4,267 matches
-
români. Simțăminte atât de nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând o etică superioară, mostră a unei conștiințe
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că adversarul e un mișel în ceea ce privește caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minții dau cel mult dreptul la satiră și ironie, nu la înjurătură"347. În ciuda acestor afirmații, jurnalistul recurge el însuși în focul polemicii la expresii injurioase la adresa adversarilor. Fie că este vorba despre învățământ, teatru, presă, limbă, politica internă și externă sau de situația demografică a țării, fie că tratează problemele naționale sau relațiile politice externe, gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
genere ceva. Nimic nu învață, pentru că memoria nu păstrează nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu și judecata copilului n-a jucat nici un rol"349. Venind din orizontul unei vaste culturi, cuprinzând domenii precum economia, politica, lingvistica, istoria, sociologia, filosofia, mitologia, polemica eminesciană îmbină tehnica pamfletului cu dimensiunea anecdotică, situându-se între ironia mușcătoare și satira vehementă a tarelor unei lumi în care prea multe lucruri nu sunt așa cum trebuie. 4.4.4. Istoricul Prin activitatea pe care o desfășoară vreme de peste
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articol polemic ș.a.) se distinge printr-o organizare sintactică individuală, în care gradul de complexitate a gramaticii textuale variază, fiind mai pronunțat în articolele de atitudine. Dacă rubrici precum revista presei interne și externe au o sintaxă standardizată, textele de polemică se remarcă prin varietatea relațiilor sintactice și a modalităților de organizare. În acest sens, publicistica eminesciană înglobează articole de sinteză, texte cu caracter didactic, polemici, excursuri istorice, note informative, caracterizate prin rețele distincte de relații intratextuale. Fiecare articol poate fi
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
atitudine. Dacă rubrici precum revista presei interne și externe au o sintaxă standardizată, textele de polemică se remarcă prin varietatea relațiilor sintactice și a modalităților de organizare. În acest sens, publicistica eminesciană înglobează articole de sinteză, texte cu caracter didactic, polemici, excursuri istorice, note informative, caracterizate prin rețele distincte de relații intratextuale. Fiecare articol poate fi interpretat individual, ca text de sine stătător, sau ca parte componentă a ansamblului publicistic, implicată într-o rețea complexă de relații intertextuale. Recurența unor sintagme
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
clasei politice românești sau de a-și manifesta dezacordul față de modul de gândire și de acțiune al oamenilor politici ai vremii. Formă a comunicării oblice, ironia favorizează desfășurarea vocației artistice a jurnalistului, contribuind în același timp la discreditarea adversarilor de polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului intereselor generale, numai spre a fi consecuent, se jertfește cu mare abnegațiune
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al XIX-lea rămân aceleași. În schimb, sensurile secunde, conotațiile, nu vor fi niciodată identice, reflectând opțiunea jurnaliștilor pentru un unghi sau altul de prezentare, pentru un mod sau altul de semnificare a evenimentelor din spațiul politic. Așa se explică polemica pe care Eminescu o poartă cu alți colegi de breaslă, polemică care traduce în fond conflictul între "fotografii" diferite ale realității: "Românul combate ideile emise de noi în privirea organizării viitoare a Dobrogei. Noi am cerut ca școlile primare din
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vor fi niciodată identice, reflectând opțiunea jurnaliștilor pentru un unghi sau altul de prezentare, pentru un mod sau altul de semnificare a evenimentelor din spațiul politic. Așa se explică polemica pe care Eminescu o poartă cu alți colegi de breaslă, polemică care traduce în fond conflictul între "fotografii" diferite ale realității: "Românul combate ideile emise de noi în privirea organizării viitoare a Dobrogei. Noi am cerut ca școlile primare din Dobrogea să fie confesionale, să nu impunem populațiunilor limba și instituțiile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente cu ceilalți colegi de breaslă. În ce privește receptarea, publicistica eminesciană construiește, în mod explicit, imaginea a două tipuri de cititori: cititorii părtinitori, care citesc în articolele jurnalistului ceea ce vor să vadă, aceștia fiind ipostaziați în principal de colegii de breaslă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicației comentarii ale aspectelor politice ale vremii, se numără I.C. Brătianu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, I.G. Valentineanu și Radu Ionescu. Ținuta prestigioasă a publicației este conferită de activitatea desfășurată de C.A. Rosetti, unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele scrisului jurnalistic
