7,887 matches
-
Pavone se simți obligat să comande și el repetir, În timp ce tartorul Îl politiza de felul cum va trebui să decurgă activitatea lui În zilele următoare.Paharele golindu-se prea repede,ospătarul fu nevoit să pândească momentul când urma să primească poruncă de-a repeta de fiecare dată comanda. Însfârșit, Șeful Șantierului ceru nota de plată.Suficient de bine dispus, acesta făcu ochii mari, agitându-se. „Prietene, nu văd eu bine ori ai Încurcat borcanele.Șase sute lei pentru câteva păhărele de băutură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În dreptul restaurantului „Nord Hotel”, nepotul lui Scaraoțchi privi câteva momente vorbind pentru sine Însuși. „Mă cam Înțeapă puțin stomacul...Sunt sigur, o mică tărie ar fi bine venită. Ce părere ai...?” Propunerea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă.Ne având altă alternativă, Tony Pavone nu se opuse. Ocoliră Întradevăr restaurantul, proțăpindu-se În scaunele Înalte ale barului.Ceru bartmanului. „Cristian, pentru fiecare câte o tărie mică. Repede Însă, suntem extrem de grăbiți...!” Sorbiră băutura dintr’o Înghițitură, iar Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
priceperea sa În favoarea claselor asupritoare, tunând și fulgerând: sunteți niște păcătoși, iar pentru acest delict, Cel ce deține suprema putere vă pedepsește, omorându-vă! Pentru a fi iertați, urmau să cadă În genunchi să se roage pocăindu-se, executând toate poruncile unei presupuse puteri Divine, să comită acte teroriste și să asculte fără comentarii toate poruncile lui Dumnezeu ce sunt transmise prin tiranii de la putere deoarece În caz contrar acelaș Dumnezeu urmărește, pe fiecare separat și, vai și amar de cel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cel ce deține suprema putere vă pedepsește, omorându-vă! Pentru a fi iertați, urmau să cadă În genunchi să se roage pocăindu-se, executând toate poruncile unei presupuse puteri Divine, să comită acte teroriste și să asculte fără comentarii toate poruncile lui Dumnezeu ce sunt transmise prin tiranii de la putere deoarece În caz contrar acelaș Dumnezeu urmărește, pe fiecare separat și, vai și amar de cel ce cade În disgrația Lui...! Tony Pavone fu de acord. „La drept vorbind nici la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Diavolul și era la un pas să fie izgonit din Rai...!! Până la urmă a biruit, iar Diavolul a fost alungat și nu mai trebue să ne Îngrijoreze răutățile lui...! Iar prin mine Dumnezeu vă spune să aveți Încredere În poruncile sale și...avorturile fiind interzise În poruncile date, să vă Înmulțiți câtă frunză și iarbă - și să convertiți și restul păgânilor să adere la religia noastră care prin predicatorii voștri vă ferește de ispita diavolului...! Iar acum, doresc să răspund
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să fie izgonit din Rai...!! Până la urmă a biruit, iar Diavolul a fost alungat și nu mai trebue să ne Îngrijoreze răutățile lui...! Iar prin mine Dumnezeu vă spune să aveți Încredere În poruncile sale și...avorturile fiind interzise În poruncile date, să vă Înmulțiți câtă frunză și iarbă - și să convertiți și restul păgânilor să adere la religia noastră care prin predicatorii voștri vă ferește de ispita diavolului...! Iar acum, doresc să răspund la o Întrebare la care din lipsă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele cumpărături mărunte. Ajunși În stația de tramvai care din Întâmplare se afla la câțiva metri viza-vi de restaurantul Nord Hotel, Șeful privi la Tony Pavone Întrebător... „Crezi ...??” De fapt, Întrebarea Șefului de Șantier suna mai mult decât o poruncă. Să-l refuze, cunoștea urmările...La rândul lui Tony Pavone fiind cătrănit de situația bizară care Îi zdruncina nervii, se lăsă dominat de voința acestuia, având Încredere În promisiunea făcută nevesti-si. Ca de fiecare dată Însă, Începutul a fost greu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
