3,994 matches
-
tron prințul Hussein, nepotul lui Abdullah și fiul lui Talal. Acordul de armistițiu arabo-israelian din 1949 a menționează afilierea Cisiordaniei, cucerită de iordanezi și redenumită „Malul de Vest” (al Iordanului, în ) Iordaniei, care se unificase politic și geografic cu populația palestiniană din zonă prin „Acordul de la Ierihon” (sau, „A II-a Conferință Arabo-Palestiniană”) din 1 decembrie 1948, și care l-a proclamat pe Abdulah I-ul al Iordaniei Rege al Palestinei. Guvernul Transiordanian a ratificat această unificare cu palestinienii la 7
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
garantată a statelor arabe Ulterior, surse legate de Liga Arabă și iordaneze au căutat să prezinte acest document ca o garanție că „Malul de Vest” a fost preluat de Iordania provizoriu, în custodie, pentru a se putea crea un stat palestinian După S. R. Silverburg afirmațiile precum că Pakistanul ar fi recunoscut și el alpirea Cisiordanei erau false. Thomas Kuttner constată că recunoașterea de facto a fost cel mai clar evidențiată prin menținerea de consulate în Ierusalimul de Est de către mai
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
liderilor sioniști, în numele guvernului britanic, un „Cămin național evreiesc” în Palestina. 1918 - armata engleză ocupă Palestina și o supune unui regim de administrație militară. Februarie 1919 - Conferința de pace de la Paris refuză arabilor independența. Primul congres de la Ierusalim al arabilor palestinieni se opune stabilirii unui cămin național evreiesc în Palestina. 1921 - conferința de la Cairo: Transiordania obține de la britanici dreptul la o administrație autonomă, condusă de dinastia beduină hașemită 1921 - 1929 - arabi instigați omoară sute de evrei la Hebron, Ierusalim, Jaffa și
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
britanici, care folosesc ocazia pentru a se debarasa de obligațiile asumate față de Liga Națiunilor de a crea un „Cămin național evreiesc” în Palestina - pe a căror bază au abținut mandatul - și limitează drastic imigrația evreiască, promițând arabilor crearea unui stat palestinian arab. 29 noiembrie 1947 - Organizația Națiunilor Unite decretează partajarea Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab, din momentul retragerii mandatului britanic, în 15 mai 1948 (rezoluția 181). Lumea arabă respinge această decizie. 14 mai 1948 - proclamarea statului Israel
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
momentul retragerii mandatului britanic, în 15 mai 1948 (rezoluția 181). Lumea arabă respinge această decizie. 14 mai 1948 - proclamarea statului Israel, împotriva căruia armatele arabe intră în război. La sfârșitul conflictului, în 13 ianuarie 1949, 700.000 de mii de palestinieni se refugiază în Cisiordania, în Gaza și în țările arabe vecine. Un zid traversează Ierusalimul separând Ierusalimul de Est de cel vestic. Se semnează un armistițiu între Israel și statele arabe beligerante, ca bază a unor eventuale tratate de pace
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Cisiordaniei și de celelalte state arabe. În februarie 1950 se desăvârșește unirea Cisiordaniei cu Transiordania, și întemeierea Regatului Hașemit al Iordaniei. Un an mai târziu, în 1951 regele Abdallah al Iordaniei este asasinat în Ierusalimul de Est de un arab palestinian. 28 mai 1964 - după crearea, la Cairo, a Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Consiliul Național Palestinian (CNP) adoptă în Ierusalimul de Est, sub control iordanian, o Cartă în care declară lupta permanentă și pe toate căile (metoda principală fiind terorismul
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
