410,425 matches
-
greșite sau periculoase: i se adaptează, dar o golesc de conținutul ce l-a avut în mintea autorilor ei. Inexistența unei clase de mijloc a agravat prăpastia între guvernanți și guvernați prin faptul că n-a putut crea și pregăti personalul subaltern calificat pentru aplicarea legii în spiritul ei» (din Enciclopedie a României, vol. I, 1938). România Mare sau, mai exact, societatea românească din frontierele ei a continuat să evolueze între vechile coordonate ale bacșișului și hatârului. Spiritul civic, fără de care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
clarviziunea ducând în genere la îndoială și inacțiune. Conducătorii de mulțimi se recrutează mai ales dintre nevrotici, dintre anxioși, dintre semialienații ce se află în pragul nebuniei. Disprețul și persecuțiile nu fac decât să îi întărâte și mai mult. Interes personal, familie, totul este sacrificat. [...] Mulțimea ascultă totdeauna de omul înzestrat cu o voință puternică. Indivizii reuniți în mulțime, pierzându-și orice voință, ei se îndreaptă din instinct spre acela care are una. Nu nevoia de libertate, ci aceea de servitute
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de monopol). Dacă nu există șanse de a putea fi cumpărate vreodată e necesară închiderea unor astfel de «găuri negre » ale economiei. Nu e corect să plătim noi cu toții greșelile altora, care nu au făcut nici modernizări, nici restructurări de personal și nu au căutat alte soluții viabile. Spargerea monopolurilor nu e o treabă ușoară dar nici imposibilă. Cum se pot justifica însă salariile mari și foarte mari mai ales din cadrul societăților cu capital de stat? Politica oferirii unui număr de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
trece vreun tren. Nu era curios din fire. Nu o întrebă nici ce treabă avea la București. De fapt, nu zise nimic. - Și? întrebă fata, după câteva secunde de liniște. Ce facem? - Hm, mda, zise șeful de gară. Nu știu. Personalul 8421 ar trebui să sosească aici la 13:55, dar nu știu dacă circulă. Depinde, știți; dacă ninge mai la nord, nu vine, probabil. - Și nu puteți afla nimic mai exact? - De fapt, pot, zise șeful de gară. Ridică receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful de gară stătea în ghișeu, fata dormea pe o bancă în sala de așteptare. Ninsoarea încetase. Era ora 8:01, o dimineață însorită. Probabil că în curând va apărea și personalul, gândi șeful de gară. Dormise în ghișeu de când venise fata în gară. În prima zi se dusese până acasă să dea de mâncare la porc și să îi aducă fetei o pătură. Gardul care înconjura cocina era rupt și porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
până și cât de tari îi sunt durerile menstruale! Și mai câte altele! Sătul de gânduri, șeful de gară își turnă niște cafea dintr-un termos și ridică receptorul. Telefonul funcționa din nou. Dădu telefon în oraș și află că personalul plecase într-adevăr în urmă cu o oră. Avea să ajungă în Mohoreni în douăzeci de minute. Se duse la fată și o zgâlțâi ușor. - Nu dorm, zise ea. Mă gândesc. - Vine trenul, Domnișoară. În douăzeci de minute. - Da? Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
punct roșu pe care o ținea în mână. Șeful de gară și fata se urcară în tren. Fosta soție făcu alt semn cu paleta și trenul se puse în mișcare. Porcul molfăia un ghiocel la marginea pădurii. Privi dezinteresat la personalul 8421 care tocmai trecea prin fața lui. Trenul era aproape gol. Într-un compartiment, o fată stătea sprijinită cu spatele de geam. Era goală, curul ei alb strălucea în lumina soarelui. Pe partea cealaltă a fetei, porcul îl recunoscu pe șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lor cu coloane, coridoare, anticamere, fișiere, circulare, dosare, dar și șefii de serviciu, directorii generali, viceinspectorii, substituții, funcționarii titulari și temporari, am făcut-o deoarece cred că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare cine sunt? Când m-am apropiat suficient de ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au rămas aici? Ce fac? Credeam că-i suprimasem și pe ei când am suprimat personalul tuturor serviciilor. De ce se pun între mine și Franziska? „Am să-i suprim!