petrecute În lipsa lui, exprimându-și Îngrijorarea de necazurile ce aveau să urmeze. Tony Pavone, zâmbi Îngăduitor. Evident, ferocele lui urmăritor nu mai știa ce să inventeze pentru a-l intimida dar, el greșise. În definitiv, Tony Pavone se Încadrase În porunca Dictatorului Suprem, păstrând cantitatea necesară până la primirea rației pe cartelă iar calificativul de „Dosirea alimentelor”, nu putea fi luată În serios: În caz contrar, Întreaga lume civilizată ar fi protestat...! Peste câteva zile Însă, avea să constate pardoxul, logica lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de un galben palid, cu nuanțe de sulfuri ca pirita. Iar Eisen făcuse obișnuitele Stele ale lui David, sfeșnice cu multe brațe, suluri și coarne de berbec sau inscripții cu mesaje Înflăcărate În ebraică: Nahamu! „Mângâiați pe Poporul Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză, timp În care fața cunoscătorului era examinată cu atenție pentru a-i descoperi reacția de extaz evident cuvenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tanc. Nimic nu e literal În creația mea. — Nimeni nu mai halucinează pur și simplu, spuse domnul Sammler În poloneză. Remarca trecu neobservată. N-ar trebui șlefuite mai neted? spuse Wallace. Și ce cuvânt e ăsta? — Hazak, hazak, spuse Sammler. Porunca dată de Dumnezeu lui Ioșua În fața Ierihonului. „Du-te de te Întărește.“ — Hazak, v’ematz, spuse Eisen. — Mda... De ce vorbește Dumnezeu o limbă așa de caraghioasă? spuse Wallace. — Am adus aceste medalioane ca să le arăt vărului Elya. — Nici vorbă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
joacă - un mic „Oh!“ nedumerit. Dar Connolly n-a zâmbit și nici nu s-a oprit. Și după ce s-a uitat la el o clipă sau două, a început și ea să se dezbrace. Au făcut dragoste repede și - la porunca lui Connolly - pe podea. Sheba se temea să n-o rănească carpeta, dar, nevoind să-i strice lui Connolly fantezia tinerească de abandon sexual, i-a făcut pe plac. Când el s-a ridicat brusc ca să aducă un prosop pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
despre trăirile trecute, trăirile prezente, trăirile viitoare. Am scris și publicat în anul 2012 un roman: Viața de după viață. Am publicat poezii în revistele: Dor de Dor, Cervantes, Singur, Izvoare codrene. Viața mi-a fost o rugă, o baladă. O poruncă divină i-a arătat sufletului meu, anul trecut cum să picteze cuvinte simple, în poezie. Am fost o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie plăpândă, acum doar TRĂIESC. </biography> Testament Când soarele mă va culca în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din când în când așa ca să-i trezească din transa care părea că îi cuprinde. Ce-aveți mă? N-ați mai fost pe la școală? Ia spuneți câte un banc ca să vă iert blegoșeala! Băieții n-aveau de ales și ascultau poruncile ei fără să comenteze. Simțeam că o știu. Poate că o văzusem pe stradă sau în tren, poate că era din orașul meu sau poate că doar o visasem. O priveam insistent căutând un șablon care să i se potrivească
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
întâlnire acolo, în fața hotelului. Doar pe fețele lor citeam ceva extrem de straniu, ceva ce eu una nu mai văzusem în mulțimi: un aer comun de mândrie, un fel de triumf cu premeditare. În mintea mea, adunările uriașe se făceau la porunca sectorului sau municipiului de partid, lumea zăcea în silă într-o rână, strâmbându-se a lehamite când trecea câte un tovarăș agitator: - Hai, măi tovarăși, strigați măi, că știți lozinca: Stima noastră și mândria! Ceaușescu, România!”. - Scularea de pe iarbă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
totalitarism. Domină o confuzie majoră între conținutul studiilor lor din anii ’60 și conținutul studiilor noastre din anii ’80. În 22-ul lui ’90 apăreau articole despre lecturi din Kant făcute în secret și aspru pedepsite ca o încălcare a poruncii capitale: să nu râvnești la fructul oprit. Ce credit aveau atunci unii ca mine să fi contrazis vocile oficiale ale rezistenței prin cultură? Cum să publice aceeași revistă în numărul următor: stați, oameni buni puțin, în generația mea Kant era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