întemeierea Regatului Hașemit al Iordaniei. Un an mai târziu, în 1951 regele Abdallah al Iordaniei este asasinat în Ierusalimul de Est de un arab palestinian. 28 mai 1964 - după crearea, la Cairo, a Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Consiliul Național Palestinian (CNP) adoptă în Ierusalimul de Est, sub control iordanian, o Cartă în care declară lupta permanentă și pe toate căile (metoda principală fiind terorismul) împotriva Statului Israel și a cetățenilor săi. Iunie 1967 - Războiul de Șase Zile, în urma căruia Israelul
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
unei unități israeliene împotriva unei baze din Karameh în Iordania. Palestinienii fac din această bătălie un simbol al rezistenței lor. 4 februarie 1969 - Yasser Arafat este ales președinte al Comitetului Executiv al OEP. 10 decembrie 1969 - ONU recunoaște existența „poporului palestinian“. 16-22 septembrie 1970 - insurecția declanșată de OEP pentru a cuceri puterea în Iordania este reprimată de regele Hussein, cu peste 3.000 de morți. OEP se repliază în Liban. Evenimentele capătă numele de Septembrie cel Negru, care devine și numele
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
internațional (unde s-au antrenat teroriști din grupările Baader-Meinhof, a lui Carlos, Armata Roșie Japoneză ș.a. până la Beirut și constrânge OEP să se replieze în Tunis. În septembrie unități de insurgenți libanezi creștini au declanșat masacrele din taberelor de refugiați palestinieni de la Sabra și Shatila. Armata israeliană a fost acuzată că nu a intervenit la timp ca șă împiedice aceste masacre, deși ea a aflat de ele post-factum. O comisie de anchetă statală israeliană a dus la demisia Ministrului apărării, Ariel
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
post-factum. O comisie de anchetă statală israeliană a dus la demisia Ministrului apărării, Ariel Sharon „pentru că nu a luat în considerație această posibilitate”. 9 decembrie 1987 - începutul Intifadei de 6 ani, o serie de acte teroriste declanșate de diferite grupări palestiniene împotriva populației civile israeliene. 15 noiembrie 1988 - Yasser Arafat proclamă, în exil, la Alger, Statul Palestina. 13 septembrie 1993 - după mai multe luni de negocieri secrete Israelul și OEP se recunosc mutual și semnează la Oslo o „Declarație de principii
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
israeliene. 15 noiembrie 1988 - Yasser Arafat proclamă, în exil, la Alger, Statul Palestina. 13 septembrie 1993 - după mai multe luni de negocieri secrete Israelul și OEP se recunosc mutual și semnează la Oslo o „Declarație de principii”, cu recunoașterea autonomiei palestiniene în vederea unei reglementări permanente. Arafat declară solemn, în numele poporului palestinian, că renunță total și definitiv la terorism (în realitate, activitatea teroristă palestiniană va continua fiind acționată de grupări paraoficiale. Primul-ministru israelian Itzhak Rabin și Arafat își strâng mâna. 5 mai
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Alger, Statul Palestina. 13 septembrie 1993 - după mai multe luni de negocieri secrete Israelul și OEP se recunosc mutual și semnează la Oslo o „Declarație de principii”, cu recunoașterea autonomiei palestiniene în vederea unei reglementări permanente. Arafat declară solemn, în numele poporului palestinian, că renunță total și definitiv la terorism (în realitate, activitatea teroristă palestiniană va continua fiind acționată de grupări paraoficiale. Primul-ministru israelian Itzhak Rabin și Arafat își strâng mâna. 5 mai 1994 - începutul instaurării unui regim de autonomie palestiniană prevăzut pentru
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
secrete Israelul și OEP se recunosc mutual și semnează la Oslo o „Declarație de principii”, cu recunoașterea autonomiei palestiniene în vederea unei reglementări permanente. Arafat declară solemn, în numele poporului palestinian, că renunță total și definitiv la terorism (în realitate, activitatea teroristă palestiniană va continua fiind acționată de grupări paraoficiale. Primul-ministru israelian Itzhak Rabin și Arafat își strâng mâna. 5 mai 1994 - începutul instaurării unui regim de autonomie palestiniană prevăzut pentru cinci ani. 1 iulie 1994 - Arafat se reîntoarce pe pământ palestinian și