“ mă gândesc, concentrându-mă. Da de unde: sunt tot acolo, în mijlocul drumului. Aici erai, mă salută. Și tu ești de-ai noștri? Bravo! Ne-ai dat o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la legătorie; va fi înapoi peste o lună. A patra este păstrată într-o aripă a bibliotecii închisă pentru renovare. Continui să completezi fișe; pentru un motiv sau altul, nici una dintre cărțile pe care le ceri nu este disponibilă. În timp ce personalul își continuă cercetările, tu aștepți răbdător, așezat la o masă împreună cu alți cititori mai norocoși, cufundați în volumele lor. Întinzi gâtul la stânga și la dreapta ca să te uiți pe furiș în cărțile celorlalți: cine știe, poate unul dintre ei citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
telefon de la ambasada americană din Botswana. Fiul meu fusese dat dispărut. Cercetau dispariția și urmau să mă anunțe de-ndată ce aveau să afle ceva nou. Am venit aici imediat și am fost întâmpinată la aeroport de o cunoștință din personalul ambasadei. Aceasta mi-a explicat că Burkhardt raportase poliției că Michael pur și simplu a dispărut într-o seară. Luau masa împreună și fusese prezent la cină. După aceea nu-l mai văzuse nimeni. Sud-africanca nu avea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o plăcută companie, discutând despre viețile lor de zi cu zi. Femeia se numea Mma Tsbago și-i povesti lui Mma Ramotswe despre munca ei de la magazinul de mobilă. Directorul e un om cumsecade, povesti ea, care nu-și exploatează personalul și care este întotdeauna cinstit cu clienții. I se oferise o slujbă la o altă firmă, pentru un salariu mai mare, dar ea refuzase. Directorul ei a aflat și i-a răsplătit loialitatea cu o promovare. Apoi îi povesti despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și, dacă cineva dorea să afle ce s-a întâmplat, trebuia să-i caute pe oamenii capabili să comită fapte reprobabile. Pe domnul Oswald Ranta. Dubița albă înainta încetișor cu grijă pe drumul plin de mici denivelări amplasate anume, pentru ca personalul universității să nu conducă cu viteze prea mari. Mma Ramotswe era o șoferiță atentă, căreia îi era rușine de vitezomanii care transformaseră drumurile într-un adevărat pericol. Firește, traficul în Botswana e mult mai sigur decât alte țări din partea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și dominată. Tot răul mi-l fac mie Însămi și, dacă aș fi știut să descopăr asta la timp, nimeni nu ar fi suferit de pe urma mea. Își trecu Încă o dată mîna prin păr cu acel gest al ei, atît de personal și de mecanic. Nu cred, prin urmare, că fiul meu ar avea de ce să moștenească problemele mele, la fel cum nu cred că va trebui să moștenească neapărat trăsăturile tale. Nu va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Sari la mine la recepția hotelului Congress unde încerc să-mi confecționez o privire seducătoare. Se spune că ceea ce observă oamenii mai întâi la tine sunt ochii. Rețin atenția celui care trebuie să fie administratorul de noapte, a șefului de personal, a managerului și a unui angajat. Primele impresii sunt foarte importante. Trebuie să fie din pricina felului în care sunt îmbrăcată sau a puștii. Folosind gaura care e partea de sus a gâtului meu, cu limba care iese din ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să dea autonomie de decizie celui care îl citea. Dar, uite, de data asta se vedea că trebuie să încalce toate regulile, să-l cheme pe Bîlbîie în birou și nici măcar să nu-l mustre că se arătase atît de personal în redactare. Își dădea seama că avea de a face cu o realitate cu totul nouă, se pregăteau evenimente fără precedent, probabil, și de aceea trebuia să caute metode noi, mijloace noi. Era destul de greu, cînd lucrurile merg bine atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar din primele măsuri, ce le vom lua când vom ajunge la putere. Închiderea granițelor, interzicerea intrării oricărui jurnalist străin, ăștia sînt pescuitori în ape tulburi, pun gaz pe foc și de cele mai multe ori mint ori sînt spioni. O să reducem personalul legațiilor la minimum, pe unele le vom desființa, în primul rînd pe cele ale țărilor ostile ideologiei noastre, unde se face caz de democrație fără să fie nevoie. Vom controla îndeaproape mișcarea mărfurilor și călătoriile negustorilor în afara țării. O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
