KorAP: Find »[drukola/base=pasa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...274 >

6,839 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă. Nimănui nu-i pasă. În Londra ar fi fost o adevărară răscoală, o adevărată revoluție a veseliei dacă unul din acești munți de untură s-ar fi ivit pe stradă. Dar aici, în marea harababură, nu poți să găsești nici cel puțin o ciudățenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
așa cum era. Martina mă încuiase în casă. Ușa de la intrare era nezăvorâtă, cu toate mecanismele de închidere și lanțurile atârnându-i libere... Dar ușa nu se deschidea și nu voia să-mi dea drumul în lume... Ei și, cui îi pasă? Nu trebuia să ajung nicăieri. Aici aveam de băut, de mâncat, și adăpost. O să fiu ținut în lesă toată ziua. Dar cui îi pasă? După ce-am înjurat ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nu se deschidea și nu voia să-mi dea drumul în lume... Ei și, cui îi pasă? Nu trebuia să ajung nicăieri. Aici aveam de băut, de mâncat, și adăpost. O să fiu ținut în lesă toată ziua. Dar cui îi pasă? După ce-am înjurat ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ici și colo. Apoi șunca groasă a apusului. Departe, în vest, norii nopții sunt supli și cabalini ca niște chei din profil sau ca niște locomotive spaniole. Dar norii se supun funcțiilor lor naturale și nu știu sau nu le pasă de cât de frumoși sunt. Care lucru știe, cărui lucru îi pasă de propria-i frumusețe? Doar femeilor frumoase - a, da, și artiștilor, cred, artiștilor adevărați, nu puturoșilor, rataților, escrocilor și circarilor de duzină printre care a trebuit să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nopții sunt supli și cabalini ca niște chei din profil sau ca niște locomotive spaniole. Dar norii se supun funcțiilor lor naturale și nu știu sau nu le pasă de cât de frumoși sunt. Care lucru știe, cărui lucru îi pasă de propria-i frumusețe? Doar femeilor frumoase - a, da, și artiștilor, cred, artiștilor adevărați, nu puturoșilor, rataților, escrocilor și circarilor de duzină printre care a trebuit să-mi croiesc drumul. Eu sunt un artist - un artist al evadărilor. Atunci când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori ca Verlaine, topit de băutură - Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă. Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, Prin întunerec bîjbîiesc prin casă, Și cad, recad, și nu mai tac din gură. Amurg de toamnă Amurg de toamnă pustiu, de humă, Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt - Departe plopii s-

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

corzile lăutei le ciupea, Cântând despre muntele Abora. Stăteau amândoi în pat: groparul cu nume grecesc și târfa cu chip grecesc. — La început, spuse Virgil, m-am simțit rănit de trădarea lui Vultur-în-Zbor. Dar acum chiar că nu-mi mai pasă. — Trebuie să rămâi, Virgil, spuse Iocasta. Rămâi cu noi și ai grijă de noi. Ai rătăcit prea mult timp în susul și-n josul muntelui ăsta nenorocit. Ai făcut destule. Nimeni nu poate lua asupra sa vinovăția unei insule întregi. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

Eu și Tim chiar trebuia să cinăm. Dar nu s-a mai întâmplat. Nu mă simțeam în stare să rămân numai cu el pentru că știam că ar fi vrut să avem o discuție în care să-mi arate că îi pasă și am alungat acest gând. Așa că mi-am înecat amarul și am sfârșit prin a sta până la ora închiderii, când cineva din grupul Sunday Magazine, cei mai duri inși pe care i-am văzut vreodată - probabil că în timpul lor liber

