3,749 matches
-
fi încărcat atâta... — Dar urmele se îndreptau spre nord... Iar „pământul pustiu“ e la sud, dacă nu mă înșel. Nu vă înșelați, domnule. Dar targuí-ul ăsta ne-a tras pe sfoară de multe ori. S-ar putea să nu-i pese că pierde o zi îndreptându-se spre nord ca să-și piardă urma, iar apoi să se îndrepte spre Tikdabra. De cealaltă parte a pustiului e în sigurnață. Nici o ființă omenească n-a traversat vreodată această regiune, îi atrase atenția colonelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că va trebui să găsesc singură drumul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă îngrozești prin vedenii. 15. Ah! aș vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase! 16. Le disprețuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața! 17. Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult de el, ca să iei seama la el; 18. să-l cercetezi în toate diminețile, și să-l încerci în toate clipele? 19. Cînd vei înceta odată să mă privești? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cel reclamat de ceferist. Patru lăzi mari cu focoase erau lipsă. De aici a început o întreagă desfășurare de forțe, pe fronturi largi, interne și externe. Filtre peste filtre. Căutări peste căutări. Vigilență civilă, vigilență militară, vigilență politică. Puțin le păsa, celor de la televizor, de focoasele atât de distrugătoare.Ha, ha,ha! Așa, da, vigilență! Chiar, așa, da! Proveneau de la fabrica de muniții și armament din Tohani-Zărnești, și urmau să ajungă în Bulgaria, la o unitate care se ocupa cu revizia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au trântit pe jos să doarmă, iar el le putea auzi sforăitul ritmic și pașii mari ai santinelei. A adormit la rândul său și, mai târziu, s-a întrebat de multe ori de ce a făcut-o. Atât de puțin îi păsa de viață, sau prefera să nu vadă moartea venind? Dumnezeule mare! Nimeni nu-i spusese vreodată dacă sforăia. Visul lui fusese unul fericit. Un vis în care făcea dragoste cu Clarence pe masa din bucătărie, peste făina de prăjituri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
barurile și circulă în toate autobuzele. Nu încerca niciodată să spună ceva scăpărător; nu atrăgea niciodată atenția asupra felului său de viață deosebit, nu căuta măgulire, nici admirație, nici măcar prietenie din partea nimănui. În afară de selvă și de libertatea lui, nu îi păsa de nimic, nici cât negru sub unghie. Când venea să-l viziteze, obișnuia să petreacă o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar fi putut spune dacă bărbatul voia cu adevărat ca el să rămână sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
numele sau refuză să îl aibă.“ Era un primitiv sau un spirit? Sau era doar un „snob“, care refuza să aibă un nume ca să se deosebească de restul oamenilor? Niciodată nu zăbovise cu gândul la asta, așa după cum nu-i păsa nici puțin, nici mult de părerea celorlalți despre el și despre „ne-numele“ lui. Cel pe care îl avea nu-i plăcuse niciodată: era vulgar și stupid, după cum tot vulgară și stupidă îi fusese și viața. Când și-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bucura de uzufruct, îngrijindu-le pentru generațiile viitoare. Dar, pentru albi, pământul înseamnă putere. Se ambiționau să exploateze într-un timp scurt imense întinderi de pământ, fără să-și facă griji pentru ce se va întâmpla după aceea. Nu le păsa că vor fi secătuite, că vor fi luate de eroziuni sau că se vor transforma în deșerturi. În America de Nord, negustorii de cherestea au defrișat, una după alta, păduri imense pe care le-au transformat în pârloage și din care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
whisky pe care o adusese de la Santa Cruz. Se îmbătă până simți că moare și cântă, plânse și înjură lumea și pe locuitorii ei, ca să se arunce apoi cu capul în lagună și să înoate spre larg fără să-i pese de caimani, de pirania sau de anaconde, care nu părură interesați de prezența lui. Se cățără în mangrove, acolo unde își căutase refugiu într-o dimineață, și se întrebă dacă nu ar fi fost mai bine să o fi posedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sacru Om!, perfecțiune a realizării plenare. Și exact în clipa în care această silabă strigă în urechile lui Siddhartha, judecata lui se limpezi dintr-odată...“ Închise cartea și rămase rezemat de copac, cu guta în mâna stângă, fără să-i pese dacă un pește va mușca sau nu din momeală. Își plimbă privirea pe întinsa și liniștita lagună. Pentru Hermann Hesse sau pentru eroul lui - Siddhartha - cuvântul cu rezonanțe magice, „Om“, limpezea o minte confuză de ani de zile și marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
implice. Cineva care nu te vrea, deși te atrage. Asta e ceva nou pentru mine! Sau doar oarecum nou, pentru că frica aceasta a lor față de o legătură cu mine am întîlnit-o de multe ori. În plus, simt că nu iar păsa prea mult dacă nu ne-am mai vedea vreodată... de altfel, și-așa nu prea avem de-a face pentru că ei îi convine să fie singură și independentă, fără altcineva prin preajmă... și știu că n-ar vrea ca eu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
