4,043 matches
-
o singură expunere este cca 4-5. Cifrele sunt percepute mai ușor decât literele. Dacă se utilizează cuvinte cu înțeles numărul elementelor (literelor) percepute este mai mare, iar dacă se utilizează propoziții simple și mai mare. Formele geometrice sunt mai ușor percepute decât literele izolate. Dacă se utilizează cuvinte fără sens, sunt percepute mai ușor acele cuvinte în care succesiunea literelor este mai familiară în limba respectivă. Printre condițiile eficienței tehnicii tachistoscopice menționăm: * necesitatea controlării exacte a timpului de expunere și iluminației
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fenomenal mai puțin curbată decât a fost la început, iar dacă această perioadă de inspecție subiectul privește o linie dreaptă, această linie i se va părea curbă, aproximativ în aceeași proporție ca linia inspectată, dar în direcție opusă. Primul obiect perceput se numește obiectul sau stimulul inspectat, iar al doilea obiectul sau stimulul test (sau figura inspectată și figura test). Cercetări numeroase în acest domeniu a efectuat W. Kohler, motiv pentru care fenomenul se numește uneori "efectul Kohler". Kohler și Emery
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
se întâmplă cu restul informației. Sperling a pornit de la ipoteza că de fapt este stocată întreaga cantitate de informație. Pornind de aici în faza a doua a experimentului el a înlocuit reproducerea solicitând subiecților să-și aducă aminte toate literele percepute și să-și reamintească o parte a materialului prezentat inițial. Imediat după prezentarea matricei de litere se auzea un sunet (înalt, mediu sau jos) care indica rândul de litere care trebuia reamintit. Pentru sunetul înalt se relatau literele din rândul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
în De corona, 1, și utilizând limbajul militar metaforic, reia tema oștirii lui Dumnezeu ca un itinerar creștin ce exclude posibilitatea de a sluji la doi stăpâni. Dacă în mesajul evanghelic această concepție se referă la libertatea omului față de bogăția percepută ca autoafirmare egoistă cu scopul de a sluji cât mai deplin lui Dumnezeu, apologetul, îndepărtându-se de specificitatea acestui concept, ne propune o interpretare diferită, deși păstrează substanțial intactă semnificația: dacă sclavia bogăției este o formă de idolatrie, apartenența la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
privință, William Lewis își începe raționamentul afirmând că reacțiile la discursul lui Reagan diverg din simplul motiv că "cei care îl ascultă îl percep pe Reagan și actele sale oratorice în mod diferit, în timp ce aplică criterii diferite de evaluare fenomenelor percepute"527. Astfel, criticul își asumă, în cele ce urmează, o dublă sarcină: pe de o parte, Lewis își propune să "explice varietatea formelor narative în discursul lui Reagan, care dă seama de (particularitatea adăugirea mea) președenției lui Reagan și de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
explica și critica ordinea politică actuală în termenii principiilor presupuse de și incluse în propriile instituții și practici juridice, politice și culturale (Fierke 1998: 114; Hutchings 1999: 102). Fiona Robinson (1999) susține în mod similar că etica nu ar trebui percepută ca separată de teoriile și practicile relațiilor internaționale, ci ar trebui să fie văzută ca inclusă în acestea. Fiind de acord cu Hutchings, ea susține mai degrabă o "fenomenologie a vieții etice" decât o "etică abstractă despre aplicarea regulilor" (Robinson
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
formeze identitățile și interesele actorilor prin trei mecanisme: imaginație, comunicare și constrângere. Cu privire la prima dintre ele, constructiviștii argumentează că structurile non-materiale afectează ceea ce actorii văd drept domeniul posibilului : modul cum cred ei că ar trebui să acționeze, care sunt limitările percepute ale acțiunilor lor și ce strategii își pot imagina și pot adopta, pentru a-și atinge obiectivele. Normele și ideile instituționalizate condiționează astfel ceea ce actorii consideră necesar și posibil, atât în termeni practici cât și etici. Un președinte sau un
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
blestem. Vorbind tocmai despre esența cuvintelor, despre limita lor interioară, despre puterea lor de expresie, în Postfața traducerii volumului Anei Blandiana, Proiecte de trecut și alte povestiri, Marco Cugno identifică anumite elemente specifice: Există, pe de-o parte, materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", scrie autoarea în poezia Darul, din cea de-a doua culegere, Calcâiul vulnerabil), iar de cealaltă, aproape vrând să scape de acest "blestem", nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
