4,062 matches
-
de cuvânt. Altfel o să trebuiască să ies din casă și să-mi găsesc o slujbă. Cu toate că se culcase cu toți profesorii îsau cel puțin așa zicea ea), Helen picase toate examenele din primul an universitar. Repetase anul, dar când le picase din nou pe toate, renunțase la școală, așa cum ai renunța la o slujbă nepotrivită. Asta se întâmplase vara trecută, însă, între timp, Helen nu reușise să-și găsească un serviciu. Așa că o lălăia prin casă, enervând-o pe mama pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis Mike. întotdeauna ne aduc saci de dulciuri. Cu excepția fătălăului ăla al lui Chaquie. Nu i-a adus decât o pungă cu mandarine. Ți-a plăcut rogojina lui? —Dermot? am întrebat eu uluită. Are perucă? —Cum de nu ți-a picat fisa? a râs Mike. Ziceai că are un viezure adormit pe cap. —Și de ce „banii vinovăției“? l-am întrebat. Chestia asta m-a făcut să mă simt destul de nervoasă, deși fără un motiv bine definit. — Familiile noastre se simt vinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
protestul ăla nu făcea decât să mă apropie și mai mult de obligativitatea de a-mi povesti viața, dar nu m-am putut abține. Dacă aș fi fost mai deșteaptă, m-aș fi prefăcut că sunt încântată de propunerea aia picată din cer. Pentru că atunci Josephine m-ar fi pus s-o scriu. — Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, mi-a spus Josephine zâmbind, dar aruncându-mi niște priviri ca niște pumnale. Așa, a început ea. Sora ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Diferența dintre Madonă și curvă e foarte clară în ochii tăi. — Cu...? —în orice caz, o să revenim la subiectul ăsta altădată. în ciuda interogatoriului intensiv, Mike n-a vrut să recunoască nimic. Am avut noroc și după prânz fiindcă măgăreața a picat pe Misty. Ceea ce, pentru mine, a fost o dublă binecuvântare. Orice i se întâmpla rău lui Misty pe mine mă înveselea teribil. Și atâta timp cât cea umilită era Misty însemna că nu eram eu. Am scăpat destul de ușor, am realizat. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care Margaret, să spunem, se simte după ce i s-a desemnat rolul de fiica „cea bună“. Chiar dacă a vrut vreodată să se răzvrătească, să facă ceva în afara rolului, a simțit probabil că n-are dreptul. E posibil să le poarte pică părinților voștri pentru asta. —E prea pupincuristă ca să-i poarte cuiva pică, am izbucnit eu mânioasă. —Vezi?! Și tu te lași păcălită de stereotipuri! Dar dacă Margaret ar vrea să le poarte pică oamenilor? îți imaginezi cât de confuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să te duci și să te omori de fiecare dată când mama - sau oricine altcineva - țipă la tine. Păi, așa n-o să reziști nici cinci minute! Ăsta fusese avertismentul pe care mi-l dăduse și Josephine. Abia atunci mi-a picat fisa în aparat. Am înțeles, dintr-odată, la ce se referise Josephine când îmi spusese că între mine și mama există niște probleme nerezolvate. Atunci am clătinat din cap și-am fost de acord cu ea, dar apoi, în secunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de fiecare dată când unul dintre ei se dădea la mine. Sigur, eram obligată să trec prin plictisitorul proces al motivelor pentru care nu beam nimic. Dar chiar și atunci când își dădeau seama că nu aveau nici o șansă să le pic beată în pat, tot se învârteau în jurul meu. Unul sau doi dintre cei interesați erau chiar atrăgători, aveau haine mișto și făceau parte din trupe muzicale sau lucrau în publicitate. Era limpede că nu fructificam la maximum eliberarea de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
când și-a făcut Gaz tatuajul ăla?“ „N-a fost amuzant cum s-a infectat după aceea?“ „îți aduci aminte când am făcut floricele de porumb și am dat foc la bucătărie?“ „Iar Joey furase extinctorul de la serviciu?“ „N-a picat la fix?“ „Uitasem de chestia asta.“ „Și eu mi-am amintit abia acum.“ în timp ce jonglam cu amintirile, au existat câteva tentative de-a ne atinge mâinile. Era ca un ecou de demult, delicios și dulce amărui, ecoul unor alte atingeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ora următoare. V-o spun eu cel care am meditat cel puțin 80% din viață la o asemenea eventualitate și nici acum nu am ajuns la un rezultat satisfăcător. Mulți și-ar imagina cam asemenea moduri de investire a banilor picați pe capul lor: mașini, excursii în Tahiti, vile, gagici. Acestea de când am împlinit cu succes 12 ani de la ieșirea la pensie și am intrat cu toată zestrea mea de tuse tabagică, insuficiență cardiacă și respiratorie, combinată cu un emfizem pulmonar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
