21,807 matches
-
iată ce ne este foarte greu: să acceptăm! - că există o voință a autorului în privința publicării operei sale, și să încercăm să urmărim sensurile poeziilor după această voință. Parcă s-a instituit tiranic în eminescologie dogma după care opera sa poetică înseamnă un maldăr de cuvinte și idei pe care n-a avut răgazul să și le ducă la desăvârșirea propriu-zisă, pe care le-a lăsat într-o ladă devenită tezaur comun de diamante neșlefuite... Maiorescu însuși a reluat ediția princeps
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
poezia lui Eminescu, oarecum cu sentimentul experimentului: dacă Eminescu rezistă, reforma se poate aplica limbii române în întregul ei. Rediscutarea acestor trei probleme ținând de punctuație, poziția apostrofului și statutul ediției princeps - iată chestiuni care pot merge spre închegarea operei poetice eminesciene. Termenii relației se configurează, astfel, de la sine în formula medievală: disolve et coagula. Dizolvarea operei în scriitură este una - adunarea ei sub un nume ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
dar nici nu pot să-i susțin nemulțumirea. El trebuie, în fond, ca agent al culturii de acest fel, să sesizeze marile probleme, să înțeleagă marile dileme, să spună răspicat unde ne aflăm cu recuperarea culturii naționale. În analiza textului poetic eminescian, apoi, el este obligat să meargă pe spații mici, controlabile. Să compare între ele cel puțin două ediții, să observe diferențele, să le înțeleagă. Sau, cel puțin, să atenționeze când comentează că citează după ediția Cutare. Să nu meargă
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Matei Vișniec, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, a fost bine primit de critica de întâmpinare, cronicile (publicate în revistele 22, România literară ) remarcând atât structura romanului ("simplu și sofisticat în același timp"), cât și calitățile textului ("inteligent și rafinat poetic"). Dacă primul roman (Cafeneaua Pas-Parol) ducea cititorul în orașul natal, Rădăuți, Sindromul de panică în Orașul Luminilor îl poartă prin Parisul ultimelor decenii, orașul spre care migrează toate talentele lumii. Aici, la cafeneaua Saint-Medard ("singurul loc din Paris unde totul
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
sluji unei metodologii în aceeași măsură ca și o capodoperă". Dacă la începuturile activității sale, Mihai Zamfir a fost preocupat cu precădere de istoria literară (Gândirea românească în epoca pașoptistă 1830-1860 - studiu scris în colaborare cu Paul Cornea și Proza poetică românească în secolul al XIX-lea), mai târziu autorul va repudia recursul la diactonie, fiind atras de stilistică și precizând, chiar, în Formele liricii portugheze (1985) că: "studiul nostru s-a ferit în măsura posibilului de parazitismul istoriei literare. Datele
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
prim-planul cercetării este așezat studiul operei, circumscrisă printr-o analiză pe cât de minuțioasă, pe atât de verosimilă, în finalitățile și rezultatele sale, în timp ce perspectiva diacronică e plasată, oarecum, în fundal. Relevarea omogenității și a caracterului integrator al unor forme poetice este, pentru critic, de mai mare relevanță decât istoria sau cronologia formelor respective. Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (1971) are ca reper Arta prozatorilor români a lui Vianu și își propune să analizeze, cu instrumentele stilisticii, specia
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
atât de verosimilă, în finalitățile și rezultatele sale, în timp ce perspectiva diacronică e plasată, oarecum, în fundal. Relevarea omogenității și a caracterului integrator al unor forme poetice este, pentru critic, de mai mare relevanță decât istoria sau cronologia formelor respective. Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (1971) are ca reper Arta prozatorilor români a lui Vianu și își propune să analizeze, cu instrumentele stilisticii, specia literară a poemului în proză, specie care, în viziunea lui Mihai Zamfir semnifică o prefigurare
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
Nopților e privit ca întemeietorul, la noi, al acestei specii literare. Tot aici, autorul remarcă faptul că poezia românească de la 1830 cunoaște două tendințe, poezia neolatinizantă de influență italiană și franceză și poezia specificului național, fiind analizată și evoluția limbajului poetic ("La noi, limbajul romantic de la 1840 înseamnă pur și simplu adoptarea unui nou tipar față de cel de la 1800"), de care Macedonski va profita din plin. Opera autorului Nopților e examinată printr-o analiză minuțioasă, ce distinge poezia "dezordonat-mimetică" de cea
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