egalitate între bărbați și femei (și totuși, la Mecca merg doar bărbați!!!) Parcă în cartea lui Valer, în afara Monei Muscă, Noricăi Nicolai, a mea și a Alinei Mungiu apar alte nume de femei? Dar, mă rog, Islamul are mai multe porunci de caritate de tipul cine e sătul în timp ce aproapele lui adoarme cu stomacul gol, acela nu e musulman! Foarte frumos și social-democrat. 5 octombrie E o zi așa de caldă! E de fapt duminică, presupun că o vreme splendidă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cerdac, în bătaia sticlindă a stelelor, dar un instinct, care regla perfect, îmi porunci să refuz, - motivația se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca, simțeam că e bine, mai ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și întunecimi în joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi drept în ochi, trecură câteva secunde, fața ei venea din lungimea unui timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Să mă iertați, cucoane Petrache... Eu, acolo, la Domnești lângă Prut, am prins-o pe Polixenia cu un flăcău din sat... —Cum ai spus c-o chiamă? —Polixenia... zise Neculai, și întinse spre mine capul, ca și cum ar fi așteptat o poruncă... Ei, și vra să zică, dacă ai prins-o, ai alungat-o?... Am alungat-o, cucoane Petrache... zise vătaful privind cu încordare spre peria pe care o țineam în mână; - căutam un loc unde s-o pun. Se repezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
merge!... Eu, acu și țigla, dacă vreau, ți-o vâr pe gât... Da’ cu tine nu mai am ce face... Mai bine stăi aici liniștit lângă vatră, că eu mă duc să-mi împlinesc slujba... Boierul mi-a dat o poruncă și eu trebuie s-o plinesc... Petrișor simți o aburire de vin, o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sclipitor, plin de alămuri, care se mișca înaintea ei. Din când în când intra în casa lui Meer. Se uita la lucrurile curate, la alămurile sclipitoare. Madama Ernestina umbla îmbrăcată bine prin casă și avea două slugi cărora le dădea porunci. Iar fata lui Avramovici era acu o domnișoară de doisprezece ani, care cetea românește dintr-o carte. Își aduce aminte Haia de o zi când a poposit în sat un regiment de soldați. Cântau corurile frumos în aerul limpede al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând plecarea stăpânilor. În geamlâcul de dindos, Faliboga sta de vorbă cu cuconu Jorj, răspundea la tot ce-l întreba și primea porunci. - Când ieși Faliboga, oamenii cu toții se uitau spre coșerele din deal. O săniuță strâmtă venea la vale trasă de un căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dușmancei. Neliniștile, însă, și pornirile iuți ale muierii lui Alexa se îndreptaseră în altă parte și ele nu știau nimic. Un pădurar din codrii de dincolo de apă venise a treia zi de Paști la curte și se abătuse c-o poruncă boierească pe la Alexa. Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era un flăcău voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văd că vine și bărbatu-meu și i-i spune ce ai de spus... Alexa vătaful intră în adevăr pe poartă și grăbi cătră casă, cum îi era obiceiul. — A venit un om, îi zise Cristina. Te caută pentr-o poruncă boierească... Întorcând spatele cătră pădurar, intră nepăsătoare în casă. Vătaful Alexa o găsi cântând încetișor și privind pe geam la zarzării cei strâmbi și negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șpangă. Toată vremea femeia stătuse blândă, umilită și supusă, fără să plângă. Când au întrebat-o: „Ai omorât pe Alexa?“, răspunse: „L-am omorât“. Și nu mai spunea altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă, iar se sui luna în creștetul cerului și i se umplu chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a suspina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu vrei s-asculți? —Ba ascult, dar nu înțeleg unde trebuie să vă duceți. Nu v-ați gândit cumva să vă coborâți tocmai la Sebeș la spital? Până acolo sunt șaizeci și ceva de kilometri. —Ba întocmai așa, Culi, după porunca ce ni s-a dat. Nu știu câți kilometri or fi, dar ne ducem. Paznicul păru a fi primit o lovitură; se trase un pas înapoi; dar îndată i se veseli pe față disperarea și o încăpățânare bolnavă. Clipi pripit, hotărând: Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]