KorAP: Find »[drukola/base=palid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...261 >

6,523 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

tu nu ești decît o paiață În mîinile tatălui tău! Flutură cu ferocitate mingea pe sub nasul lui. - Cățelușul vrea mingiuca? Hai, dă-i drumul! Du-te s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
trînti o Înjurătură cînd văzu cum unul din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid sub lumina vie a celor trei reflectoare rămase Încă active. Un spectacol de sunet și lumină. Numai că aici domnea tăcerea. O tăcere minerală. Aproape apăsătoare. Tocmai se Îndrepta spre dolmen cînd celelalte proiectoare explodară unul după altul, Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fără voie. Sub piciorul lui, faleza se fărîmiță, iar cel care refuza să creadă În fantome, dezechilibrat, căzu În gol, luînd cu el fugara imagine a doi ochi verzi Încadrați de plete lungi fluturînd În vînt, și a unui chip palid cu gîtul tăiat și Însîngerat... Ochii lui clipiră sub lumina prea vie. Faimoasa lumină de la capătul tunelului, așa cum o descriu cei care au avut parte de o experiență În preajma morții, a near death experience. Fără doar și poate că murise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Loïc, declară atunci Gwen. Era amantul meu de mai mulți ani, adăugă ea din pură provocare. Și, fără să-și slăbească soțul din ochi, Începu să dea din belșug amănunte despre conținutul legăturii ei cu fratele Mariei. Philippe se făcu palid, cuprins de greață, Mariei i se făcu milă de el. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, aminti Fersen Întrerupînd-o brutal pe fiica Yvonnei. - Acuzați-mă de moartea lui, dacă tot am ajuns aici! - Loïc s-a sinucis, Gwen, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin deschizătura corsajului și făcu o strîmbătură. - Fata aceea transpira senzualitate, dar mă Îndoiesc că știi ce Înseamnă asta, draga mea. Se Întoarse spre fiul lui, care Îl privea cu ochii holbați, cu gura căscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În sus și-n jos pe plaja lui și-l zări pe cel mai tînăr dînd cu piciorul cu un aer dezgustat Într-unul din hidoasele animale. Urletul de groază ricoșă la suprafața apei. Din nisip se ivea un chip palid cu ochi albaștri fixați asupra unui cer pe care nu-l mai puteau vedea. Gwen. Fiica Yvonnei. Fiica lui. Arthus Își dădu seama atunci că Cel-de-Sus Îl auzise. Plecă fără să privească Îndărăt. Și fără să simtă nimic. Razele soarelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
zdrobise cîteva ceasuri mai tîrziu de recifele din Lands’en. Insula mea. Destinul, În toată cruda lui ironie, mă ajunsese din urmă. Și mă lipsise o dată mai mult de cei pe care Îi iubeam. Am privit Încă o clipă chipul palid pe care cea mai mică rază de soare Îl umplea de pistrui, pletele lungi și brune, imenșii ochi verzi și am Închis medalionul. Zgomotul valurilor care se spărgeau cu putere de recifele din golful jefuitorilor de corăbii mi-a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se izbi. Cu nervii la pămînt, se răsuci În direcția ferestrei. Ochii i se măriră. De cealaltă parte a geamului, părînd că plutesc În văzduh, doi ochi mari și verzi se uitau la el. Preț de o secundă, văzu chipul palid, părul lung și brun plutind În vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mine, ci de fiul dumitale mai mare, Erwan cel de neînlocuit, Îl persiflă PM. Arthus rămase atunci Înlemnit cînd văzu venind spre el scafandrul care-și scoase masca, Își smulse cagula și-l fixă cu privirea lui de un albastru palid. - De treizeci și cinci de ani aștept momentul ăsta. Bună ziua, tată. Ryan Îl privi pe Arthus drept În față. Dorințele lui de răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră o luptă finală aprigă, În confruntarea cu un dușman Întortocheat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. PM urlă: - Ryan! Ryan! E aici! Arestați-l! Ce mai așteptați? S-o șteargă? Rezemat de un stîlp, Ryan se uita la ei, aparent cu mult calm. Marie remarcă pe dată că avea chipul foarte palid, marcat de oboseală, iar glasul lui exprima lehamitea. - Gata cu circul, Pierre-Marie, exagerezi. Dacă aș fi vrut să fug, aș fi acum departe. - Unde sînt lingourile mele? Răspunde! Ryan Își privea fratele cu milă. - Bietul meu PM, doar asta te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul Întreg lipit de al ei... Gura ei se deschise Într-un strigăt mut. - Hai, Marie, ești tare palidă... Făcu un efort să-și revină și-l văzu pe Ronan aplecat spre ea, neliniștit. Biruindu-și amorțeala, se Îndreptă cu dificultate și-l liniști rapid pe tînăr. Îi dădu Înapoi păpușa lui Pierric; acesta Între timp se calmase și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

ar putea să-i placă buzele ei cam lăsate, dar fine. Ca-n fiecare dimineață la trezire și ca majoritatea bărbaților, avea o erecție. În lumina slabă a zorilor, Încadrat de părul negru, des și ciufulit, chipul Christianei părea foarte palid. Întredeschise ochii În clipa În care el o penetra. Păru puțin surprinsă, dar desfăcu picioarele. Bruno Începu să se miște În ea, dar constată că devine din ce În ce mai neputincios. Simți o mare tristețe, amestecată cu neliniște și rușine. Vrei să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
puțin mai sus de cot, un electrod era fixat la tâmplă și asta era tot. O rază de lumină străbătea cearșaful imaculat și-i lumina o șuviță din superbul păr blond. Chipul ei, cu ochii Închiși, doar cu puțin mai palid decât de obicei, părea nespus de Împăcat. Părea eliberată de orice teamă; lui Michel i se părea mai fericită ca oricând. E drept, el avusese mereu tendința să confunde coma și fericirea; oricum, Annabelle Îi părea nespus de fericită. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

