3,799 matches
-
prodigioasă căci peste tot, pe pereți, se vedeau, bătute în cuie, năframe cu trandafiri brodați din ață roșie și texte cusute cu „S”-ul și „N”-ul întoarse de-andoaselea: „Poftim suvenire de la domnu mire și mireasă Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise demult cînd, lîngă animalul puturos, eu încă mai aveam insomnii. Mă simțeam atras de acești oameni. Stînjenită că într-o zi nu avusese timp să gătească, lelea Ghența m-a poftit să gust din niște turte coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
laie. Răcni gutural la o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau de vorbă cu dînsul. Omul ne zîmbi cu o gură spartă din care, rărit, răsărea un gard galben de dinți. Ne pofti pe butucul unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o parte. Baba (abia acum observam că-i chioară) ne aduse în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul alterna muțenia cu un clătinat din cap după care rînjea cu dinții albi. Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și se duce să se îmbrace. Rainer o urmează peste tot, de aici până mai încolo și de acolo până mai încoace, ceea ce pe Sophie o calcă pe nervi, de parcă n‑ar fi în stare să meargă și singură unde poftește. Îl mai lovește o dată ușor cu palma, ca pe o piesă de mobilier sau ca pe un cățeluș, pleacă din calea mea, fiindcă asta e calea mea personală, mi‑am adjudecat‑o, tu fă bine și caută‑ți o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doamnă Sepp. Deci, la revedere. Ne îndepărtăm acum de acest coleg pe care l‑au instigat alții. Poate că până la urmă o să priceapă, deși ne cam îndoim. Acum ne întâlnim tot mai des cu astfel de cazuri. Mama spune, mai poftiți pe aici când aveți timp. Îl convingem noi, o să vedeți. Da, băieți, acum trebuie să plecați. Acestea fiind zise, vântul puternic de afară își deschide brațele și‑i înghite pe cei doi cu tot cu găleată. Să sperăm că n‑o să înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit doar eu. Dar poate că Leac trebuie să rămână treaz, să-i pună planul În aplicare. Și În definitiv cu mine petrecuse și până acum. Așa că iau ceva: - Orice. Cu gheață. - Cu gheață să fie! Și iese pe vârfuri, merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ea. Dar nu le-a spus că luase mierea aceasta din trupul leului. 10. Tatăl lui Samson s-a coborît la femeia aceea. Și acolo Samson a făcut un ospăț, căci așa făceau tinerii. 11. Cum l-au văzut, au poftit treizeci de tovarăși, care au stat împreună cu el. 12. Samson le-a zis: "Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi-o veți ghici în cele șapte zile ale ospățului, și dacă o veți dezlega, vă voi da treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Am văzut amândoi că erau cuvinte bune. Așa că eu, pe deasupra, l-am Învățat și ce Înseamnă frumos, fără să amintesc nimic de Siloa, bun Înțeles. În scurt timp, am ajuns să-i spun și de călătoria mea. De ce pornisem. Ce poftea Moru. Ce zicea el că vor face cuvintele. Ce ne aștepta pe toți de aici Înainte deși, despre asta, nici eu, nici Vindecătorul acela nu puteam fi prea siguri. Nu i-am spus totul până la capăt - nu aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plecat În călătorie? - l-am Întrebat atunci. De ce să nu vorbim cu toții la fel, astfel Încât să știm oricând ce dorește unul sau altul? - Nu din cauza asta vrea Vindecătorul nostru să te dea Umbrei. - Atunci, de ce? - Pentru că tu spui că Tatăl poftește să vorbim cu toții la fel. Numai că, dacă Tatăl dorește ceva, așa va fi, orice ar face Krog. - Așa o fi, dar eu vin În Întâmpinarea dorințelor Tatălui. - Tatăl nu are nevoie de ajutorul tău. Și apoi, tu spui câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți. Mda. Așa să-ți amintești de mine. ... copacii aceia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți. Mda. Așa să-ți amintești de mine. ... copacii aceia erau cei mai ciudați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți. Mda. Așa să-ți amintești de mine. ... copacii aceia erau cei mai ciudați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Oamenii răi care urmărit Krog venit drept la Minos și zis: tu frate de sânge cu Krog? Krog spus ca și tine: nu. Și ei: nu te credem. Dacă vrei să credem la tine, nu mai face Împărțeala cuvintelor așa