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
ai vorbi despre ea cu mai mult respect, tinere. Tu nu știi cine sunt eu? a spus Tony Muldoon, nevenindu-i a crede. Nu-ți permit să-mi vorbești așa. Venele de la gâtul lui Joe se umflară vizibil. Nu-mi pasă nici dacă ești Iisus Hristos, băiete. Ai să zbori afară într-un minut dacă mai continui cu chestii de genul ăsta. Am lăsat jos cana cu ceai și l-am bătut ușor pe mână pe Joe. —E în ordine, Joe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
plăcere. —Ah, am spus, tremurând din cap până în picioare. Sebastian... —Ce e? Și făcu ceva care nu poate fi spus, care m-ar fi făcut să sar în sus dacă nu m-ar fi ținut el. — Arde cumva cina? —Îți pasă? Mă strânse și mai tare. — Nu prea. De fapt, nu, deloc. I-am mușcat din nou buza de jos. Fiorii de excitație îmi treceau atât de repede pe șira spinării, încât credeam că mă conectase la o priză fără știrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
am anunțat victorioasă, și mi-e foame. —Vai, ce răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că ar trebui să gătesc cina acum? Am putea lua mâncarea indiană la pachet de care ziceai mai devreme, am sugerat. Nu îmi pasă ce mănânc atâta timp cât e de mâncare. Nici în ruptul capului. S-a ridicat brusc, dând cu capul de masă. —Au! La naiba! Și își masă ceafa cu blândețe. Să o frec eu, mai bine? —Ai făcut asta suficient. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
să mă suni? am mormăit în telefon. —Ce? — A, nimic. Ce mai face Adrian? —Trebuie să plece, a spus Duggie cu pasiune, probabil clătinându-și incontrolabil capul în toate părțile; așa făcea mereu când era entuziasmat peste măsură. Nu-mi pasă ce spune Willie, mă enervează la culme, excrement mic și oribil. Și hainele lui sunt din ce în ce mai stupide. Dacă aș fi vrut în galerie pe cineva care să semene cu un vânzător la Uomo Camp, aș fi angajat unul. Ce? Acoperi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
atinge de mine! l-am prevenit eu. Nu vreau să fiu nevoită să te rănesc. Oh, nemernicule! Parcă ai spus că nu e timp de amândouă. Dacă îmi rupi asta, Sebastian Shaw, te omor. Tocmai am cumpărat-o. Nu-mi pasă cât timp îmi ia, o să te ucid. Și apoi o să... stai. O scot singură... Oh! Oh!... Restul conversației nu poate fi redat. În ciuda întârzierii neprogramate și a stării de agitație a lui Sebastian, care m-a grăbit pe scări și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
ți iese ție dacă un șantajist mârșav este dat în gât de unul dintre oamenii pe care îi seca de bani? Tocmai ai spus că el a cauzat atacul de cord al lui Bill! Charles era un gunoi! De ce îți pasă cum a murit? —Cel care a făcut-o a folosit sculptura mea, am replicat tăios. Toată lumea pare destul de fericită să uite de asta. Richard Fine mi-a zis ieri practic să fac o evaluare a pagubelor și să îi trimit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Peter încercaseră așa de intensiv să fie trendy, încât probabil că acum îi învață pe copii să-și ruleze singuri țigările. Sebastian a aprins țigara și a tras un fum. —Of, la naiba. Nu vrei să vii, nu? Mi-a pasat-o mie. Am făcut la fel. Capul mi se învârti. —De ce? Ai invitat pe altcineva? Nu aș pune nici o femeie inocentă să stea cel puțin trei ore blocată pe o barcă mică cu o adunătură de economiști îmbătându-se crunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Tu ce crezi? Nu știu! s-a scăpat. Chiar nu știu! Înghiți în sec și credeam că fața va începe să i se boțească iar. Dar, în schimb, și-a îndreptat sfidător spatele, înghițindu-și lacrimile. Și nici nu-mi pasă, a adăugat, găsindu-și curaj pe măsură ce își auzea propriile cuvinte. Nu-mi pasă. Era un șantajist. Știam că Poliția o lasă mai moale dacă află că acela pe care l-ai ucis te șantaja. Știu că parcă așa am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
sec și credeam că fața va începe să i se boțească iar. Dar, în schimb, și-a îndreptat sfidător spatele, înghițindu-și lacrimile. Și nici nu-mi pasă, a adăugat, găsindu-și curaj pe măsură ce își auzea propriile cuvinte. Nu-mi pasă. Era un șantajist. Știam că Poliția o lasă mai moale dacă află că acela pe care l-ai ucis te șantaja. Știu că parcă așa am auzit. Și oricum, nu aș spune niciodată Poliției ceea ce tocmai ți-am spus ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
un moment, amintindu-mi că Sebastian mi-a dat ieri cocaină. Parcă a trecut atât de mult de-atunci. Te-am văzut pe tine și pe Charles ținându-vă de mână pentru un moment la petrecerea de logodnă. I-o pasai, nu-i așa, în fața tuturor, fără ca nimeni să știe asta... —Bells nu a știut! a sărit Suki din scaun, aproape dărâmând masa. Nu a știut că asta îl va omorî, jur! A fost total îngrozită când l-a găsit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

