3,630 matches
-
în verb. De aceea, pronumele personal în funcție de subiect se folosește numai pentru scoaterea în evidență a subiectului: "Co wy zrobiliście?" sau "Co wyście zrobili?" („Voi ce ați făcut?”) Participiul trecut se acordă în gen și număr cu subiectul: Forma de plural în "-li" se folosește pentru mai mulți bărbați, sau bărbați și femei, iar cea în "-ły" - pentru subiecte nume de femei, de copii și alte substantive feminine sau neutre. Acest tabel prezintă cele mai folosite forme ale verbelor poloneze, care
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
apare pe poziția secundară în propozițiile enunțiative principale. Morfologia limbii suedeze este asemănătoare cu cea a limbii engleze, în sensul că în limbă cuvintele au relativ puține flexiuni. Există două genuri, dar niciun caz gramatical, și se face distincție între plural și singular. Analize mai vechi indică prezența cazurilor nominativ și genitiv și de asemenea există câteva urme ale cazurilor acuzativ și dativ. Adjectivele sunt comparate ca în engleză și sunt declinate în conformitate cu gen, număr și definitudine. Definitudinea substantivelor este marcată
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
a cărui dezvoltare poate fi urmărită plecând încă de la nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele mici ca Orsa din zona Dalarna sau Närpes din Österbotten, prezintă aspecte fonetice și gramaticale foarte distincte, cum ar fi forma de plural a verbelor sau flexiunile arhaice ale cazurilor. Aceste dialecte sunt cel mai adesea foarte greu de înțeles pentru suedezii din alte regiuni, dar majoritatea vorbitorilor sunt și fluenți în suedeză standard. Unele dialecte sunt atât de localizate geografic încât sunt
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
numelui: Dolj, in varianta veche - Doljii - își are originea în limba slavonă ( Dole=Jos la care se adaugă Jii , rezultând Doljii, adică Jiul în Aval sau Jiul de Jos. La țară, bătrânii mai spun încă Jii în loc de Jiu. Jii este pluralul numelui Jiu, format prin unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est care se unesc la Aninoasa, lângă Petroșani, Județul Hunedoara ). Regula se aplică și in cazul Județului Gorj - Gorjii în varianta veche ( Gore=Sus - Gorjii = Jiul in Amonte, Jiul
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
construcție ori în proiectare, iar contruirea lor va fi terminată spre mijlocul deceniului următor. Până în 2009 cele mai importante orașe (Poznań, Wrocław, Łódź, Varșovia, Cracovia și Katowice) vor avea o legătură cu rețeaua autostrăzilor vest-europene. Autostrăzi, numite "autostrada" ("autostrady" la plural), plănuite sunt: Companiile poloneze de transport aerian sunt: PLL LOT, EuroLOT, Prima Charter, Air Poland, White Eagle Aviation și Jet Ait (acum cu zborurile anulate). Pe aeroporturile poloneze operează și alte companii aeriene precum: Air France, British Airways, Lufthansa, Ryanair
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
în afară de română, dar spaniola are o variantă a articolului hotărât neutru, "lo". "Lo" nu acompaniază un substantiv, dar poate preceda un adjectiv care are valoare de substantiv, pentru a exprima o idee generală, abstractă. Substantivele numărabile au formă separată pentru plural, indicată utilizând sufixul "-s". În general, în spaniolă se folosesc adjectivele și adverbele în același mod ca în română și aproape fiecare altă limba indo-europeană. Adverbele simple au, totuși, formă separată de adjective, creată prin adăugarea sufixului "-mente" la adjectivul
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