contractul ucrainean. Însă ce-mi amintesc este că a insistat să folosesc neapărat o chestie numită „Pudră bronzantă”. Mi-a zis că o să-mi dea strălucire și că n-o să mai arăt atât de îngrozitor de... Și, brusc, s-a oprit. — Palidă, a zis într-un final. Sunteți doar un pic... palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra pe pomeți și pe frunte. După care, în clipa în care îmi zăresc reflexia în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să folosesc neapărat o chestie numită „Pudră bronzantă”. Mi-a zis că o să-mi dea strălucire și că n-o să mai arăt atât de îngrozitor de... Și, brusc, s-a oprit. — Palidă, a zis într-un final. Sunteți doar un pic... palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra pe pomeți și pe frunte. După care, în clipa în care îmi zăresc reflexia în oglindă, îmi înăbuș cu greu râsul. Am o față dement

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să beau niște apă - și am găsit-o pe mama în capot, citind un raport al tribunalului și pe Daniel luând un Xanax în timp ce verifica Hang Seng-ul pe TV. Îmi târșesc picioarele până la baie și-mi privesc în oglindă chipul palid. A sosit momentul. Toată munca, toți anii de studiu, toate nopțile târzii... toate, pentru ziua asta. Partener. Sau nepartner. O, Doamne. Termină. Nu te mai gândi la asta. Mă duc în bucătărie și deschid frigiderul. La naiba. Nu mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-i-se pe față. — Muncă grea, spune. Lasă lădița jos și-și dă jos tricoul. — Da. Se lasă o tăcere încordată. Apoi, aproape sfidător, fac și eu același lucru. Și rămân în sutien, la câțiva centimetri de el, cu pielea palidă și ca laptele pe lângă a lui. — Ajunge cât am cules ? Arăt spre lădiță, dar Nathaniel nici măcar nu se uită în jos. — Încă nu. Ceva din expresia lui mă face să transpir instantaneu și să înceapă să mă furnice în scobitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
așezată la masa din sala de ședințe alături de Ketterman, David Elldridge și un tip care venise din State. Dacă mă gândesc bine, îmi amintesc și când a fost făcută. Ketterman a făcut icter că a fost deranjat. Arăt atât de palidă.Atât de serioasă. Și mă tot întreb... oare chiar vreau să le dau tot timpul meu ? Melissa arată cu degetul pe broșură. Oamenii ăștia muncesc până noaptea târziu ! N-au nici un pic de viață socială ! Chipul meu e chiar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
întorc la familia Geiger. Chiar dacă mai am timp să prind un tren, nu pot să dau ochii cu ei în seara asta. Pe pilot automat, cobor la metrou și mă sui în vagon. Îmi văd chipul în geamul din față, palidă și lipsită de orice expresie. Și, tot timpul, îmi zbârnâie în minte același lucru. 28 mai. 28 mai. Abia când ajung la clădirea în care stau îmi pică fisa. 28 mai. Chelsea Flower Show. Sigur că da. Toată ziua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu ? Așa de palidă, încordată și chinuită ? — Frumos ! spun politicoasă, uscându-mă pe mâini. Păi, cred că trebuie să mă duc acum. Mai vorbim. Ies de la toaletă și tocmai mă întorc în sala de interviuri, adâncită în gânduri, când aud o voce. — O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai tîrziu, o aud vomitînd. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurîndă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta, zice. Pur și simplu nu pot. Pare că a luat o hotărîre fermă. OK, mă duc acasă. Își culege hainele. Spune-le că mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

amiaza mare orice-aș fi făcut. - Cum se potrivesc lucrurile, Îmi mai zise el Înainte să ne luăm rămas bun. Îți vine să crezi că toate se potrivesc anume ca să-ți facă drumul mai ușor. Luna dădea o lumină mai palidă decât În munții mei. Eu sunt... aici, m-am trezit că găsesc imediat un cuvânt, iar munții mei sunt... acolo. Aici. Acolo. Nu erau cuvinte pentru lucruri limpezi, dar erau ușor de priceput. Pădurea dădea tot soiul de sunete. Scârțâituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
la voi sunt așa de albi ca tine? - Da. - Auzisem de voi, dar nu vă văzusem niciodată. Și acum, dintr-odată, ne-am pomenit cu trei oameni albi, cu o femeie de-a lor și cu un copil. - Trei oameni palizi? m-am mirat. - Da. Unul a ajuns la noi În sat acum câteva zile și m-a Întrebat de doi oameni albi și o femeie. A fost și el cu noi când v-am scos din arșiță. Pfuuh, ați avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja, luceau palid printre alți munți plutitori de gheață. Dincolo de Gemeni, se Întrezărea o pâclă cenușie pe care o știam cu toții - era semn de ninsoare apropiată. Lucrul acesta Îi Înspăimântă peste măsură pe vânătorii lui Tek, care ne tot spuneau că e semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de mine, a mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]