generația/ curentul căruia îi aparține, precum și la coordonatele literaturii epocii respective. Așa cum am stabilit, în capitolele anterioare ale lucrării noastre, ne propunem să aducem o nouă abordare de analiză a scrierilor în versuri ale acestei autoare, din perspectiva deconstrucției canonului, percepută, din prisma filosofiei derridiene, nu ca o dărâmare a valorilor trecutului, specifică unor compartimente ale modernității precum avangarda, de la futurism și dadaism, la suprarealism -, ci ca o reconsiderare a realității, păstrând fundamentul și intervenind doar în câteva elemente de structură
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a lumii devine obiectivul central al acestui volum, intervenind totodată și atenția acordată esteticului, limbajul constituind cale de înțelegere și de creare a unei noi lumi: sensibilă în interior, rațională în exterior. Deconstrucția parțială a temei primului volum (condiția poetului percepută, uneori, drept condiție tragică) are loc prin înnoirea acesteia cu o conotație pozitivă, care face din poet mediator al conflictului între eu și lume. Punând la îndoială realitatea textului, pe care o consideră ireală, spre deosebire de poeții de după 1980, la care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
motiv subordonat temei condiției poetului), traseul poeziei capătă două direcții: de a recompune realități și de a ordona realitățile existente deja. Învestind cuvintele cu suflet, Marco Cugno subliniază, făcând referire la acest poem: Există pe de-o parte materialitatea cuvântului, percepută ca "dar tragic" ("Tot ce ating se preface-n cuvinte / Ca-n legenda regelui Midas", iar de cealaltă, aproape vrând sa scape de acest "blestem", nevoia de a ajunge la esența misterioasă a cuvântului, la sufletul acestuia. Aceasta "vânătoare" a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
perpetuum mobile). Hormonal, neoexistențialist, Particulele elementare sînt, În ton cu și parcă mai mult decât alte romane contemporane (vezi Rouaud, Chevillard, Echenoz) o meditație asupra morții ca punct terminus absolut, În absența divinității. Moartea este ubicuă În acest roman. Moartea, percepută ca “zgomot de fond”, este cea În fața căreia individul contemporan demisionează progresiv pe parcursul unei lupte Încrâncenate cu două arme disponiobile: pasiunea intelectuală (Michel) sau sexualitatea (Bruno). Prelevarea morții dintr-o perspectivă emfatică, metafizică și așezarea ei sub lentila microscopului din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și ca estetică, prin surprinderea unui cotidian magic, prin hiperbolizarea biblică (personajul Laetitia Schiedmann trăiește mai bine de două sute de ani), sau purtînd sechelele anti-utopiilor anterioare. O lume, În sfîrșit, a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și afla sensul. Lumina Înflorește pe aceeași scriitură distorsionată, În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale”, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fost înlăturată de o concepție unică, conform căreia universul este alcătuit doar din modele de energie. Ceea ce ne apare ca masă, ceea ce numim lucru sau obiect, nu este decât un câmp de energie. În mod asemănător, lucrurile pe deplin percepute ne apar ca niște configurații de forțe și această dinamică a viziunii noastre ne dă posibilitatea să facem dreptate eforturilor mentale și fizice reprezentate în operele de artă. Prin urmare, dacă dorim să descriem structura compozițională, elementele de pornire nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
relații spațiale pe hărțile geografice. Similar, tramele implicite din pictură și arhitectură ne ajută să creăm o ordine vizuală, deci un scop compozițional important. Chiar dacă astfel de rețele prind viață ca elemente ale expresiei artistice, se cuvine să fie totuși percepute ca vectori. Gândiți-vă la diferența dintre străzile din Manhattan, dispuse, de dragul ordinii, ca o rețea de căi goale și apoi aceleași căi populate de șiruri de oameni și vehicule îndreptându se fiecare în direcția lui, în toate cele patru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
7 îndeplinește condiția optimă de percepție. Structura centrică a scenei întâlnește ochiul în plin și fără distorsiuni. Centrul principal se află la mijloc, elementele secundare fiind dispuse simetric de jur-împrejurul acestuia, ceea ce constituie o perfectă coincidență între structura reprezentată și cea percepută. Să presupunem că aceeași imagine este prezentată pe o scenă de teatru. În acest caz, planul dispunerii este mai ales orizontal, privitorul fiind așezat la un nivel paralel. Diferența de nivel dintre auditoriu și scenă remediază cumva situația fără să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
