3,541 matches
-
refulare freudiană [...] care l-a împins spre o sentimentalitate excesivă și prejudiciabilă omului, dar de o mare forță poetică, îndepărtându-l de o viață sexuală normală și aruncându-l în frenezia continuă a unei iubiri agitate, fără ancorare într-o posesiune satisfăcută, căci și legătura cu Veronica Micle, în latura sa esențială, a fost tot de domeniul exaltării sentimentale. Așadar, în fața unui Eminescu material, echilibrat, vital și senzual, un Eminescu dematerializat, intemporal, dezaxat, abulic în ceea ce-l privește, dar voluntar și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
satisfăcută că-și împlinise dorința, și nicidecum îngrozită de gândul că ar fi păcătuit cu ceva. Prozatorul găsește și explicația cuvenită: "îndrăgostită și posedată de talentul lui, femeia voia să fie posedată și în carne, din convingerea oricărei femei că posesiunea adevărată stă numai în trup". La bărbat, în schimb (animal triste post coitum), se produce fenomenul invers, dezvrăjirea "de când o posedase, ea nu-l mai poseda", fiindcă (știm deja) "satisfacția lui ieșea din emoție și nu din realizare". De aceea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
până la capăt, dovedindu-se mai curând o femeie normală (și nu o perversă), care vrea să trăiască și să se bucure de viață. De aceea, "divorțul între cele două femei" devine "tot mai adânc", mai ales după episodul nefast al posesiunii fizice care consfințea, ca o consecință firească, despărțirea definitivă. În acest climat sufletesc întâlnește Eminescu pe Mite femeie mai educată, pe lângă care poetul joacă rolul amantului tolerat, asemeni lui Werther. Dar nici Mite nu reușește să se conformeze pe deplin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în schimb, drept "un psiholog al unor stări sufletești străine"186. Ar exista, astfel, trei situații fundamentale, relevabile în toată poezia de dragoste a lui Eminescu și, nu mai puțin, în romanele lovinesciene: 1. "chemările iubirii, în care aspirația către posesiunea viitoare e umbrită de lipsa prezentă"; 2. "durerea pierderii inevitabile, trăită anticipat în imaginar"; 3. "momentul despărțirii poetul trăiește farmecul care acum se risipește ca un eveniment al trecutului și îi dă perspectiva necesară dorului". Dar "farmecul dureros" (specific "algolagniei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
iubire își îndreaptă unele asupra altora sentimentele lor"187. Prin urmare, "dorul" din "farmecul dureros" ar exprima o aspirație către "fuziunea prezentă și întreagă", dorința de "a ieși din forma mărginită și proprie", scopul ultim al voluptății fiind dorința de "posesiune infinită și totală", contrariată de "durerea că năzuința nu poate fi satisfăcută niciodată"188. Pe de altă parte, cum durerea cu pricina ("life enhancing") nu numai că "însoțește orice dorință și procură o senzație de plăcere", ci accentuează simțul realității
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pur Bălăuca este cu mult superioară lui Mite. Subiectul oferea o mai mare bogăție sufletească, o pasiune mai profundă, o mai amplă gamă de teme. [...] pe lângă aceasta, meșteșugul meu a evoluat și sunt în drept să mă cred astăzi în posesiunea instrumentului epic. În Bălăuca nu se vor găsi nici urme din reziduurile lirice sau din procedele de analiză critică încă vizibile în Mite. Totul este obiectivat și simplificat, totul e pus în acțiune și acțiunea nu e întâmplătoare, și duce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
geneza creației artistice presupune, după cum am tot spus, un proces de sublimare freudiană: "Pentru ca un sentiment să devină o obsesie e necesar [...] ca el să nu fie satisfăcut, realizat în chip normal, adică tradus în acte, în descărcări fizice, în posesiune, când e vorba de dragoste. Negăsindu-și o exteriorizare legitimă, el se reține și invadează toate încăperile sufletului [...], ajunge să paralizeze toate forțele sufletești prin întreținerea unei febre continue, de care omul de rând nu poate scăpa decât doar prin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
invizibil al acestor fascinante puteri. Or, după stabilirea legăturii, trupul și spiritul magicianului sunt invadate de prezența demonilor astrali. Ei posedă pe deplin magicianul, devenind până la urmă singura parte activă. Mentalul creștin a fost dintotdeauna sensibil la acest fenomen al posesiunii, trecându-l constant sub semnul negativității ultime. A identificat acești demoni cu diavolul și s-a recurs la exorcizarea lui. S-a trecut prea repede cu vederea faptul că unii demoni nu aveau nimic malefic în ființa lor (așa cum pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
