4,565 matches
-
de frică la gândul / că tot ce era de spus / s-a spus / și vine teleap-teleap sfârșitul lumii"208. Un caz de ultim ceas pare să fie cel al lui Liviu Ioan Stoiciu, care a evoluat spre zona kynică a postmodernismului. Respingând discursul tot mai obscen al ultimilor postmoderniști, Stoiciu îi recuză, în deja citatul interviu din revista Feed back: "M-am despărțit de <<fracturiștii>> bucureșteni, de <<golăneala>> lor afișată". Despărțirea lui Liviu Ioan Stoiciu e și de gălăgioasa modă a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai raportează decât la cei care le seamănă. E un reflex al gustului acestei societăți de consum apărute după Revoluție, tinerii plac numai așa ceva tot ce e sobru, serios, verificat ca valoare estetică, e aruncat la coș"209. Evident că postmodernismul a ajuns într-o înfundătură irecuperabilă (neprevăzută de optzeciști, înainte de 1989) și care atestă că, din păcate, a ajuns la vârsta clasicizării cu epigoni care nu-i mai fac nici un pic de cinste. 2. Clasicizarea. Toate aceste conturbații postmoderniste se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
50. Odată cu apariția noilor programe și manuale alternative din învățământul preuniversitar, postmoderniștii și-au impus un capitol aparte, autoselectându-și liderii care să-i reprezinte în fața elevilor și profesorilor. Argumentul introducerii este, totuși, unul modernist: progresul pe care l-ar constitui postmodernismul în istoria formelor literare, deși ideologia postmodernistă neagă atât istoria, cât și ideea de progres. Ciudățenia reflectă iarăși propensiunea sofistică și afinitățile cu materialismul dialectic și istoric. În definitiv, postmodernismul se lasă explicat cel mai bine de critica marxistă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este, totuși, unul modernist: progresul pe care l-ar constitui postmodernismul în istoria formelor literare, deși ideologia postmodernistă neagă atât istoria, cât și ideea de progres. Ciudățenia reflectă iarăși propensiunea sofistică și afinitățile cu materialismul dialectic și istoric. În definitiv, postmodernismul se lasă explicat cel mai bine de critica marxistă prin corelația cu dezvoltarea stadială a capitalismului (vezi, bunăoară, lucrările lui Ernest Mandel, pe care se sprijină unul dintre cei mai serioși teoreticieni ai postmodernismului Fredric Jameson). Teza lui Jürgen Habermas
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
materialismul dialectic și istoric. În definitiv, postmodernismul se lasă explicat cel mai bine de critica marxistă prin corelația cu dezvoltarea stadială a capitalismului (vezi, bunăoară, lucrările lui Ernest Mandel, pe care se sprijină unul dintre cei mai serioși teoreticieni ai postmodernismului Fredric Jameson). Teza lui Jürgen Habermas că modernitatea a fost un proiect neîncheiat, pe abandonul căruia a crescut postmodernitatea, se coroborează perfect cu viziunea "dialectică" a lui Jameson 210. Prima revoluție tehnologică (1848-1890), aceea a mașinii cu abur, are corespondent
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
faza ei modernă, de la simbolism până la modernismul interbelic, prelungit ca neomodernism, după al doilea război mondial. A treia fază a capitalismului (1940-2005), "capitalismul târziu", transnațional și de consum, a dus la eșecul modernismului ca proiect și la înlocuirea lui cu postmodernismul. Altfel spus, postmodernism cultural înseamnă cultură de consum, în satul global, spre deosebire de cultura de masă pe care și-o asuma comunismul. Se pare că izbânda culturii de consum (alții o numesc cultură de tip coca-cola) asupra culturii de masă s-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la simbolism până la modernismul interbelic, prelungit ca neomodernism, după al doilea război mondial. A treia fază a capitalismului (1940-2005), "capitalismul târziu", transnațional și de consum, a dus la eșecul modernismului ca proiect și la înlocuirea lui cu postmodernismul. Altfel spus, postmodernism cultural înseamnă cultură de consum, în satul global, spre deosebire de cultura de masă pe care și-o asuma comunismul. Se pare că izbânda culturii de consum (alții o numesc cultură de tip coca-cola) asupra culturii de masă s-a produs în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modernitatea (care paria pe o cultură elitară), având și atuul voinței de globalizare a sistemului. Din pricina prăbușirii economice, a fost compromisă și ideea "revoluției mondiale", adică globalizarea, devenită viabilă, în schimb, în capitalismul târziu, când va birui și culturalicește ca postmodernism. Se pare că tocmai conceptul culturii de masă din socialism a înlesnit apariția postmodernismului în țările Estului fără suportul postmodernității. Această situație insolită a dus și la rapida lui "clasicizare" când societatea românească postdecembristă a părut că intră în postmodernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sistemului. Din pricina prăbușirii