3,697 matches
-
meargă bine la ea. Serghil Cara-Căz frumos, cap - cap - deștept la ea, mult deștept, draga!“ Apoi adresându-se celorlalte le explica nu știu ce; ele dădeau din cap cu un aer tragic, cu ochii închiși ca Amidée când cânta Cara-Căz. M-au poftit la prânz și duminică sunt invitata lor toată după masa. Ele au fost de fapt cele mai drăguțe. M-au condus cu o mulțime de politețuri și salamalecuri. I-am văzut pe Al. (cei care au vila în care a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exprimă inspirat Nicolae Iorga - colaboratori la crearea statului național român În Moldova”. Într-un act din 1742, de exemplu, domnitorul fanariot al Moldovei Constantin Mavrocordat Își exprima astfel mulțumirea față de prestațiile unui „neguțitor” evreu, care aducea „marfă scumpă” din Olanda : „poftind Domniia Mea a veni și alții, oricât de mulți neguțitori ca acești să se afle În țara această” <endnote id="(43, p. 157)"/>. Pentru prestația unui meseriaș evreu, David Argintarul, domnitorul Își manifesta satisfacția cu o formulă similară : „poftind Domnia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Olanda : „poftind Domniia Mea a veni și alții, oricât de mulți neguțitori ca acești să se afle În țara această” <endnote id="(43, p. 157)"/>. Pentru prestația unui meseriaș evreu, David Argintarul, domnitorul Își manifesta satisfacția cu o formulă similară : „poftind Domnia Mea a veni și a să afla la orașul acesta orcâți de mulți oamini meșteri cu bun meșteșug” (193). Referindu- se la Înte meierea târgului moldovenesc Vlădeni, Într-un document din 1792 se prevedeau următoarele : „Pentru că acești negustori jidovi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
după 45 de ani. Intru în faimoasa Sorbonă, unde este acum rector o colegă de specialitate, dna Ahrweiler , născută și crescută la Atena, cu numele ei de acasă Glykatzis. Sau citesc ore întregi în marea librărie Joseph Gibert tot ce poftesc, fără să dau un ban, dacă nu cumpăr o carte. Presă liberă de toate nuanțele și atitudinile, un belșug nemaivăzut de alimente și mărfuri. Plăcerea mea: să îmblu pe jos mereu, „căscînd gura” în dreapta și stînga. Muzeele nu mă tentează
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ne-aduce bunătăți. A cam obosit moșneagul, Căci de-atîtea mii de ani Poart-o traistă grea în spate Cu daruri pentru sărmani. A bătut și-n ușa noastră Imediat ce a sosit. I-am deschis cu bucurie și în casă l-am poftit. Moș Crăciun, Moș Crăciun, Să mai vii și-n alte dăți, Să ne-aduci, ca în toți anii, Multe, multe bunătăți... p. conf. Trecător </citation> (39) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data =”19 mai 1990”> Mult stimate Domnule
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
august 2001, p. 49 - 50 EXTRASE: -TÂRCOVEANU, EUGEN, In memoriam. Prof. dr. Constantin Dolinescu (1927-2001) Chirurgia, revista Societății Române de Chirurgie, Ed. Celsius, București, nr. 2, martie-aprilie 2002, p. 99-100 -LEON, AUREL, Strania situație de la Institutul de Medicină Iași sau „poftiți la debara, domnule profesor!”, „Monitorul”, nr. 137 (593), 15 iunie 1993MARINESCU , C.GH., Un secol de învățământ medical superior la Iași, Vol. II, I.M.F. (1948 - 1979), Iași, I.M.F., 1979, p. 26, 47, 135, 202, 256.TÂRCOVEANU, EUGEN, O lumină aprinsă pe
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
zi, cineva îi bătu la ușă și nu mică îi fu mirarea când văzu că cel care îl vizita nu era altul decât oaspetele de altădată. “Pacea Domnului să fie cu tine!” îi ură acesta. “Domnul să te binecuvânteze frate, poftește, te rog, în casă!” îi răspunse tânărul. Odată intrați în casă, începură să vorbească despre tot felul de lucruri banale. Inima tânărului bătea cu putere și se gândea ce-i va răspunde când va fi întrebat ce s-a întâmplat
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