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
redactorii de la Pressa se numără C. Esarcu, I. Strat, Gr. Vulturescu și D.A. Sturdza, cel care semnează majoritatea editorialelor. În 1870, publicația ajunge sub conducerea lui C.D. Aricescu, urmat de B.V. Vermont și de Gr.H. Grandea. Printre semnatarii articolelor de polemică politică se află Gr. Alexandrescu și Pantazi Ghica, ale căror texte se remarcă prin accentele satirice și critice la adresa vieții politice românești. Ca și celelalte publicații ale vremii, Pressa înglobează, pe lângă articolele politice, materiale literare vizând cultivarea gustului artistic al
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a războiului din Balcani. Întoarcerea armatei române de pe câmpul de luptă este primită cu bucurie de români, iar presa acelei perioade slăvește, într-o serie de articole publicate pe parcursul lunii decembrie 1877, actele de vitejie ale ostașilor români pe front. Polemicile însă nu întârzie să apară, iar publicațiile conservatoare, ilustrate de Timpul și România liberă, atacă dur guvernul liberal, acuzat că a dat dovadă de neprevedere în raporturile cu Imperiul Țarist. Nedreptatea pe care Rusia o face României, prin încheierea armistițiului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nerealizărilor relevă preponderența celei dintâi, indicând optimismul jurnaliștilor privind procesul de modernizare a țării; d) deși una dintre clasele vizate în analiza DAT a fost clasa injuriilor, remarcăm faptul să programul nu a incrementat nici un cuvânt aferent acestei clase. În ciuda polemicilor aprige dintre gazetari, discursul publicistic din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea își păstrează eleganța, fiind concentrat asupra demontării, cu argumente solide, a afirmațiilor adversarului și nu pe atacul la persoană; e) toate cele patru publicații
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și modernizarea limbii literare, Eminescu mărturisește țelul de a impune o limbă literară clară, asigurând în același timp continuitatea cu limba textelor vechi românești. "Maimuțărelile lingvistice" ale colegilor de breaslă devin ținta ironiilor jurnalistului, care nu ezită să intre în polemică cu cei care se fac vinovați de coruperea limbii. Prin varietatea și modernitatea expresiei jurnalistice, publicistica eminesciană se impune ca paradigmă a limbajului publicistic modern, contribuind la autonomizarea acestuia între limbajele specifice celorlalte domenii de cunoaștere și comunicare. Analiza celei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
frecvența intercalărilor, folosirea cu predilecție a paralelismului sintactic și a inversiunilor topice. Fiecare dintre speciile jurnalistice cultivate de Eminescu se caracterizează printr-o organizare sintactică individuală, cu grade variate de complexitate, înregistrând cele mai mari valori în cazul articolelor de polemică. Dacă rubrici precum revista presei sau notele informative au o sintaxă standardizată, textele de atitudine se disting prin varietatea modalităților de organizare. Fiecare articol poate fi considerat individual, ca text de sine stătător, dar și ca parte componentă a ansamblului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
postmodernă în semiologie și hermeneutică, Editura Dacia, Cluj-Napoca. Codoban, Aurel, (2005), Filosofia ca gen literar, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Idea Design&Print Editură, Cluj-Napoca. Codreanu, Theodor, (2004), Eminescu martor al adevărului, Editura Scara, București. Codreanu, Theodor, (2010), Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat. Coșeriu, Eugen, (1996), "Limbaj și politică", în Revista de lingvistică și știință literară, nr. 5, Chișinău, pp. 10-29. Coșeriu, Eugen, (2009), Omul și limbajul său. Studii de filosofia limbajului, teorie a limbii și lingvistică generală
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acest sens lucrările: Ioan Scurtu, Ioan Bulei, Democrația la români, Editura Humanitas, București, 1990; Ioan Scurtu, Monarhia în România 1866-1947, Editura Danubius, București, 1991; Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I, Editura Militară, București, 1992. 188 Theodor Codreanu, Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2010, p. 27. 189 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, 1877-1883, 1888-1889, Editura Minerva, București, 1996, p. 274. 190 Monica Spiridon, Eminescu sau despre convergență, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2009, p. 5. 191 Ibidem, p. 8
