eu nu am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să te dădăcesc?” „Oprește-te, gură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în iarna lui '46. Uite, citește asta: "Dac-ați fi mai inteligenți și mai identificați cu tradițiile culturii, ați desființa definitiv cenzura și ne-ați lăsa să lucrăm după cum ne taie capul. Tăiatul capului e unicul criteriu în cultură (...)". Gura păcătosului! Îl sărbătoriseră, la jubileu, ca "poet național". N-a contat. Sorin Toma, N. Moraru, Traian Șelmaru și Vitner l-au zvîrlit din teritoriul literar. Fără să le dea nimeni replică. L-au scos poet al burgheziei, dăunător, purtător de molimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]