numai două în română, condiționalul prezent sintetic față de cel analitic din română, sau indicativul mai mult ca perfect analitic față de cel sintetic din română. Formele articolelor hotărâte (cu caractere aldine) sunt: Vocala dinaintea articolelor "-lu", "-lji" și "-le/-li" neutru plural cade, înaintea celui din urmă uneori și la feminin plural. Articolul nehotărât feminin singular este "ună": "ună feată" „o fată”. Există unele diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Vocala dinaintea articolelor "-lu", "-lji" și "-le/-li" neutru plural cade, înaintea celui din urmă uneori și la feminin plural. Articolul nehotărât feminin singular este "ună": "ună feată" „o fată”. Există unele diferențe între aromână și română atât în formarea pluralului substantivelor, cât și în declinarea acestora. Terminația la cazul nominativ singular și plural diferă uneori între aromână și română, dar unele diferențe privesc numai anumite graiuri: Observații: Declinarea cu articol nehotărât: Declinarea cu articol hotărât: În declinare este de remarcat
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
I și a IV-a. Iată conjugarea verbelor regulate: Indicativul prezent este forma de bază a verbului în gramatica aromânei. Cea de persoana I singular constituie cuvântul-titlu pentru verbe în dicționare. Exemple de conjugare: La imperfect, persoana a III-a plural este identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La verbele cu accentul pe rădăcină (unele verbe de conjugarea a III-a), persoana I singular are desinența -sh(u): "scosh(u
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La verbele cu accentul pe rădăcină (unele verbe de conjugarea a III-a), persoana I singular are desinența -sh(u): "scosh(u) „scosei”, "aprimshu „aprinsei”, "dush(u)" „dusei”. Perfectul compus se
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
un țînțar, el va spune 痛い! "itai!" (doare!, echivalent cu "Au!"), care nu conține nici un element de politețe. Aproximativ o dată cu începerea anilor de școală copiii sînt îndrumați să folosească față de adulții din afara familiei un mod de exprimare oarecum echivalent cu pluralul de politețe românesc. De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
echivalentă cu "a fi." Astfel, în timpul unei consultații, pacientul îi poate spune doctorului 痛いです。 "itai desu." (Mă doare.). De observat ca în limba română politețea se exprimă numai cînd verbele sînt la persoana a doua singular, prin trecerea lor la plural; prin comparație în japoneză "toate" propozițiile se schimbă. Al treilea nivel de politețe, numit 敬語 "keigo" (respect, reverență), nu este practicat de tineri pînă la "intrarea în societate" (care corespunde cu încadrarea într-un loc de muncă), deși este studiat
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
cazuri aceste prefixe onorifice sînt folosite preponderent de femei, iar în alte cazuri prefixele au devenit inseparabile de cuvînt, ca în exemplul ご飯 gohan (mîncare, orez fiert). Observație: în limba română există și alte mecanisme de exprimare a politeții în afara pluralului, care aduc puțin cu acest ultim nivel de politețe din japoneză: folosirea pronumelui "dumneavoastră", înlocuirea demonstrativelor "ăsta", "asta", "ăla" etc. cu variantele lor "acesta", "aceasta", "acela" etc., trecerea verbului "e" la forma "este" și în general alegerea unui ton și
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
și atributiv diferite. Categoria zânelor bune este luată în seamă de Dimitrie Cantemir: "Zână, cuvânt pe care l-ai putea bănui că provine din numele Dianei. Totuși rareori ei" [românii/moldovenii] "o numesc la singular, ci de cele mai multe ori folosesc pluralul Zânele și spun că sunt niște fete frumoase care-și revarsă farmecul lor asupra altora". Remarcă lui D. Cantemir a fost reluată argumentat de Mircea Eliade: "zână" provine cultual și etimologic din Diana română (venerata amplu cel puțin după cucerirea
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
i (aceeași forma la plural ca și la singular) sunt, în mitologia românească, sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui relele celor vii
Strigoi () [Corola-website/Science/296924_a_298253]
-