se explică performanța lingvistică, dându-se socoteală de realitatea lingvistică a textului literar. Axele lui Jakobson ne oferă cadrul de bază nu numai pentru perceperea rațiunii de a fi a unei suprafețe textuale, ci și pentru descrierea unei opere literare (poetice) supusă mecanicii eterne de aranjare a cuvintelor. Modelul concentrare oximoronică/ extindere discursivă este mai limitat, în sesnul că încearcă să explice sistematica unei anumite zone dintr-o poezie națională - lirismul portughez; este apoi un model reductiv, esențializat". Cealaltă față a
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
provăzute ca și ferestrele cu corune aurate, draperii de catefea roșie și perdele de atlas verde susținute de ciucuri de fir, ca să nu atingă pămîntul. în acest rai maometic m-am fost culcat alaltăseară, la 11 ore și cetind reculegerile poetice ale domnului de Lamartine, de curînd ieșite la lumină, drept specific somnifer, așteptam pe Morfeu..." (Scr. XX, februarie 1841). Luîndu-l pe Lamartine peste picior, pașoptistul ardelean se situa la o distanță astronomică de colegii săi din Principate. Și se afunda
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
poezie, de lumea ei magică. (Alexandru Gheție, Mălureni) * Numele meu este Giovanni Abbate și sunt un poet italian, iar cu ajutorul unei prietene românce, vă mărturisesc că m-am îndrăgostit de literatura română. Am descoperit autori care au interesat sensibilitatea mea poetică (Marin Sorescu, Marin Preda, Ana Blandiana). Doresc să vă prezint câteva poezii pe care le-am scris și mi-au fost traduse în românește de Andreea Florea. "Ignorantă devii/ cunoașterea mea// nu-i de înțeles/ un necunoscut// între viață/ și
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
această dependență analitică, defectul de care se face vinovată, până la un punct, poezia lui Dan Laurențiu este, după Manolescu, acela de a fi "sorbit îndelung aerul altora." Va să zică aerul, nu sevele ! Cu alte cuvinte, umbra critică, peste care, firav, trupul poetic nu poate sări. Spectaculoasă e situația lui Nicolae Prelipceanu. Pentru prima dată de la debutul din 1966, ironia dezabuzată a acestuia e luată în serios într-o ligă valorică superioară. (Manolescu însuși deplânge contrariat tăcerea tradițională din jurul autorului Teatrului de altă
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
iluminăm, apoi să întoarcem acest întreg interior pe față, ca pe o haină. Și atunci vom avea în fața ochilor o bijuterie încântătoare. Și, mai ales, vie. Trebuie precizat de la bun început că nu este vorba, aici, despre o altă lume poetică, așa cum am putea crede. Ci - tocmai din aceasta provenindu-i forța caracteristică - este vorba despre lumea reală, cu legile care funcționează normal, dar în care apar niște viziuni atât de stranii. Toate lucrurile sunt îmbrăcate cu denumiri noi, astfel încât - de
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
stilistica. Oare cine ar putea pretinde că Faulkner nu are un stil? Și cât de diferite sunt romanele lui! În ce mă privește, flexibilitatea stilistică se datorează și temperamentului meu, care-mi impune nevoia de schimbare, dar mai ales dispoziției poetice variabile. În ce privește dispoziția poetică, unii o au, una și bună, ca predispoziție nativă. Aceștia ajung poeți. La alții fluctuează destul de serios. Dintre aceștia, unii ajung să dea naștere în ei înșiși, după voia lor, unei dispoziții poetice, dintr-un alt
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
putea pretinde că Faulkner nu are un stil? Și cât de diferite sunt romanele lui! În ce mă privește, flexibilitatea stilistică se datorează și temperamentului meu, care-mi impune nevoia de schimbare, dar mai ales dispoziției poetice variabile. În ce privește dispoziția poetică, unii o au, una și bună, ca predispoziție nativă. Aceștia ajung poeți. La alții fluctuează destul de serios. Dintre aceștia, unii ajung să dea naștere în ei înșiși, după voia lor, unei dispoziții poetice, dintr-un alt soi de predispoziție nativă
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
mai ales dispoziției poetice variabile. În ce privește dispoziția poetică, unii o au, una și bună, ca predispoziție nativă. Aceștia ajung poeți. La alții fluctuează destul de serios. Dintre aceștia, unii ajung să dea naștere în ei înșiși, după voia lor, unei dispoziții poetice, dintr-un alt soi de predispoziție nativă, cea a creativității. Eu pot produce în mine dispoziții poetice diverse, după plac sau nevoi, în corelație cu "faptele" lumii, cu faptele cunoscuților, cu întâmplările vieții mele, sau cu faptele fictive, inventate de
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
Aceștia ajung poeți. La alții fluctuează destul de serios. Dintre aceștia, unii ajung să dea naștere în ei înșiși, după voia lor, unei dispoziții poetice, dintr-un alt soi de predispoziție nativă, cea a creativității. Eu pot produce în mine dispoziții poetice diverse, după plac sau nevoi, în corelație cu "faptele" lumii, cu faptele cunoscuților, cu întâmplările vieții mele, sau cu faptele fictive, inventate de mine. Să-mi produc dispoziții poetice a fost una dintre etapele evoluției mele ca scriitor, deci și
