5,213 matches
-
pierderi ca și învinsul. Herodot nu sugerează nicăieri argumente care să susțină această teorie. Totodată, susținătorii acestei idei uită faptul că după victoria de la Termopile, perșii au cucerit aproape întreaga Grecie, și, un an mai târziu, încă duceau lupte în peninsulă. Se mai vehiculează ideea că bătălia de la Termopile a încetinit înaintarea perșilor, oferind timp flotei aliate să pregătească bătălia de la Salamina. Având în vedere intervalul dintre bătăliile de la Termopile și Salamina (aproximativ o lună), întârzierea provocată de aliați armatei persane
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Days' War") a fost un conflict armat între Israel și alianța formată din statele arabe Egipt, Iordania și Siria. Acest război a durat între 5 și 10 iunie 1967. În urma victoriei militare asupra coaliției arabe, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan și Cisiordania. a fost cel de-al treilea conflict armat arabo-israelian. La începutul anului 1967 observatorii politici nu considerau iminentă izbucnirea unui război între Republica Arabă Unită sub conducerea lui Gamal Abdel Nasser și Israel. Henry Laurens
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
sprijin internațional. Într-o situație în care nici măcar suportul militar american nu era o certitudine, după cum se dovedise în Criza Suezului, este deci puțin probabil ca Statul Major israelian să fi inițiat cu de la sine putere ocuparea Cisiordaniei și a Peninsulei Sinai. În orice caz, în realitatea instituțională din Israel, nu armata ci guvernul civil este factorul care a luat deciziile politice și strategice. Israelul nu a efectuat mișcări de trupe în acest sens, dar mobilizarea forțelor de rezerviști putea fi
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
mișcării Fatah. La data de 7 aprilie 1967, aviația israeliană a doborât șase avioane militare de tip MIG din aviația militară a Siriei. Ca urmare a avertismentului sovietic, începând din 14 mai 1967, Egiptul a mobilizat unități de luptă în Peninsula Sinai, după ce obținuse, fără mari împotriviri de la ONU, retragerea trupelor UNEF (United Nations Emergency Force). Aceste forțe internaționale supravegheaseră până atunci respectarea acordului de încetare a ostilităților provocate de Criza Suezului din 1956. Prin evacuarea UNEF-ului s-au creat
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
arabe.. 5 iunie - Forțele aeriene israeliene bombardează simultan, începând de la ora 7.45, unsprezece baze aeriene egiptene, distrugând astfel o mare parte din aviația militară a Egiptului. 6 iunie - Trupele israeliene ocupă Fâșia Gaza. Unități israeliene de tancuri pătrund în Peninsula Sinai. 7 iunie - Israelul cucerește malul stâng al Iordanului și partea de est a Ierusalimului, care va fi anexată Israelului pe data de 27 iunie 1967. 8 iunie - Tancurile israeliene ajung până la Canalul Suez, deși forțele egiptene erau mult superioare
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 și-a avut originea într-o răspândire a naționalismului în Peninsula Balcanică și în dorința Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremația în Marea Neagră și încurajând mișcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominația otomană. Ca rezultat al războiului, principatele România, Serbia și Muntenegru, fiecare state
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
coordonarea tuturor acțiunilor sale cu celelalte puteri europene. Pentru un război cu Turcia, Rusia avea nevoie de suportul tacit al tuturor Marilor Puteri, iar diplomația rusă aștepta un moment convenabil. Echilibrul puterilor în Europa se reflecta direct în situația din peninsula Balcanică. Situația administrației otomane a continuat să se deterioreze de-a lungul secolului al XIX-lea, guvernul central pierzând ocazional controlul asupra unor întregi provincii, iar suzeranitatea asupra principatelor și statelor autonome nu se mai exercita decât cu numele. Reformele
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Otoman și Rusia ar fi „un război între chiori și orbi”. La începutul războiului, rezultatul său nu era deloc evident. Rușii puteau trimite în Balcani o armată foarte mare: avea la dispoziție de soldați. Otomanii aveau aproximativ de oameni în Peninsula Balcanică, dintre care se aflau în garnizoane fortificate, restul de fiind disponibili pentru operațiuni. Otomanii aveau avantajul fortificațiilor, al controlului deplin asupra Mării Negre, și al ambarcațiunilor de patrulă pe Dunăre. Ei aveau și armament superior, inclusiv puști noi de fabricație
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
să se revolte în vest și vice-versa, făcând astfel Imperiul vulnerabil din două părți. Acest oportunism pe vreme de război a afectat mulți împărați legitimi și într-adevăr a pavat drumul spre putere pentru mai mulți viitori împărați. Roma și Peninsula Italică au început să sufere o încetinire economică pe măsură ce industriile și banii au început să se deplaseze spre exterior. Până la începutul secolului al II-lea, stagnarea economică din Imperiul Roman antic s-a reflectat prin împărații născuți în provincii, cum
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
precum și Insulele Baleare au fost ușor de capturat de către legiunile romane invadatoare. Campania în cele din urmă s-a mutat în Italia și bizantinii au recucerit-o complet. Teritorii minore au fost capturate în vest precum coasta de sud a Peninsulei Iberice. Dar deja în 568, la trei ani după ce Iustinian a murit, lombarzii au invadat Italia.