derivării sensului exact prin vocalizare conduce la o polisemie a cărei efecte sunt considerate de unii autori parte din dificultatea generală care e responsabilă de diglosie. Numărul dual (două entități de același fel) mărturisește aceeași redundanță exagerată: singular, dual și plural: "kalbun" (un câine), "kalbăni" (doi câini), "kilăbun" (câini). Rezumând, constatăm că dificultățile gramaticale fac ca araba să fie afectată și azi de vechi probleme, și aceasta în primul rând datorită faptului că la un moment dat în istoria ei, a
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
fr. „géologie”, it. „geologia” (geologie); "bătūlūğiyya" ← engl. „pathology” (patologie) etc. d) comerț și navigație: "bank" ← fr. „banque” (bancă); "fătūra" ← it. „fattura” (factura); "yaht" ← engl. „yacht” etc. Dacă la singular substantivele împrumutate sunt ușor de recunoscut, atunci când intră pe schema de plural intern nu li se mai poate identifica ușor originea: "fătūra" (factură), pl. "fawătīr". Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
singular are forme enclitice diferite pentru [[verb]]: (/-ni), iar pentru prepoziții și [[substantiv]]e(/-y/ după [[consoană|consoane]], /-ya/ după [[vocală|vocale]]). [[Substantiv|Substantivele]], [[Verb|verbele]], [[Pronume|pronumele]] și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul singular. Mai mult, un [[verb]] într-o poziție inițială în cadrul [[propoziție]]i sau frazei apare întotdeauna la singular, indiferent de numărul gramatical al [[substantiv]]ului cu funcție de [[subiect]]. La [[numeral|numeralele]] care denumesc unitățile
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sunt texte epice care sunt precursoare ale romanului din epoca modernă, scrise în Evul Mediu în Islanda și Norvegia. Termenul „saga” (la plural: sögur), care în islandeza veche înseamnă „povestire”, „istorie”, „declarație”, „vorbire”, desemnează o specie literară diferită de cea numită de termenul german „Sage”, deși cei doi termeni sunt înrudiți etimologic. Dacă legendele eroice sunt opere de mici dimensiuni ce tratează fapte
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
unde au lasat regiunii sudice numele de Andaluzia), au preluat acest termen de la Romanii din Africa de Nord, apoi l-au transmis arabilor în limba cărora se pronunță "bărbăr" (în arabă : بَربَر). Cuvântul Imazighen (în tifinağ : Imaziγen) este pluralul cuvântului Amaziğ, care după învățații medievali Ibn Hazm și Ibn Khaldun ar însemna «părinte», «conducător», «om liber». Pe lângă limba arabă pe care și-au însușit-o odată cu religia islamică ei vorbesc și limbile berbere. Limbile berbere formează, împreună cu limba egipteană
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
ul (cuarcul, sau quarkul, pluralul quarcuri sau quarci) este o particulă elementară care interacționează prin forța nucleară puternică și care constituie materia „grea” (numită și barionică). Ipoteza existentei quarcului a fost propusă de teoreticianul Murray Gell-Mann în 1964. După un șir lung de experiențe și
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
este Scriptura; restul e de "disprețuit", "abia ne poate interesa" și e "de evitat", gramatica însăși fiind pentru sfântul Petru Damiani diabolică ("născocire a diavolului, care el a fost primul dascăl de gramatică"), pentru că "ne învață să declinăm Dumnezeu la plural." (în aceeași notă, un alt contemporan al sfântului Damiani, anume Manegoldus din Lautenbach, care a fost unul dintre primii profesori de teologie creștină, respingea și el dialectica citându-l în sprijin pe Cicero, care alegea în cursurile lui de retorică
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care exprimă cazurile și cele care indică persoana verbului, adică cele de tip desinență, se numesc "ragok" (singular "rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
rag"). Se deosebesc de celelalte tipuri de sufixe prin faptul că nu mai admit alt sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care indică persoana I singular a posesorului) și sufixul "-ban" (corespunzător prepoziției românești „în”). După Keszler 2000 din punct de vedere morfologic, cuvintele se clasează în următoarele părți de vorbire: I. Părți de vorbire
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]