economice, a fost compromisă și ideea "revoluției mondiale", adică globalizarea, devenită viabilă, în schimb, în capitalismul târziu, când va birui și culturalicește ca postmodernism. Se pare că tocmai conceptul culturii de masă din socialism a înlesnit apariția postmodernismului în țările Estului fără suportul postmodernității. Această situație insolită a dus și la rapida lui "clasicizare" când societatea românească postdecembristă a părut că intră în postmodernitate. Deja s-au scris multe lucrări menite să fixeze identitatea unui curent cultural care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să fixeze identitatea unui curent cultural care a avut oroare de identitate. Demne de semnalat sunt contribuțiile lui Marin Mincu N. Manolescu, Liviu Petrescu, Al. Mușina, Daniel Corbu, Ion Bogdan Lefter sau Mircea A. Diaconu. Ultimul reușește să facă din postmodernism o experiență familiară, sintetizându-i constantele estetice, într-o lucrare cu tentă didactică, apărută într-o colecție adecvată: spiritul ludic, prevalența concretului (a profanului), un nou antropocentrism, întoarcerea la real, conștiința textuală, biografismul, ironia parodică etc. Bun cunoscător al teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sintetizându-i constantele estetice, într-o lucrare cu tentă didactică, apărută într-o colecție adecvată: spiritul ludic, prevalența concretului (a profanului), un nou antropocentrism, întoarcerea la real, conștiința textuală, biografismul, ironia parodică etc. Bun cunoscător al teoriilor (adesea contradictorii) despre postmodernism, cât și al practicienilor români ai poeziei, încearcă și o oarecare detașare de "canon". El crede că postmodernismul autohton nu trebuie redus la generația '80. Un capitol al Poeziei postmoderne se intitulează, vlahuțian, Cine ne sînt... postmoderniștii?Mircea A. Diaconu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
concretului (a profanului), un nou antropocentrism, întoarcerea la real, conștiința textuală, biografismul, ironia parodică etc. Bun cunoscător al teoriilor (adesea contradictorii) despre postmodernism, cât și al practicienilor români ai poeziei, încearcă și o oarecare detașare de "canon". El crede că postmodernismul autohton nu trebuie redus la generația '80. Un capitol al Poeziei postmoderne se intitulează, vlahuțian, Cine ne sînt... postmoderniștii?Mircea A. Diaconu încearcă chiar să preia ironia ușor sceptică a lui Alexandru Mușina: "Cât de fragil e conceptul pe teren
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nici mai puțin toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu"211. Acest mic talmeș-balmeș arată cât de precare sunt criteriile puse în joc pentru evaluarea fenomenului. Cu oarece umor metodologic, Mircea A. Diaconu conchide: Pentru că vorbim de postmodernism, concluzia nu poate fi una singură. Nici nu putem să spunem, cum au făcut-o deja, câți postmoderniști, tot atâtea viziuni asupra postmodernismului: afirmații de genul acesta au apărut în legătură cu modernismul, ba chiar cu tradiționalismul interbelic. În interiorul fenomenului fiind, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
puse în joc pentru evaluarea fenomenului. Cu oarece umor metodologic, Mircea A. Diaconu conchide: Pentru că vorbim de postmodernism, concluzia nu poate fi una singură. Nici nu putem să spunem, cum au făcut-o deja, câți postmoderniști, tot atâtea viziuni asupra postmodernismului: afirmații de genul acesta au apărut în legătură cu modernismul, ba chiar cu tradiționalismul interbelic. În interiorul fenomenului fiind, nu ne rămâne decât să interogăm fapte, aproximând cu scepticism. Iată, poate, ironica soluție a <<postmodernismului>>!"212 . Chiar aproximând, aproximând, nu putem, totuși, include
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-o deja, câți postmoderniști, tot atâtea viziuni asupra postmodernismului: afirmații de genul acesta au apărut în legătură cu modernismul, ba chiar cu tradiționalismul interbelic. În interiorul fenomenului fiind, nu ne rămâne decât să interogăm fapte, aproximând cu scepticism. Iată, poate, ironica soluție a <<postmodernismului>>!"212 . Chiar aproximând, aproximând, nu putem, totuși, include pe toți scriitorii contemporani de valoare printre postmoderniști, cum ar dori Nicolae Manolescu, dar nici să reducem fenomenul la Mircea Cărtărescu și la "Cenaclul de luni". Este limpede că Manolescu lucrează cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Preda, Ion Lăncrănjan, Petru Dumitriu și atâția alții. Dacă plecăm de la sacru, respins categoric de postmoderniști, nu pot fi comilitoni Adrian Popescu, Ioan Alexandru, C. D. Zeletin, Cezar Ivănescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe ș. a. Dacă ne oprim la criteriul generațiilor, postmodernismul începe doar cu optzeciștii și se încheie cu "douămiiștii". Ar mai fi și reperul atitudinii față de tradiție și de specificul național, care i-ar exclude categoric din postmodernism pe Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, D. R. Popescu, scriitorii basarabeni