culoare neagră, lucrată frumos cu fir auriu. Culorile veșmintelor, ei dovedea simțul artistic și hărnicia mâinilor ei îndemânatice. Lui Costache i s-a părut că s-ar bucura dacă ar alege-o pereche, s-a înclinat în fața ei și a poftit-o la joc. Fata a răspuns invitației emoționată, chiar îmbujorată de emoție, gândindu-se să nu fie judecată aspru de fetele ce erau în horă. Au jucat amândoi, potriviți ca înfățișare și măiestrie de joc, ceea ce arată că alegerea lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Maria luase cu dânsa și așternuturile de pat ce le cususe Emilia pentru bunici, întrucât de ceva vreme ea deprinsese croitoria de la un evreu din Pungești. Auzindu-le glasurile, Ion Gheorghiu le deschide ușa și după ce răspunse la binețe, îi pofti să se așeze pe scaune sau pe pat, cum lea fi voia. După câteva întrebări și răspunsuri privind mersul treburilor zilnice, Ion dă glas spunându-le de ce i-au chemat: „Apăi Costache și dumneatale Maria, noi suntem destul de bătrâni și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cei cu care se așezase la masă, își dădură binețe, moment în care Negruș îl întreabă pe Costache cine este iar acesta îi răspunse, prezentându-l: „Domnul profesor Costin și neamurile mele, cumnatul Cocuz și cuscrul Negruș.” Noul venit este poftit să se așeze la masa lor, și-i puseră un pahar de vin în față. Costache era bucuros, nădăjduind că profesorul Costin va da răspunsuri amănunțite frământărilor lor iar cumnatul Ghiță Cocuz chiar deschise vorba dând glas nedumeririlor lor. Obișnuit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Eu, Marie, Ileana lui Alexandru de la vale. Hai, vino și descuie portița, că am să -ți spun ceva; − îndată, Ileană, numai să dau oleacă de apă pe mâini și vin; își clăti mâinile, le șterse cu pestelca, apoi deschise portița poftind-o pe cumnată-sa înăuntru. − Bună ziua, cumnată și bine te-am găsit! − Bună ziua și hai în casă că s-a cam răcit vremea; − Da, așa-i, da’ eu cred că nu intru, mă cam grăbesc. Da’ cred că și dumneata
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din produsele stânii. Peste noapte am dormit înfășurat într-un enorm și călduros cojoc cu blana groasă. Abia am adormit în aerul proaspăt, rarefiat, că aud chiote și zgomote urmate de întărâtate lătrături de câini ciobănești de munte. Nea Martin poftea o mioară fragedă, dar vigilența păstorilor și a acelor „câini mai bărbați” l-au pus pe fugă pe intrus. Către prânz, când am coborât din munte, am aflat noutăți șocante pentru mine, despre vizita lui „Nea Martin”. Curând aveam să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
chibzuit împodobită cu flori diferite și pomi roditori. După primele semnale, în cerdacul din fața casei apare un tânăr înalt, cu nas ascuțit, cu fața numai zâmbet, având la buzunarul de la piept o enormă batistă înflorată! Se fac prezentările obișnuite, suntem poftiți stăruitor în casă și pe o terasă din spatele casei am fost serviți cu dulcețuri moldovenești și alte răcoritoare. Cât n-aș fi vrut să mai rămân în această gospodărie prosperă, în care am fost primiți cu atâta ospitalitate și căldură
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și să ridicăm chiar o scenă trainică folosind niște grinzi de lemn care străjuiau nu de mult pe lângă magazia școlii. Tac - și peste două zile sunt chemat la Comitetul orășenesc de partid de tov. B.B. Mă primește extrem de cordial, mă poftește pe un fotoliu capitonat, confortabil, întrebându-mă despre activitatea generală din școală. Mă sfătuiește să fiu atent la problema cutare, ori cutare și apoi trece la a mă sfătui ce să fac pentru ca în școală totul să fie bine... Îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
târziu și am un somn agitat, chinuit, însoțit de un nou vis-coșmar. Se făcea că eram rechemat de același activist B.B. care-mi trasase linia de conduită în școală în relația mea cu acei inși neprieteni. Acum nu m a poftit în acel fotoliu capitonat ci, imediat îmi arată un enorm tablou înrămat în care trona chipul unui legionar cu centură și zeghe, așa cum apărea Zelea Codreanu afișat în vremea legionarilor. Mă uit atent, iar B.B. îmi spune: „Ziceai că n-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă un timid, am încercat treptat să mă eliberez de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să scrie tot ce știe și când se va mai liniști... să răspundă. Am examinat următorul candidat și după o jumătate de oră cer timidului să-mi dea hârtia. Spre a-l scuti de noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un alt respect, altfel era privită armata, care era considerată a poporului pentru că era din el, de acolo. Se spunea atunci că cine n-a făcut armata nu-i om