și fiecare cu problema lui... Atunci înseamnă că i se potrivește această lume aspră și încremenită în nepăsare. Atunci, nu e ea Angela... Numai dacă ar fi în stare să simtă pentru mine mai mult decît arată. Dacă i-ar păsa într-adevăr, dacă ar fi capabilă de intensitate, de ceva deosebit, de ceva miraculos care poate da sens tuturor lucrurilor... Adeseori lasă impresia că poate să aibă ceva mai multă căldură dincolo de nepăsare și îngheț. Ar trebui sau n-ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de soare... aceasta ar trebui să fie primăvara permanentă a simțirii... Ia uite cum apare primăvara asta chiar dacă afară e încă frig... Apare aici, printre rînduri... printre gînduri. Printre noi. Ia uite... * De ce nu le convine la oameni să îți pese de ceva sau altceva? De ce te preferă atunci cînd ești adaptabil la distanță și răceală, cînd ești împietrit - ca și ei -, cînd ești intolerant - ca și ei -, predispus la bîrfe - ca și ei - cînd ești gata să tratezi totul cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
teamă încît să nu vrea să mă cunoască? Atunci de ce vrea să aibă atenția mea? De ce dă impresia că îi place compania mea pentru a-mi întoarce apoi spatele? De ce nu pot eu să mă detașez și să nu-mi pese? De ce mă atrage ideea de a găsi iubire împreună cu ea? De ce îi este ei atît de teamă de tot ceea ce reprezint eu, de ce se ferește, de ce ezită, de ce are rețineri, de ce e contradictorie, de ce îmi mai bat eu capul degeaba
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
prudent. Și ai îndopat baba... Singură, nu eu am îndopat-o. Era lacomă. Și ai omorît-o! Doamne ferește! Dar știai că ar putea s-o pățească. Asta da. Deci, ai dormit buștean în camera ta, deși știai... Cam da. Nu-ți păsa dacă crapă? Cinstit? Da, cinstit. Nu. Îți rămînea apartamentul, nu? Nu numai de asta. Era greu cu ea împreună. Deci, dacă murea, nu era bai. Nu. În final, anchetatorii s-au convins că ciupercile au fost culese de babă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
n-am știut, că am fost plecată din București, că m-am internat În spital, ei, care are un ochi În ceafă și le vede pe toate? Ce-i spun, că mi-a fost frică și nici nu mi-a păsat de ea, ci de mine? Sună. Nici dacă Îmi recunosc lașitatea n-o să mă creadă, o s-o țină pe-a ei, că n-am vrut să cobor pînă la ea și știu eu unde bate cînd Îmi repetă apăsat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată și-am scuipat ditamai osu cu bale și sînge, da nici că mi-a păsat cînd am văzut că respir... io crez că nimic pă lumea asta nu are un gust dulce ca aerul. țacum trebuie să. spun ceva s-o compătimesc, să-mi forțez și cîteva lacrimi uneori reușesc destul de bine, dar de ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
intestinală colectivă aș scoate o carte pe cinste care nu minte niciodată și toți nenorociții ăștia ieșiți parcă din azilul de noapte) — ...cu burta la gură a căzut lată, ce mai, zdruncită acolo pă ciment, da lor nici că le păsa, zicea că ce să-și piarză ei rîndul — Nu mai e decît o navetă! Rumoarea s-a oprit ca prin farmec. Vocile au amuțit. Tocmai acum cînd mergea atît de bine. Fața galbenă se uită În spate, Își mișcă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei mele antidepresive... După o vreme, nu mi-a mai păsat de însănătoșire sau de Primul Eric Sanderson sau dacă Randle îmi voia binele sau nu. Pur și simplu nu m-am mai gândit deloc la lucrurile astea. Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică. Viața mea ca o listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmi afișam oare stânjeneala copilărească pe care ea n-o arăta deloc? Încercând fără speranță să-mi compun o mină goală și neinteresată, m-am întors. Scuturându-și pantalonii de camuflaj înainte să-i îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă mă uitam sau nu când se schimba. Nu păru să o intereseze nici măcar dacă privirea mea era indiferentă sau plină de dorință. Atitudinea asta demonstra o puternică încredere feminină, ceva degajat, dar neprefăcut în felul în care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe rucsacuri și trecând de la unul la celălalt o sticlă de apă. Ian lovea în ușa cuștii sale. Ajunsese la concluzia că îi plăcea să iasă și să exploreze ori de câte ori ne opream. Singura problemă era că lui Ian nu-i păsa deloc de noi sau de orarul nostru și se plimba voios câte o oră sau chiar mai mult de fiecare dată. — Nu, i-am spus, luăm doar o pauză scurtă. Dar data viitoare poți să faci ce vrei. Doi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
opresc avalanșa de cuvinte. — Dar toate au fost minciuni. Ce importanță are ce simt, când nimic n-a fost real niciodată? — A venit la mine după ce voi doi ați discutat. — Știu. Am încercat să vorbesc de parcă nu mi-ar fi păsat. — Ce a spus? Că eu, dintre toți oameni, ar trebui să știu că o situație înseamnă mult mai mult decât faptele simple și reci care o compun. Fidorous se gândi o clipă. — Deși a folosit alte cuvinte ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi observat nimic. — Grozav număr! zise Hilfe, Încercînd să descrețească frunțile celorlalți, dar domnul Newey exclamă: — Cost! Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise cu capul pe masa lustruită, fără să-i mai pese de nimic. — Chemați repede un doctor! strigă Hilfe. — SÎnt medic, zise doctorul Forester, smulgîndu-și mîinile din strînsoarea vecinilor săi, ceea ce-i făcu pe ceilalți să rupă, pe furiș, lanțul vrăjit - ca niște copii ce-și dau seama că jocul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care unele cazuri mortale. Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]