David al lui Michelangelo, luat de pe postamentul său și mutat în rotonda unui muzeu, nu-i mai cheamă pe cetățenii Florenței să reziste tiraniei, nemaiconștientizând chemarea pe care i-o adresează aceștia. Mă voi întoarce la influența privitorului asupra compoziției percepute a operelor de artă. Exemplul reliefului lui Sekine (frontispiciul) demonstra că, atunci când centrul principal al unei opere este plasat la nivelul ochiului privitorului, rolul său este mult mai probabil să fie corect înțeles. În același timp, condițiile optice date nu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu restul lumii atât timp cât li se lasă destul spațiu de joc pentru a-și desfășura propria dinamică. De ce atunci picturile, cel mai adesea, sunt înconjurate de rame care le despart de ceea ce le înconjoară? O rațiune este aceea că natura percepută a lucrurilor vizuale este puternic determinată de ceea ce le înconjoară, astfel încât atât timp cât cele înconjurătoare rămân nedefinite, orice lucru poate fi subiectul unui număr neverificabil de semnificații, dependent de relațiile cu alți centri. O pasăre rămasă în cuib nu-i același
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din punct de vedere artistic. Lucrarea mea se bazează pe convingerea că una dintre ocupațiile cele mai necesare ale omului este crearea de obiecte sau de spectacole a căror structură vizuală elucidează și interpretează experiențele umane prin expresia sa direct percepută. Pentru a realiza cu succes aceasta, artistul se confruntă cu anumite condiții. Unele dintre acestea se referă la compoziție, iar singurul scop al cărții de față este de a semnala câteva dintre ele. Materialele artistice pot fi folosite totuși și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
animalele nu ar primi un ajutor prea mare dacă ar fi făcuți să conștientizeze numai sutele de nuanțe care alcătuiesc imaginea optică, să spunem a unui măr, și ar merge dincolo de măr, în mediul său înconjurător; ceea ce trebuie mai întâi perceput este mărul ca obiect. Ceea ce ne este necesar pentru a identifica obiectul ca fiind un măr este faptul că el este un obiect cu formă și culoare date. Vedem rotunjimea mărului - ceea ce nu înseamnă că percepem o formă rotundă în locul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de evaluarea prin măsurători sau alte criterii stabilite. MICROTEMĂ - O versiune mică, foarte abstractă, a subiectului unui tablou. De obicei localizată în apropierea centrului compoziției, microtema este deseori exprimată de pantomima mâinilor. OBIECT - Un obiect vizual este o unitate separată, percepută ca parte a unui model vizual. ORIZONTALĂ - Direcția în unghi drept față de verticală (q.v.). Orientată simetric în raport cu atracția gravitațională, orizontala oferă relația spațială cea mai echilibrată dintre obiecte. Ea coordonează mai degrabă decât subordonează obiectele. Orizontala centrală servește drept
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dintr-o ulcea/ Cine din mine ți se-nchină/ E vinovat în fața mea." Timpul este îngerul morții, trecerea în somnul lui este mirifică, ca zborul pe un fund de ocean, fără ieșire și fără plângere. Ana Blandiana cântă sentimentul liniștii perceput senzorial; el se va transforma în asociații fundamentate, în gânduri în care ne recunoaștem, rezultate din experiențe prin care am trecut, dar pe care nu am încercat să le definim: "Oh, toată liniștea din univers/ Izvorăște din adânca tăcere/ Înspumată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
orientală, fie că avem de-a face cu un eroism exterior, de factură combativă, caracteristic mentalității și culturii occidentale. În cazul acesta, se disting două atitudini psihologice și morale net individualizate: aă o atitudine de opoziție pasivă, de Îndurare tăcută, percepută ca o experiență de trăire interioară a răului; bă o atitudine de opoziție activă, de respingere și refuz, care se manifestă ca o luptă sau ca o confruntare exterioară directă cu răul. Toate Încercările de a evita sau de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt, sau ființa mea interioară așa cum apare ea În câmpul conștiinței mele, - ființa mea ca prezență pentru ceilalți; - trăirile emoționale, În raport cu situațiile vieții; - conținutul ideativ referitor la mine, la felul În care eu gândesc propria mea persoană, - durata existenței mele, percepută ca scurgere a timpului, la care raportez prezența mea În lume, - nevoile sau trebuințele proprii pulsiunilor mele care se cer a fi satisfăcute; - conduitele, acțiunile și creațiile mele ca mod specific de a fi, proprii persoanei mele. Orice persoană are
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru că numai atunci când sunt Împreună cu El, mă afirm și mă completez. Prin a fi Împreună, conștiința mea se angajează Într-un raport cu tine. În relația dintre un Eu și un Tu nu este vorba numai de o Întâlnire exterioară, percepută ca prezență fizică, corporală, ci și de o Întâlnire interioară, de o reciprocitate interioară resimțită afectiv ca un sentiment pentru celălalt și Împreună cu acesta, dar și ca subiectivitate În câmpul conștiinței mele, o conștiință unificatoare care realizează acordul relației Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]