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
în numele poporului palestinian, că renunță total și definitiv la terorism (în realitate, activitatea teroristă palestiniană va continua fiind acționată de grupări paraoficiale. Primul-ministru israelian Itzhak Rabin și Arafat își strâng mâna. 5 mai 1994 - începutul instaurării unui regim de autonomie palestiniană prevăzut pentru cinci ani. 1 iulie 1994 - Arafat se reîntoarce pe pământ palestinian și creează la Gaza Autoritatea palestiniană, guvern autonom pentru zonele evacuate de Israel. 4 noiembrie 1995 - asasinarea lui Rabin de către un extremist evreu. 20 ianuarie 1996 - după
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
teroristă palestiniană va continua fiind acționată de grupări paraoficiale. Primul-ministru israelian Itzhak Rabin și Arafat își strâng mâna. 5 mai 1994 - începutul instaurării unui regim de autonomie palestiniană prevăzut pentru cinci ani. 1 iulie 1994 - Arafat se reîntoarce pe pământ palestinian și creează la Gaza Autoritatea palestiniană, guvern autonom pentru zonele evacuate de Israel. 4 noiembrie 1995 - asasinarea lui Rabin de către un extremist evreu. 20 ianuarie 1996 - după evacuarea de către Israel a principalelor orașe din Cisiordania, Arafat este ales președinte al
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
de grupări paraoficiale. Primul-ministru israelian Itzhak Rabin și Arafat își strâng mâna. 5 mai 1994 - începutul instaurării unui regim de autonomie palestiniană prevăzut pentru cinci ani. 1 iulie 1994 - Arafat se reîntoarce pe pământ palestinian și creează la Gaza Autoritatea palestiniană, guvern autonom pentru zonele evacuate de Israel. 4 noiembrie 1995 - asasinarea lui Rabin de către un extremist evreu. 20 ianuarie 1996 - după evacuarea de către Israel a principalelor orașe din Cisiordania, Arafat este ales președinte al Autorității Palestiniene. Alegerea unui prim parlament
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
creează la Gaza Autoritatea palestiniană, guvern autonom pentru zonele evacuate de Israel. 4 noiembrie 1995 - asasinarea lui Rabin de către un extremist evreu. 20 ianuarie 1996 - după evacuarea de către Israel a principalelor orașe din Cisiordania, Arafat este ales președinte al Autorității Palestiniene. Alegerea unui prim parlament în teritoriile palestiniene. 14 decembrie 1998 - vizita istorică a președintelui american Bill Clinton în Gaza. 11-25 iulie 2000 - după patru ani de impas, negocierile de la Camp David dintre Arafat și primul-ministru israelian Ehud Barak se termină
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
pentru zonele evacuate de Israel. 4 noiembrie 1995 - asasinarea lui Rabin de către un extremist evreu. 20 ianuarie 1996 - după evacuarea de către Israel a principalelor orașe din Cisiordania, Arafat este ales președinte al Autorității Palestiniene. Alegerea unui prim parlament în teritoriile palestiniene. 14 decembrie 1998 - vizita istorică a președintelui american Bill Clinton în Gaza. 11-25 iulie 2000 - după patru ani de impas, negocierile de la Camp David dintre Arafat și primul-ministru israelian Ehud Barak se termină cu un nou eșec. 28 septembrie - începutul
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
israeliene, el a continuat aceste activități, prin intermediul unor grupări paramilitare, paraoficiale și cu denumiri diverse, „Tanzim”, „Jihad ” (război sfănt), Brigăzile Al Aksa, Brigăzile „Iz-a-Din-el-Kasam” ș.a. Guvernul israelian a decis un fel de domiciliu forțat pentru Arafat în „Mukata”, sediul administrației palestiniene la Ramallah. 29 martie 2002 - Israelul construiește un zid între Israel și Cisiordania, pentru a împiedica jaful organizat de automobile (peste 20% din automobilele israeliene au fost trecute pe teritoriul Autonomiei"),de utilaj agricol: tractoare, autocamioane, animale, mii de stupi