că terenurile cuprinse în raza Comunelor urbane, oricui ar aparține acestea, nu sunt expropriabile (25 august 1921); 2. Târgoveții băcăuani au stăpânit această moșie în indiviziune mai bine de 150 ani, a căror proprietate și-au prescris-o prin lunga posesiune, stăpânirea fiind în conformitate cu Hrisoavele Domnești care le-au instituit-o; Primăria orașului Bacău n-a făcut decât acte de administrație (conform jurnalului din 22 mai 1840, Primăria încasa de la locuitori numai funciarul cuvenit fiscului), fără a se bucura de nici unul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Pépin, uns rege pentru a doua oară împreună cu fiii săi la Saint-Denis de către papa Etienne II în 754, a trecut Alpii în 755 și în 756. De două ori învingător al lombarzilor, el îi promite papei să-i restituie fostele posesiuni bizantine din Italia și pune astfel bazele statului pontifical. Toate cadrele în care va acționa Carol cel Mare sînt fixate. Cuceririle lui Carol cel Mare. Carol cel Mare (768-814) este mai întîi un cuceritor care în fiecare an își adună
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aventuri exterioare regatului, mai ales spre sud: Filip cel Îndrăzneț (1270-1285) moare la întoarcerea dintr-o expediție contra Aragonului. Dar, ceea ce domină cel mai net această perioadă, sînt progresele puterii regale: o putere care nu se mai sprijină numai pe posesiunea asupra unui domeniu întins și pe utilizarea legăturilor feudale, dar care, profitînd de renașterea *dreptului în secolul al XIII-lea, pune din nou la loc de cinste noțiunile dacă nu cuvintele de stat și de suveranitate. Domnia lui Filip cel
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prinții protestanți germani. Carol Quintul încearcă să ia înapoi Metz, dar François de Guise, prinț loren în serviciul Franței, apără orașul și îl constrînge pe împărat la o retragere dezastruoasă în ianuarie 1553. În 1556, în momentul abdicării și împărțirii posesiunilor sale între fiul și fratele său, Carol Quintul semnează un nou armistițiu cu Henric al II-lea. Dar un an mai tîrziu, noul rege al Spaniei, Filip al II-lea, soț al reginei Angliei, Maria Tudor, decide să invadeze Franța
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Richelieu, apoi a lui Mazarin. Originea conflictului trebuie căutată în ambițiile împăratului Ferdinand al II-lea (1619-1637), care, desemnat ca moștenitor de către predecesorul său încă din 1617, înțelege să transforme într-un vast stat centralizat, german și catolic, ansamblul posesiunilor sale, adică nu numai domeniile sale ereditare (Austria, ducatele alpine, Alsacia Superioară) și regatele elective (Boemia, Ungaria), ci și statele Imperiului Germanic. Astfel, în afara cehilor și ungurilor, preocupați să-și păstreze autonomia, toți prinții imperiului se simt amenințați, iar prinții
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Strasbourgul, marchează prima oprire în politica cuceritoare a Regelui-Soare, dar nu este decît un armistițiu. Războiul de succesiune a Spaniei. Într-adevăr, în 1701, regele acceptă testamentul lui Carol al II-lea al Spaniei, care își lasă coroana și totalitatea posesiunilor sale ducelui Filip de Anjou, nepot al lui Ludovic al XIV-lea. Împăratul Leopold, frustrat de moștenirea pe care sconta pentru cel de-al doilea fiu al său, Anglia și Olanda, amenințate în interesele lor economice prin deschiderea pieței hispano-americane
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nouă degete, fie printr-o sîrmă de telegraf, fie printr-un fir de păianjen, n-are importanță prin ce anume. De asemenea, se consideră că un pește este capturat, cînd poartă în ei un waif sau orice alt simbol de posesiune recunoscut, atîta timp cît posesorii își dovedesc limpede capacitatea de a remorca peștele respectiv, precum și intenția de a o face. Acesta este un comentariu științific: dar comentariile vînătorilor înșiși constă adesea în vorbe grele și în lovituri și mai grele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi, la o analiză atentă, principiile fundamentale ale oricărei jurisprudențe omenești, căci, întocmai ca și Templul Filistenilor, Templul Legii se sprijină, în ciuda sculpturilor sale complicate, doar pe două coloane. Nu spune oare un dicton care e pe buzele tuturor, că „posesiunea e jumătate din lege“? Adică, indiferent de modul cum a intrat un obiect în posesiunea cuiva, adeseori, posesiunea este legea în întregul ei. Ce altceva sînt mușchii și sufletele servilor din Rusia și ale sclavilor din unele țări republicane, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Templul Filistenilor, Templul Legii se sprijină, în ciuda sculpturilor sale complicate, doar pe două coloane. Nu spune oare un dicton care e pe buzele tuturor, că „posesiunea e jumătate din lege“? Adică, indiferent de modul cum a intrat un obiect în posesiunea cuiva, adeseori, posesiunea este legea în întregul ei. Ce altceva sînt mușchii și sufletele servilor din Rusia și ale sclavilor din unele țări republicane, dacă nu niște „pești capturați“, a căror posesiune e legea însăși? Ce altceva decît un „pește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Legii se sprijină, în ciuda sculpturilor sale complicate, doar pe două coloane. Nu spune oare un dicton care e pe buzele tuturor, că „posesiunea e jumătate din lege“? Adică, indiferent de modul cum a intrat un obiect în posesiunea cuiva, adeseori, posesiunea este legea în întregul ei. Ce altceva sînt mușchii și sufletele servilor din Rusia și ale sclavilor din unele țări republicane, dacă nu niște „pești capturați“, a căror posesiune e legea însăși? Ce altceva decît un „pește capturat“ este, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de modul cum a intrat un obiect în posesiunea cuiva, adeseori, posesiunea este legea în întregul ei. Ce altceva sînt mușchii și sufletele servilor din Rusia și ale sclavilor din unele țări republicane, dacă nu niște „pești capturați“, a căror posesiune e legea însăși? Ce altceva decît un „pește capturat“ este, pentru moșierul rapace, ultimul sfanț al văduvei? Ce altceva este palatul de marmură al cutărui ticălos încă nedemascat, care și-a pus la intrare o placă de metal, în chip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ce altceva reprezintă orașele și satele moștenite de ducele de Dunder, dacă nu un „pește capturat“? Ce altceva este sărmana Irlandă pentru temutul harponist care poartă numele de John Bull? Ce altceva este Texasul pentru apostolicul harponist, fratele Jonathan? Oare posesiunea nu constituie pentru toți aceștia legea însăși? Dar dacă doctrina „peștelui capturat“ e aplicată pretutindeni, doctrina înrudită a „peștelui pierdut“ e cu atît mai aplicabilă, pe plan internațional și universal. Ce altceva era America în 1492, dacă nu un „pește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vătămarea corporală sau privarea de libertate a victimei. Violența economică, mai cuprinzătoare, privește raporturile omului cu bunurile materiale și descrie delincvența de toate felurile. într-o societate de consum, riscul neglijării sentimentului existenței sau al înlocuirii lui cu cel al posesiunii este foarte mare, și nu pe deplin conștientizat. Menționăm că există în ultimii ani, manifestările de downshift, de decalaj, care demonstrează că oamenii devin conștienți de nevoia unei reașezări a valorilor existenței în sensul propriei protejări precum și a protejării naturii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
excluziunea socială; (sub)dezvoltarea umană; boala; lipsa de abilități și disfuncțiile; vulnerabilitatea; incapacitate de satisfacere a nevoilor impuse de viață; neacoperirea nevoilor primare; relativa deprivare. Sărăcia induce vulnerabilitate, disperare și o atitudine ostilă față de guvern. Ea afectează capitalul material (bunuri, posesiuni), capitalul uman (educație, sănătate, formare, loc de muncă), capitalul social (rețeaua socială, vecinătatea, prietenii, colegii etc.), precum și facilitățile existente în mediul de viață (igiena și curățenia din zonă, spațiile verzi, calitatea apei și a aerului etc.). România este una din
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fregatelor de tip 22 a apărut În urma reașezării de proporții a forțelor militare britanice În perioada retragerii de la răsărit de Suez, respectiv În anii de după 1967 (Howard, 1995). La două decenii după cel de-al doilea război mondial, atât datorită posesiunii de colonii, a intereselor economice, cât și datorită statutului autoperceput de putere mondială, Royal Navy a menținut o puternică prezență navală În Oceanul Indian, Golful Persic și Hong Kong. Ea deținea o veritabilă marină militară expediționară (blue-water navy), concentrată În jurul grupurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
egali de la natur], perspectiva lor asupra acestei egalit]ți este diferit]. Una din abord]ri pune accentul pe egalitatea natural] în ceea ce privește forță fizic] din cauza c]reia este reciproc avantajos pentru oameni s] accepte convenții care recunosc și protejeaz] interesele și posesiunile tuturor. Cealalt] abordare subliniaz] egalitatea statutului moral datorit] c]reia interesele fiec]rui individ devin o preocupare comun] sau imparțial]. Acest tratament imparțial este exprimat în convenții care recunosc interesele și statutul moral al fiec]rui individ. Îi voi numi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un statut sau drepturi morale inerente. Într-adev]r, din aceast] perspectiv], sclavia sau crimă sunt permise, deoarece „atunci cand diferențele personale sunt suficient de mari”, cei puternici vor avea capacitatea de a-i „elimina” pe cei slabi, de a le lua posesiunile stabilind astfel „o înțelegere asem]n]toare sclaviei” (Buchanan, 1975, pp. 55-60). Aceasta este mai mult decât o posibilitate abstract]. Diferențele personale sunt chiar atat de covârșitoare în cazul creaturilor umane f]r] ap]rare sau cu deficiențe, ca, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]