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
266 Zigu Ornea, "Publicistica eminesciană de la "Timpul"", în România literară, nr. 23, 1997, pp. 9-12. 267 Garabet Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Editura Junimea, Iași, 1970, p. 160. 268 Mihai Eminescu, Opere X. Publicistica, p. 315. 269 Theodor Codreanu, Polemici incorecte politic, Editura Rafet, Râmnicu-Sărat, 2010, p. 60. 270 Mihai Eminescu, Opere X, p. 361. 271 Mihai Eminescu, Opere XIII, p. 237. 272 Joachim-Petre Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, Editura Paideia, București, 2003, p. 28. 273 Alexandru Sereș
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
72-75 (trad. L.A. Constans, Paris, Belles Lettres, 1964, p.263-265) Textul lui Cezar descrie în detaliu lucrările contravalației din fața Alesiei; ultimele rînduri fac aluzie la circumvalația (val de apărare) orientată către exterior. Situl de la Alesia a dat naștere la numeroase polemici. Mai multe localități l-au revendicat, mai ales Alaise la 25 km de Besançon și Alise-Sainte-Reine în Burgundia. Începute la inițiativa lui Napoleon al III-lea, săpăturile arheologice au permis identificarea localității Alise-Saint-Reine cu Alesia; aceste săpături au confirmat în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă pe temporalitate și pe istorie, precum monoteismele. Un alt exemplu: Hans Blumenberg vedea polemica între teologul tradiționalist Johann Wenk și Nicolaus Cusanus ca o situație conflictuală tip. Primul, spune el, ilustra teama, atît de des resimțită în fața unei teologii mistice, de ștergere a transcendenței temporale orizontale, amenințată de presupusa posibilitate ca, pe verticală, frontiera
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
îl susțină pe acesta din urmă fără să studieze atent terminologia folosită de cei doi. Hartshorne consideră că Gaunilon a înțeles corecțiile pe care Sf. Anselm i le-a adresat și nu a mai răspuns, dar modernitatea a neglijat această polemică instructivă și a repetat (incepând cu Gassendi sau Kant) aceleași greșeli 261. Doar recent, după ce Norman Malcolm a atras atenția asupra diferențelor majore existente între versiunile capitolelor II și III din Proslogion, s-a adus în prim plan argumentul ontologic
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Alexander Baumgarten, op. cit., p. 43. 79 Vezi Ion Deac, op. cit., p. 67. 80 Idem, pp. 79-82. 81 Pentru o sinteză a obiecțiilor lui Gaunilo și a răspunsurilor lui Anselm vezi N. Geisler, op. cit., pp. 148-149; pentru o discuție specializată a polemicii dintre cei doi din perspectiva tradiției gândirii medievale și a surselor acesteia vezi A. Baumgarten, op. cit., cap. "Gaunilon, singur cu modernitatea", precum și A. Baumgarten, "Sursele neoplatonice ale argumentului anselmian", în Ion Tănăsescu (editor), Argumentul ontologic. Aspecte tradiționale și interpretări moderne
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ȘI GENURI DISCURSIVE Orice text aparține unei categorii de discurs, unui gen discursiv. Locutorii dispun de o mulțime de termeni pentru a desemna imensa varietate de texte care sînt produse de societate: "conversație", "manual", "ziar", "tragedie", "reality-show", "roman sentimental", "descriere", "polemică", "sonet", "povestire", "maximă", "săptămînal", "raport de stagiu", "mit", "felicitare" etc. Observăm că denumirea acestor genuri se bazează pe criterii foarte eterogene: "roman sentimental" trimite la un tip de conținut (sentimental), "povestire" la un mod de organizare narativ, "ziar" la caracterul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
două feluri: pe de o parte discordanța între suport (un ziar pentru excluși) și titlu, pe de altă parte textul propriu-zis, care prezintă semne din ce în ce mai clare ale neasumării cuvintelor. Într-un asemenea exemplu putem vedea forța subversivă a ironiei. În timp ce polemica vizează argumentarea împotriva unui enunțiator exterior, iar parodia distruge din interior o poziție de enunțare care este clar prezentată ca fiind străină și caricaturală, ironia se preface că își asumă vorbirea adversarului, astfel încît acesta se autodistruge. Ironie și ghilimele
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
hotărîrea de a modifica legea pentru a putea încasa, chiar din 1997, dividendul umflat prin anticipare. În timpul serii, economistul-șef al băncii centrale a calificat acest proiect drept "șmecheria contabilă a unui guvern în situație disperată". Care este motivul acestei polemici extravagante? Dacă revenim la esențial bunăstarea oamenilor jocul contabil al lui Waigel cu rezervele Bundesbank nu are nimic amenințător. Dintr-un punct de vedere macroeconomic, nu este decît o himeră contabilă, nu este vorba decît de a aranja datoriile într-
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]