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
predispoziție nativă, cea a creativității. Eu pot produce în mine dispoziții poetice diverse, după plac sau nevoi, în corelație cu "faptele" lumii, cu faptele cunoscuților, cu întâmplările vieții mele, sau cu faptele fictive, inventate de mine. Să-mi produc dispoziții poetice a fost una dintre etapele evoluției mele ca scriitor, deci și una dintre etapele scrisului meu. Chestia asta când o dobândești e ca un drog. Simți mereu nevoia să trăiești alte și alte stări poetice. Pentru că ele se adaugă și
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
mine. Să-mi produc dispoziții poetice a fost una dintre etapele evoluției mele ca scriitor, deci și una dintre etapele scrisului meu. Chestia asta când o dobândești e ca un drog. Simți mereu nevoia să trăiești alte și alte stări poetice. Pentru că ele se adaugă și completează nevoia de a iubi. Dacă ai străbătut niște etape, ce poți spune despre cea de acum? Încă de pe vremea când scriam Cărțile vieții a început să mă atragă ceea ce am numit "dulcea neghiobie melodramatică
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
ei, nu pe țărani." (pag. 384) Deconcertante nu sunt aceste execuții lapidare ale începuturilor, ci relativizările aplicate pieselor de rezistență. Laolaltă Luceafărul, Glossa, și Oda (în metru antic) reprezintă, după Manolescu, mai curând reușite formale decât adevărate centre de iradiere poetică. Despre cel dintâi, de altfel, spune foarte limpede: "S-a dat de obicei Luceafărului mai multă importanță decât merita, poate, din rațiuni mai degrabă de ideologie literară decât propriu vorbind poetice. Poemul ilustrează câteva dintre temele principale ale gândirii lui
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
mai curând reușite formale decât adevărate centre de iradiere poetică. Despre cel dintâi, de altfel, spune foarte limpede: "S-a dat de obicei Luceafărului mai multă importanță decât merita, poate, din rațiuni mai degrabă de ideologie literară decât propriu vorbind poetice. Poemul ilustrează câteva dintre temele principale ale gândirii lui Eminescu și este, în plus, unul dintre textele cele mai bine lucrate artistic. El este și o sinteză a vocilor lirice eminesciene. Versul iambic de 7-8 silabe nu-l slujește decât
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
dialogului imaginar. Un poem este compus în stilul lui Mircea Dinescu, altele conțin asocieri insolite, frapante, în linia lui Ilarie Voronca. În acest evantai de direcții și influențe, tânărul cu "vântul în plete" și cu pumnii ridicați propune monodersilismul: școală poetică nouă, avându-i ca profesori și elevi, deopotrivă, pe el, Ion Monoran (mono), Adrian Derlea (der) și Mircea Bârsilă (sil). Mai în glumă, mai în serios, primul dintre ei ajunge la ceea ce va fi obsesia structurantă a creației sale: "adevărul
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
Ion Monoran, în însuși modul de constituire și în combustia poeziei sale. Dragostea, ca sentiment "privat", toamna, ca peisaj melancolizant, și esteticul, ca refugiu supraînălțat într-o lume sordidă, sunt abandonate fără mari regrete, în favoarea unei rezonanțe etice a discursului poetic: "Pur și simplu aș vrea să scriu despre/ alții, despre cuvintele care de multe ori/ se simt obligate să spună lucrurilor pe nume/ și asta pentru că în unele cazuri nu-i totul adevărat într-un adevăr/ și asta pentru că niciodată
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
poezii veritabile, rareori previzibilă, adeseori surprinzătoare. Textele din Eu însumi se impun fie la modul impetuos, iconoclast, de-a dreptul insolent (mai ales în prima secțiune a volumului), fie, dimpotrivă, prin explorarea marginilor unei Singurătăți esențiale; fie prin autodefinire (artele poetice abundă), fie prin "călătoriile în afara eului". De oriunde ar porni, autorul ajunge la același adevăr încorporat scrisului, în regim de intensitate vizionară sau de înțelepciune stoică. Două exemple: "Poezia mea are nevoie de forța unui taur ca să se impună/ ca și cum
Vântul în plete by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7405_a_8730]
-
minte și limbaj. Da, și eu cred asta. Numai la editură totul este electronic și computerizat, așa încât se poate scoate o carte, cum a fost aceea despre Obama, într-o zi sau două. E ceva extraordinar, dar nu e deloc poetic. Editura s-a transformat de fapt într-o tipografie modernă. În Suedia, traducătorul lucrează atât de bine volumul, fără nici o eroare de corectură, încât redactorii nu mai sunt necesari. De aceea, cărțile apar foarte, foarte repede. E adevărat, cu literatura
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]