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
de ore după finlandezi. La 19 septembrie a fost semnat un armistițiu între cele două părți. Finlanda a fost obligată să facă mai multe concesiuni restrictive: Uniunea Sovietică revenea la granițele din 1940, iar în plus căpăta regiunea Petsamo; regiunea peninsulei Porkkala (aflată în vecinătatea capitalei Helsinki) a fost închiriată URSS pentru 50 de ani ca bază navală, (a fost însă returnată în 1956); drepturile sovietice de tranzit au fost garantate; armata finlandeză a trebuit să fie demobilizată în grabă, iar
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Țara Românească. Mircea nu a putut să asigure întoarcerea regelui Sigismund de Luxemburg prin Țara Românească. Din cauza nesiguranței drumului, regele s-a întors în Ungaria pe un drum ocolit, cu corabia pe Dunăre, apoi pe mare până la Constantinopol, a ocolit peninsula Balcanică și după câteva luni a ajuns pe coasta mării Adriatice. Pe parcurs, pe Dunăre, l-a trimis acasă pe voievodul Transilvaniei cu un grup de nobili, din regiunea Brăilei către Brașov, deci pe un drum mai scurt și folosit
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
poziții ale marilor puteri, delegațiile statelor mai mici au încercat, fiecare, să obțină concretizarea revendicărilor lor, în timp ce delegațiile țărilor învinse încercau să limiteze pierderile. Existau multe litigii, inclusiv între învingători : de exemplu, atât Italia, cât și Serbia, revendicau orașul Trieste, peninsula Istriei și insulele Dalmației. Hotărârile au fost luate nu de delegațiile tuturor statelor participante, ci de delegații celor patru mari puteri : Georges Clemenceau - din partea Franței, Woodrow Wilson - din partea S.U.A., Lloyd George - din partea Marii Britanii și Vittorio Orlando - din partea Italiei. Celelalte delegații
Conferința de Pace de la Paris din 1919 () [Corola-website/Science/302682_a_304011]
-
este pe cale de desăvârșire, limba protoromână evoluând în patru ramuri : Prin migrații provocate, conform relatărilor cronicarului bizantin Ioannis Skylițes, de războaiele bulgaro-bizantine din sec. XI, sub domnia împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul, populațiile de limbă Istro-Română se strămută în peninsula Istria, de unde le vine și această denumire, dată de lingviști în sec. XIX (Slavii le cunoșteau sub denumirea de "Morlaci" sau "Morlahi", iar Grecii de "Mavro-Vlahi"), iar o parte din populațiile Aromâne ajung în munții Pindului (cu comunități atestate până în
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
și au publicat lucrări științifice privind existența meglenoromânilor au fost: I.G. von Hahn, Reise durch die Gebiete des Drin und Wardar, în capitolul „Die Landschaft Moglena”, Wien, 1867; Gustav Weigand, Vlaho-Meglen, eine ethnographisch-philologische Untersuchung, Leipzig, 1892; Nicolae Popilian, Românii din Peninsula Balcanică, București, 1885; Apostol Mărgărit, revista „Convorbiri Literare”, an. VIII, Iași, 1874; Ioan Nenițescu, De la Românii din Turcia Europeană, București, 1895; B. Nicolaides, Les Turcs et la Turquie contemporaine, Paris, 1852; I.C. Jireček, Uber die Wlachen von Moglena, Leipzig&Berlin
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
Island și părți din New Hampshire, această regiune ajungând la 7,6 milioane de locuitori, fiind astfel al cincilea cel mai mare conglomerat de comitate din Statele Unite ale Americii. În 1630, coloniștii puritani din Anglia au fondat orașul Boston pe Peninsula Shawmut. De-a lungul secolului al XVIII-lea, Boston a fost locul multora dintre evenimentele importante ale Revoluției Americane, inclusiv Masacrul din Boston și Boston Tea Party. Mai multe dintre primele bătălii ale războiului american de independență, cum ar fi
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
multe dintre primele bătălii ale războiului american de independență, cum ar fi Bătălia de la Bunker Hill și Asediul din Boston, au avut loc în oraș și zonele înconjurătoare. Prin îmbunătățiri funciare și anexarea municipală, Boston și-a extins granițele dincolo de peninsula Shawmut. După obținerea independenței de către Statele Unite, Boston a devenit un important port maritim și centru de producție, iar bogata sa istorie atrage astăzi peste 20 de milioane de vizitatori anual. Orașul a fost locul multor premiere, printre care prima școală
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