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
albine, "culesul" peste noapte a mii de hectare de recoltă și în special, infiltrarea de „șahizi” - sinucigași cu bombe (kamikaze) conduși de sentimente religioase extremiste, de probleme sociopatologice, sau de argumente pecuniare. 24 iunie - președintele George W. Bush le cere palestinienilor să-și schimbe conducătorul. 30 aprilie 2003 - lansarea „Hărții de drumuri”, plan american de pace de inspirație saudită. 18 decembrie - Sharon lansează un „plan de separare” de palestinieni. În februarie 2004 anunță apropiata demolare a satelor agricole israeliene din zona
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
sau de argumente pecuniare. 24 iunie - președintele George W. Bush le cere palestinienilor să-și schimbe conducătorul. 30 aprilie 2003 - lansarea „Hărții de drumuri”, plan american de pace de inspirație saudită. 18 decembrie - Sharon lansează un „plan de separare” de palestinieni. În februarie 2004 anunță apropiata demolare a satelor agricole israeliene din zona Gaza. 22 martie 2004 - lichidarea de către Israel a șeicului Ahmad Yassin, creatorul și șeful organizației teroriste și fundamentaliste islamice Hamas. 11 noiembrie - decesul lui Arafat la Paris, urmat
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
lui Arafat la Paris, urmat de scandalul zecilor de milioane de dolari adunate de Arafat din surse oculte și depuse în bănci elvețiene la discreția soției sale, Suwa Tawil-Arafat. 9 ianuarie 2005 - dr.Mahmud Abbas este ales președinte al Autorității Palestiniene. 21 iunie - întâlnire Abbas-Sharon la Ierusalim. 15-23 august - Israelul evacuează 21 de sate agricole israeliene din Gaza și 4 din Cisiordania. 12 septembrie - sfârșitul retragerii israeliene din Gaza. 1 ianuarie 2006 - palestinienii reîncep atacurile teroriste împotriva Israelului. 25 ianuarie 2006
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
întâlnire Abbas-Sharon la Ierusalim. 15-23 august - Israelul evacuează 21 de sate agricole israeliene din Gaza și 4 din Cisiordania. 12 septembrie - sfârșitul retragerii israeliene din Gaza. 1 ianuarie 2006 - palestinienii reîncep atacurile teroriste împotriva Israelului. 25 ianuarie 2006 - alegeri legislative palestiniene: Hamas obține majoritatea absolută în Fâșia Gaza cu 76 de locuri, contra Fatah (43 de locuri). În luptele pentru putere care se declanșează sunt schingiuiți și uciși sute de luptători și activiști din Fatah: aruncați de pe case, împușcați în ceafă
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
soldați în noiembrie 2006, păstrând doar personal civil și misiuni umanitare. În august 2006, Italia a desfășurat circa 2.450 de soldați în Liban în contextul misiunii ONU de . Italia este unul dintre cei mai mari finanțatori ai Autorității Naționale Palestiniene, contribuind cu 60 de milioane de euro doar în 2013. , , Forțele Aeriene Italiene și formează împreună Forțele Armate Italiene, aflate sub comanda Consiliului Suprem de Apărare, prezidat de președintele Italiei. Din 2005, serviciul militar este în întregime voluntar. În 2010
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Vichy. Aceste avioane pretindeau că sunt irakiene, fiind pictate cu însemnele statului asiatic. Preocupările aliaților cu privire la creșterea influenței Axei au dus la declanșarea campaniei Siria-Liban. În timpul unuia dintre cele mai puțin cunoscute incidente ale războiului, aviația italiană a bombardat orașele Palestiniene. La mijlocul lunii octombrie, italienii au bombardat rafinăriile americane din protectoratul britanic Bahrain. Regia Aeronautica avea în iunie 1940 între 200 și 300 de avioane gata de luptă dislocate în Africa Orientală Italiană. Unele dintre aceste aparate de zbor erau depășite
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]