cum poftește Krog. Noi facem la tine mai bine decât Krog. Minos a zis că el nu face ce spus Krog, ci face ce spus Tatăl la bun Început. Că așteptat clipa asta cu toți Vindecătorii. Că ei cine sunt? Iar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel adevărat, care Tatăl scosese oamenii din Ceața Adâncă cu vorbele lui. Așadar, cei ce țineau de vorba Tatălui au Început să se vadă unii cu alții, spunând că nu-i puteau lăsa pe urmăritorii lui Krog să facă ce poftesc. - Dar când s-au petrecut toate astea, mare Tată din Cer? - După ce Krog plecat de la noi. Of, ce mai luptă de sânge ai lăsat În urma ta, măi Krog, măi... se căină Logon. Cum era să nu vin după tine? - Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lucruri, deci cuvintele pleacă din lucruri, așa că, În ce fel ar putea fi ele spuse altfel? - Logon mi-a spus altceva când mi-a povestit ce au vorbit Minos cu cei ce-mi luaseră urma. Cică Scept și ai lui pofteau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Da, nu era Barra omul care să priceapă unde băteam căci, odată se Îmbujoră și Începu să zică, furios: - Cum să vorbească fiece neam pe limba lui, tocmai acum când vine Gerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să facă un Ger din ăsta năprasnic. Of, of, oamenii și femeile vor trebui să vorbească aceeași limbă În timpul urgiei. Pe de altă parte, văd că oamenii vorbesc acum tot mai mult despre Tatăl, și vreau să fiu și eu poftit la masa lui. Cu vorbele, tu poți să-i faci să creadă că Tatăl m-a primit deja printre ai lui, Încheie el și-mi făcu cu ochiul. - Păi, cu vorbele poți să faci orice, măi Dyas. E chiar lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele mattang - Împletiturile de lăstăriș. Era și În ele, ca și În scrijelitura pe care le-o făcusem lui Dilc și Selat, ca și În scrijelitura primită pe scoica trimisă de Minos - era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apucat să văd ce-i cu glasul ăla că m-am și trezit față În față cu doi uriași dintre aceia care priveau tot timpul Încruntați. Nu purtau coarnele de cerb, dar nu Încăpea nici o Îndoială cine erau și ce pofteau. - Nu-l lăsa să scape, blestematul! se auzi iarăși glasul cel cunoscut. Mi-am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de boașe. Așteptam strigătul lui de moarte când, Întreg satul izbucni Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gură. Logon fornăi, gata-gata să scuipe din nou, dar mărunțeii Îl Învățaseră deja și-l plesniră cu putere, Îndoindu-l de șale. M-am apropiat de el. - Ce te-a făcut să bați atâta drum după mine, măi Logon? Ce poftești tu? Nu-mi răspunse. - Și mai ziceai că ești fiul lui Minos, care mi-a fost prieten... Tot n-a răspuns. L-am lăsat și mă dusei la Gupal. Dupna și cu ai lui reușiseră să scape din sat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbă lui Scept că al lui erai. Zicea el că cine ține locul Tatălui În zilele astea brodise lucrurile cum nu se putea mai bine. Cică Îl găsise pe unul care aștepta venirea lui Scept cu limba scoasă, unul care poftea din tot sufletul să-i dea o mână de ajutor. Scept știa despre cine era vorba, așa că i-a ales pe cei mai puternici dintre vânătorii lor și i-a trimis Încoace, cu poruncă să nu iasă din vorba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Tatăl, pe jumătate fiu al Psarei și nepot al Milei. Dacă voi ajunge vreodată Înapoi acasă, și dacă pe deasupra voi fi victorios, poate că Siloa o să catadicsească să se uite la Krog cu alți ochi. Pfuuh, numai că nu mai pofteam ca Siloa să catadicsească să se uite la Krog și, pentru asta, aveam cuvântul, sulița asta nevăzută, toporul ăsta nebăgat de seamă care zdrobea gânduri, piatra asta de mână care tăia și terciuia. Nu. Siloa nu trebuia să Îndrăznească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zîmbetul plin de dragoste, cu trupul parfumat, Îngrijit și ispititor, cu Îmbrățișarea plină de tandrețe. Și toate acestea nu sînt decît un pumn de țărînă și de cenușă rece și un pic de gunoi. Uneori, un astfel de om te poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci și șase de ani, puțin chel, durduliu și sănătos, cu Înfățișarea omului bine hrănit, fără a avea totuși un aer grosolan sau obscen. Este Într-adevăr un milionar cu o Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]