devreme în locul unde se află astăzi Bristol County, Plymouth County, și Barnstable County și Massachusetts. Cele două grupuri, care au variat în practică religioasă, sunt istoric distincte. Coloniile separate, nu s-au unit până la formarea provinciei Massachusetts Bay în 1691. Peninsula Shawmut este conectată la continent printr-un istm îngust și este înconjurat de apele golfului Massachusetts și Back, un estuar al râului Charles. Mai multe situri arheologice nativ-americane care au fost descoperite în oraș au arătat că peninsula a fost
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
în 1691. Peninsula Shawmut este conectată la continent printr-un istm îngust și este înconjurat de apele golfului Massachusetts și Back, un estuar al râului Charles. Mai multe situri arheologice nativ-americane care au fost descoperite în oraș au arătat că peninsula a fost locuită încă din 5000 î.Hr. Primii coloniști europeni au numit prima dată zona unde este acum Boston, Trimountaine, dar redenumit mai târziu după Boston, Lincolnshire, Anglia, de unde au emigrat majoritatea coloniștilor. Guvernatorul original al coloniei Massachusetts Bay, John
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
din centrul orașului Boston nu au fost organizate pe un șablon , ci s-au dezvoltat pe o schemă șerpuită, organică, de la începuturile secolului XVII. Acestea au fost construite după nevoie, iar podurile și gropile de gunoi au expandat regiunea micii peninsule Boston. Împreună cu unele sensuri giratorii, drumurile își schimbă numele și își adaugă sau pierd benzi de circulație aparent la întâmplare. În constrast, străzile din cartierele Back Bay, East Boston, South End și South Boston urmează un șablon. Boston este limita
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
luaseră parte la războiul din Coreea și fuseseră capturați de chinezi.În anul următor Hammarskjöld a contribuit într-o manieră decisivă la înființarea primei misiuni de menținere a păcii care implica personal militar, misiunea United Nations Emergency Force (UNEF) din peninsula Sinai. În anul 1960 fosta colonie belgiană Congo și-a declarat independența, dar la scurt timp a intrat într-o stare de război civil, război în care marile puteri (Statele Unite și URSS)sprijineau fracțiuni opuse. ONU a intervenit în conflictul
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
este un braț al Mării Mediterane, aflat între peninsula grecească și Anatolia. Este legată de Marea Marmara și Marea Neagră prin strâmtorile Dardanele și Bosfor. Au existat mai multe teorii privind proveniența numelui de "Egee". Se presupune că numele ar putea veni de la vechiul oraș "Aegae", sau de la "Aegea" numele
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
Tezeu" a murit. Numele grecesc al mării este (Aigaion Pelagos, greaca modernă: Αιγαίο Πέλαγος (Aigaio Pelagos). În limba turcă numele mării este Ege Denizi. În urmă cu aproximativ 6000 de ani, s-a format prin scufundarea punții de pământ dintre Peninsula Balcanică și Asia Mică, punte care a lăsat în locul ei o mulțime de insule și o nouă mare, Marea Tracică (redenumită apoi Marea Egee). Marea Egee a fost leagănul de naștere a două civilizații antice: civilizația minoică din Creta, și civilizația miceniană
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
III-lea, din cauza încercărilor sale de a reduce puterea Bisericii în țară. Un tratat de 10 articole a fost semnat între Papă și Sancho II-lea, dar regele nu a acordat atenție conținutului actului. Prioritatea sa era Reconquista, cucerirea sudului Peninsulei Iberice. Din 1236, Sancho II-lea a cucerit câteva orașe în Algarve și Alentejo, întărind poziția portugheză din regiune. Sancho al II-lea s-a dovedit a fi un comandant capabil, dar în problemele administrative era mai puțin competent. Toată
Sancho al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/302752_a_304081]
-
Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Kosovo și Albania. Acesta se află între paralelele și și între meridianele și . Relieful Muntenegrului variază de la vârfuri înalte de-a lungul frontierelor cu Serbia, Kosovo și Albania, un segment al podișului Kars în vestul Peninsulei Balcanice, până la îngustă câmpie litorală, cu lățimea de doar 6 km. Câmpia se oprește brusc în partea de nord, unde versanții și al cad direct în . Regiunea Karst din Muntenegru se află, în general, la altitudini de 1000 de metri
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]