epidemie de sifilis, printre militarii români, care în 1916 au trecut Carpații pentru eliberarea Transilvaniei. De abia mai apoi s-a aflat care este cauza. Focoșii militari români, nu reușeau în nici un chip, să-și țină închise prohaburile, când le pica în mână câte o unguroaică „binevoitoare” și încercau și ei să afle direct de la sursă, dacă sunt demne de renumele mondial de care se bucură acestea în materie de sex. Și atunci ungurii le-au dat ce doreau. Au recrutat
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nici o clipă pe gânduri și se repezise ca un apucat după acesta, îndepărtân du-se tocmai de locul unde era mai multă nevoie de el. Pricepând în sfârșit cum stătea treaba, îi venea să-și tragă palme de ciudă pentru că picase în capcana lor. Acum ce mai putea să facă? Își dădea seama că e înconjurat. Nu reușea să-și vadă dușmanii dar era conștient că aceștia sunt acolo. Îi auzise foarte clar mișcându-se la mică distanță de locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său (dar și norocul este relativ), Homer se afla încă în nesimțire, când sfera lui a fost tăiată, ca un mar, în două, de una dintre imensele elice ale elicopterului. Milioane de telespectatori priveau cu gura căscată la omul care pica din cochilia lui, ca un zar din două boluri întoarse. De undeva, pesemne chiar în momentul în care uriașa pală pătrundea în corpul străin, autoprotecția elicopterului crease deja o perdea de aer pentru a-l feri pe Homer de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
semne încă le port, se pierd undeva prin clasa șaptea de școală generală, când se studia la școală Fefeleaga, nuvela aceea ca un El Zorab în proză, care în timp a început să mi se pară chiar urâtă. La teză picându-mi drept subiect caracterizarea Fefeleagăi, am luat un cinci cât tot nasul meu, cu niște indicații de genul După punct scrii cu literă mică ș.cl. Cel mai dur pentru mine era că o dezamăgisem pe profa pe care o plăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
bine, că și-a luat microbuzul, și de-atunci mă tot bate la cap, Vino măi frate, te duc când vrei, numa’ să-mi spui... Uite că n-am venit pentru Turcia, am venit pentru litoralul românesc, numai că am picat fără să-l anunț pe Ilie - cum îmi vin mie ideile crețe dimineața, când îmi beau în bucătărie cafeaua fierbinte și fără tovărășie. (Ilie ar fi vrut să-mi fie, când eram mici, un fel de maestru în ale amorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după două halbe parcă ți s-a suit burtoiul până-n inimă și-a coborât până-n vezică. Pot să-i ascult mai senin poveștile, după ce tocmai am reușit s-o prind la telefon pe mama. În dimineața plecării o lăsasem ca picată de pe planeta roză. Acum: Unde ești, dragă? mă ia la rost parcă ea se dăduse de ceasul morții să mă găsească. Vezi că Dana și Cătălin, poate și cu Alecs, vin vineri la mare și vor să te caute! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în gură decât niște Brezeli, covrigeii care au făcut să-i stea inima lui Bush... Băusem exact la masa vecină cu un pom viguros, pentru care constructorii trebuiseră să lase un spațiu în acoperișul de tablă, spațiul prin care apa pica greu pe masa noastră. Și dac-o să mai crească pomul, ăsta o să mai tăiați din acoperiș? Să țină localu-atâta, până crește-un pom, și-o să mai tăiem! surâde fata care ne adusese berile, garnisite cu biscuiți ca la cârciumile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