ar fi fost și vorbele. — Și eu mă gândesc că ne amintim din trecut doar lucruri neînsemnate. Pentru noi, amintirea poate mai înseamnă ceva, dar pentru ceilalți? Zâmbea cufundată în înțelepciunea spuselor ei. Mai pregătea cine știe ce profunzime. — Prea puțin le pasă celorlalți de amintirile noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i captivezi. — Chiar inventând? — Ce importanță mai are? Un trecut încărcat, am luat-o și eu la profunzimi, valorează tot atât, pentru ceilalți, cât și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
cadre, fel și fel de formulare, autobiografii și întinse cearșafuri cu toate datele despre ce gândeai și nu gândeai că ar putea interesa pe careva. Era tot mai apăsătoare teroarea dosarului și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
în seamă. S-a tras mai lângă mine, încercând să se uite peste umărul meu, peste mâna cu care acoperisem carnețelul. — N-are a face, a ridicat ea din umeri. Nu mai au ce-mi face acu’! Nu-mi mai pasă. Am băgat divorț, mâine am pronunțarea și gata. Nu mai am treabă cu prostovanu’. Nu mai ai ce-mi face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ai văzut. L-ai căutat în afara ta și el mereu a fost în tine. Te-a născut timpul, ți-a fost dat timp și tu ai alergat întruna după vremelnicie. Poate literar sună pretențios, emfatic, poate chiar parodic. Puțin îmi pasă. Întâlnire iar cu Nela în stația de la Cișmigiu. Râdem amar: „De parcă ne-am fixa să ne întâlnim în locu’ ăsta!“. Și mai umflată, respiră greu, broboane de sudoare pe fața pământie. Încerc să schimb obișnuitele vorbe în răspăr. O viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
pe intelectuali. Dar și ei invers, că nimeni nu zice de mai ia una la bord, da’ e intelectuali și de-i cunoaște poporu’ îi respectă și-i apără“. Apoi mi-a întors spatele. Acum, textului nici măcar nu-i mai pasă de ceea ce-am simțit atunci sau de ceea ce cred acum. Vine doar și mai rupe din mine. Aș putea spune că-i val textul, jucându-mă cu metafore lesnicioase. Val care macină stânca. Val care roade țărmul. Val care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o artă a ficțiunii. Căutăm adevărurile profunde din noi imaginând, ficționând. Poate și de-asta nu-mi pasă de amintiri. Trăiesc doar printre cele inventate de mine. Mă interesează oamenii închipuiți de mine. Cred în minciuna unei vieți imaginate de mine. Cu cât mint mai mult, cu atât sunt, simt, mai adevărat. Poate, între multe altele, și aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Mergând spre ieșirea dinspre Bulevard, mă tot cerceta din profil. Ridica din umeri și își continua vorbele. De ce mă tot studiați? l-am întrebat la un moment dat. Credeți că sunt de furat? — Nu, a râs el stânjenit. Nu-mi pasă de unde le aveți. Mă uit la dumneavoastră, așa, puțin nedumerit. Semănați cu cineva, dar nu știu cu cine. Ne-am mai întâlnit cândva? — Nu știu. Nu cred. N-am avut de-a face cu vânzări de-astea. Îl cercetam și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]