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care votul său îl are în economia simbolică a vieții politice a urbei nu are nicio legătură cu vreo doctrină sau cu vreun personaj politic în particular, pentru că, așa cum mărturisește, niciun candi- dat nu-l îndreptățește să voteze : „Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă...”. Cetățeanul turmentat tinde asimp- totic către acea așteptare fără subiect din piesa lui Samuel Beckett, Așteptându‑l pe Godot. Întrebarea sa nu este satu- rată de vreunul dintre răspunsurile primite și ne putem
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în șolduri și, în loc să te iau de urechi ca pe un măgar, și să-ți zic : «destul ! pân-aci ! nu-ți permit mai mult în țara mea !» - eu, nu ! eu să viu pentru ca să-ți zic : «bravo ! bine faci ! să mai poftești și aldată...» Să mă ierți ! astea să le spuie d. Potropopescu la alții, asta nicio umanitate nu poate pentru ca să fie !...” De data această putem observa o transpoziție deplină, spațiul familial este cel care s-a dilatat excesiv ocupând spațiul geografic
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lor de generalitate și complexitate, „conspirații” etc., cât și cu forma radicală a transpunerii lor, asasinatul politic. De fapt, atitudinea este aceea a unei intervenții proprii în universul familiei, a comandamentelor conduitei burgheze, fie aprobativ-politicoasă, „bravo ! bine faci ! să mai poftești și aldată...”, fie dezaprobativ- impreca- tivă, „nu-ți permit mai mult”. De la registrul penal al pedepsei capitale la cel al penalizării conduitei improprii avem efectul similar al unei dereglări a ordinului de mărime. Adus în sfera familiei, actul violenței de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vânare de vânt", cei trei continuându-și conversația. Am întrerupt seminarul, precizând că-i voi da afară pe cei ce deranjează ora. Dorind parcă să mă testeze, și-au văzut de ale lor, iar eu de ale mele i-am poftit pe cei trei afară, atrăgându-le atenția că nu-i voi primi nici la viitoarele seminarii, dacă nu sunt atenți la discuții, iar pe "fata tovarășului" întrebând-o, în drum spre ușă, daca tatăl cunoaște ceva despre comportamentul ei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi?) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile, iar când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici, farfuriile, paharele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
singurele surse de lumină rămâneau stelele și farurile mașinii, era dificil de condus, așa că mai trecea la volan consilierul comercial, eu păstrându-mi postul de "pilot", semnalizând curbele, tufișurile și copacii. Nu știu cum o fi la raliul Paris-Dakar, dar i-aș pofti pe concurenți la un raliu "nocturn" prin Brazilia, să văd ce le poate pielea! Am ajuns cu noaptea și la intrarea în "Capital Federal" ne aștepta o mașină de la ambasadă care ne-a "pilotat" până la reședință. Eram morți de oboseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
foarte bună calitate, în special carne la grătar și drept garnitură orez sau fasole (boabe) și salate. Carnea se oferă în sistem "rodizio": plătești 3, 4, 5, 10 dolari, în funcție de categoria restaurantului, și poți să mănânci "cu burta" câtă carne poftești. În America de Sud când spui "carne" asta înseamnă pe toate meridianele și paralelele carne de vită! Am aflat și eu de la brazilieni cum se alege un restaurant bun pe șosea acolo unde sunt multe camioane parcate înseamnă că mâncarea e "pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
restaurantele noastre, comanzi simplu o friptură de porc sau vită, la brazilieni și porcul, dar mai ales vita au cam 15 specialități și din ce se perindă prin fața ta poți gusta din toate sau să te rerzervi pentru ce-ți poftește apetitul. Lângă fiecare client se află o fisă sau un mic cilindru din lemn, jumătate roșu și jumătate verde. Când vrei să mănânci, ca la semafor pui "semnalul" pe verde, și imediat apare chelnerul cu frigarea, când vrei să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]