date de el însuși. Poate și de aceea, Mihai Mihail era urmat întocmai în hotărârile pe care le lua de către oamenii săi, poate și de aceea Serviciul se putea lăuda că are un procent infim de erori și scăpări inspectorii, personalul întreg acționa fără teama de a greși. Chiar dacă ar fi greșit cumva, știau că vor fi acoperiți, că nimeni nu-i va amenința ori pedepsi pentru ceea ce au făcut ori n-au făcut. Dar una dintre cele mai grele poveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii. Spre ea conduc patru tunele forate În stâncă, fiind instalată În câteva săli subterane legate prin culoare labirintice. Accesul la sutele de mii de microfilme, care se conservă aici, se datorează exclusiv unui personal de Încredere, iar intrările În arhivă sunt prevăzute cu uși de oțel, existând și alte măsuri de siguranță.“ Toate aceste măsuri nu au fost gândite pentru tăinuirea unor date ultrasecrete, nefiind vorba de o arhivă de stat sau militară. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe Betty, despre care se spune că e la ea acasă. Va trebui să renunțe la jucăriile de pluș cumpărate cu banii agenției. Să predea cheile de la cabinetul sanitar. Imediat. Și să pună păpușile cu anatomie corectă la dispoziția întregului personal. Primul venit, primul servit. Imediat. Cora s-a simțit ca și cum ar fi condus un milion de miliarde de kilometri cu viteză prea mare, fără centură de siguranță, și ar fi dat de un prim semafor roșu. Resemnare amestecată cu ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lezeze, în nici un fel, edilii orașului, nicidecum să și-i ridice în cap. Domnișoara întrecuse măsura și trebuia pusă la punct. Nu era altceva decât dactilografă și toate fumurile de scriitoare necesitau a fi stopate. După o discuție istovitoare cu personalul angajat, patronul hotărî să aibă o întrevedere, între patru ochi, cu domnișoara Leon. Luana luă loc pe scaunul din fața biroului și ascultă cuminte propunerile șefului său. Acesta o înștiință că era fascinat de calitățile ei, atât intelectuale cât și fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atitudine ar fi abordat ciuda și caracterul îndoielnic al femeii tot ar fi ieșit la suprafață. Acasă, în așternut, Radu se întoarse cu spatele la ea, lăsând-o pradă celor mai negre gânduri. Instalarea calculatoarelor în birouri dădu peste cap mai întreg personalul. Învățați cu hârțoage și lipsiți de un curs de specialitate, femeile și bărbații își prindeau urechile în programele acestui obiect încă neidentificat. Se adunau grămadă la calculatorul doamnei referent și luau notițe cu datele de funcționare. Unul dintre ei fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu avea nici o caracterizare. Pe Nuța Cordel directorul o cunoștea foarte bine. Nu era singura care călca pe-alături. Ca magazineră, însă, nu avusese lipsuri și la registratură se descurca destul de bine. Dincolo de caracterul josnic, care nu era înregistrat la personal, nu avea ce să-i reproșeze. Liga se trezi în imposibilitatea de-a descâlci ițele. Seara, în timp ce mâncau, Luana îi povesti soțului ei mârșăvia care i se făcuse. El răspunse simplu: Nu mă interesează. Reacția lui nu făcu altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu era sigură pe amintirile ei, mâncase bine în ultimul timp. Se întrebă cum de nu comentase Nuța evenimentul morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia s-o înțepe și să râdă de nefericirea ei. Ieși din birou și intră la personal. Doamnele o serviră cu o ceașcă de cafea, amabile și prietenoase ca întotdeauna. Se așteptă să fie descusută, îmbiată să povestească amănunțit întâmplările nefericite care avuseseră loc. Dar se părea că nici una nu știa ce se petrecuse. Femeile vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și ieși. Acela e locul meu. Ștefan Escu aruncă spre nefericit o privire plină de milă. Vinovat de suferința și rătăcirea Luanei, el avea tupeul, curajul prostesc, să se apropie de ea, să și-o revendice, ca pe un bun personal, cu egoismul și lipsa de inspirație de care dăduse dovadă în scurta lor conviețuire. Nu-l ura pe Noia. Nici măcar nu era gelos pe el. Neștiind să ofere Luanei dragostea și devotamentul unui soț cu capul pe umeri, era convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]