iluzia că atâta apă câtă curgea din robinet în timpul ăsta, exact atâta băgam în mine. În camera de lucru cu urmele Zinei, pot lăsa să treacă ceasuri fără nici un gând, până să găsesc fraza declanșatoare a fluxului memoriei. Pe hârtie pică cu zgomot fărâmituri de păr alb, părul meu din zona frontală pe care cel puțin o dată pe zi mi-l pârlesc, aprinzând țigara de pe ochiul aragazului. Mă trezesc că s-a făcut noapte, cum se înnoptează tot mai repede pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el. “Păi, asta, cam așa e”, Îl aprobă fii-mea. După ce au venit acasă din plimbare, Îi spuse fetei mele: “Voi cumpăra tot terenul cu ruinele”. Noi am rămas stupefiați; eu cu omul meu, ne uitam unul la altul, ca picați din lună. Nu știam ce să mai spunem. Îi zic fetei noastre:”Maică, ce să facă din ruinele alea și or costa și o groază de bani, nu Îl lăsa să cumpere, mai bine faceți altceva cu banii.” Nu știu ce or
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
răstoarne. Am dat în grabă câțiva pași înapoi apoi l-am lovit din săritură cu un picior drept în cap. S-a clintit, dar de căzut de pe picioare n-a căzut așa că am luat de jos o valiză care-mi pică la îndemână și am lovit din nou. Dormitorul se umplu de borcane sparte și gem de tot felul, de biscuți și șosete, de cămăși și flanele, de pantaloni și chiloți. Ursu se clătină și pentru prima oară am văzut că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acei ochi căutau mereu spre pământ. Uneori ar fi vrut să-l prindă de mânecă, să-l scuture nițel și să îi spună direct: Băiete, te iubesc... ce spui de asta? Dar era o lașă și nu putea concepe să pice de proastă în fața nimănui. El trebuia să facă primul pas. Oare mă vede? Ce îi mai trebuie poveștii noastre să înceapă? Era singură scriind cu degetul arătător un vers numai al lor pe oglinda apei care tremura înfiorată de sentimentele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
odaie bună numai de plimbat pe asfalt. Am auzit că te place și mai știu că-l iubești și tu... de-aia mi-ești drag... Nici nu apucasem să mă dezmeticesc prea bine, că mă uimi cu o nouă întrebare picată din luna ce se mărea tot mai mult peste geam. Părinții tăi beau? Doar tata, i-am răspuns imediat de frică să nu creadă că și mama e o bețivă. Și al meu a murit tot de la alcool, mi-a
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am Încruntat la ea. Tocmai invocase desertul meu preferat de la care mă abținusem jumătate de an. ― Haide, râse ea. E destul de cald afară. ― Credeam că am făcut un pact. ― Să nu mai mâncăm Înghețată până ajungem anorexice? Da, cred că pică Înțelegerea. Veni și mi puse În brațe blugii mei preferați. ― Îți va sta bine cu ăștia. ― Nu, nu, nu, Maria, ești nebună. A ieși cu tine la Înghețată nu e o soluție pentru problemele mele. ― Cel puțin le-ai putea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
n-aș fi fost Într-o stare atât de proastă, cu siguranță l-aș fi remarcat imediat ce aș fi intrat În cafenea. Tipul era foarte chipeș. Și, În mod inexplicabil, chipul lui Îmi era bizar de familiar. ― Un „mulțumesc” ar pica destul de bine acum, zise el aproape râzând. ― Da, am spus tresărind. Doamne, scuze! Adică mersi. Mersi mult. Acum râdea de-a binelea. Bravo, Alisia. ― Am avut o zi tare proastă, am zis Încet, ca pe o scuză. ― Se vede, zise
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și iar înapoi... Din nou la drum și iarăși înapoi, împlinind cercul acela al vieții de care avea să afle mult mai târziu, când îi vor pica în mână cărți filosofice sau pline de poezie. Mama, obosită după nașterea dintâi, privește cu ochi calzi boțul de om cu nasul roșior și mișcând din mânuțe prin somn. Lângă valiza verde șade un borcan cu zambile și, de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
prin buzunare. „Tovarășa asta ingineră e o comoară“, ziceau muncitoarele, „mare păcat că e fată bătrână...“, bârfeau în pauza de masă leorcăind supa adusă la borcan. „Eu sunt mulțumită“, o auzea pe Tanța. „Timpul trece, leafa merge. Și mai și pică ceva, de-oi putea să fac și parastasul ăla de Sfânta Maria, vreo douăj’ de bucăți cred că îmi ajung. Îi dau trei și portarului, închide ochii nea Petrică, băiat de comitet“. Oare de aceea se îngrămădeau toate la schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]