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ivănescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe ș. a. Dacă ne oprim la criteriul generațiilor, postmodernismul începe doar cu optzeciștii și se încheie cu "douămiiștii". Ar mai fi și reperul atitudinii față de tradiție și de specificul național, care i-ar exclude categoric din postmodernism pe Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Gheorghe, D. R. Popescu, scriitorii basarabeni ș. a. m. d. Ar mai rămâne dimensiunea ludicului, dar atunci ar trebui să-i includem printre postmoderniști și pe Arghezi, pe Ion Barbu, pe Marin Sorescu, pe Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Mircea A. Diaconu crede că s-a insistat prea mult pe ludic, încât s-a întârziat îndelung în vârsta copilăriei fenomenului. Optimist din fire, criticul speră că evenimentele din 11 septembrie 2001 vor produce cutremurul necesar spre a se împinge postmodernismul spre vârsta maturizării: "Să fie atacul din 11 septembrie 2001 momentul în care postmodernismul e obligat să iasă din faza copilăriei?!"213. Întrebarea nu este retorică, iar un răspuns ne-ar duce la concluzia imposibilității menținerii în postmodernism, căci maturizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a întârziat îndelung în vârsta copilăriei fenomenului. Optimist din fire, criticul speră că evenimentele din 11 septembrie 2001 vor produce cutremurul necesar spre a se împinge postmodernismul spre vârsta maturizării: "Să fie atacul din 11 septembrie 2001 momentul în care postmodernismul e obligat să iasă din faza copilăriei?!"213. Întrebarea nu este retorică, iar un răspuns ne-ar duce la concluzia imposibilității menținerii în postmodernism, căci maturizarea înseamnă trecerea spre altceva, care nu mai poate fi postmodernism, ci, după unii, post-postmodernism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se împinge postmodernismul spre vârsta maturizării: "Să fie atacul din 11 septembrie 2001 momentul în care postmodernismul e obligat să iasă din faza copilăriei?!"213. Întrebarea nu este retorică, iar un răspuns ne-ar duce la concluzia imposibilității menținerii în postmodernism, căci maturizarea înseamnă trecerea spre altceva, care nu mai poate fi postmodernism, ci, după unii, post-postmodernism, care încă nu știm cum arată și cum ar arăta. Mă întreb, la rându-mi, dacă nu cumva graba clasicizării a condamnat, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
2001 momentul în care postmodernismul e obligat să iasă din faza copilăriei?!"213. Întrebarea nu este retorică, iar un răspuns ne-ar duce la concluzia imposibilității menținerii în postmodernism, căci maturizarea înseamnă trecerea spre altceva, care nu mai poate fi postmodernism, ci, după unii, post-postmodernism, care încă nu știm cum arată și cum ar arăta. Mă întreb, la rându-mi, dacă nu cumva graba clasicizării a condamnat, într-un fel, postmodernismul să moară infantil, chiar înainte de a ieși decisiv din stadiul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
maturizarea înseamnă trecerea spre altceva, care nu mai poate fi postmodernism, ci, după unii, post-postmodernism, care încă nu știm cum arată și cum ar arăta. Mă întreb, la rându-mi, dacă nu cumva graba clasicizării a condamnat, într-un fel, postmodernismul să moară infantil, chiar înainte de a ieși decisiv din stadiul zombie. Oricum, istoria va decide care dintre valorile postmoderniste vor rămâne vii în era transmodernă. X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 1. Sfârșitul postmodernismului. În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu cumva graba clasicizării a condamnat, într-un fel, postmodernismul să moară infantil, chiar înainte de a ieși decisiv din stadiul zombie. Oricum, istoria va decide care dintre valorile postmoderniste vor rămâne vii în era transmodernă. X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 1. Sfârșitul postmodernismului. În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa ca să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federman și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
va decide care dintre valorile postmoderniste vor rămâne vii în era transmodernă. X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 1. Sfârșitul postmodernismului. În 1991, în Germania, cu ocazia Seminarului de la Stuttgart, Ion Bogdan Lefter a avut șansa ca să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federman și William H. Gass. Organizatorea germană a seminarului, Heide Zigler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având, probabil, consimțământul principalilor participanți, mai puțin al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
șansa ca să-i întâlnească pe câțiva dintre corifeii postmodernismului: americanul arab de origine egipteană Ihab Hassan, scriitorul britanic Malcolm Bradbury, americanii John Barth, Raymond Federman și William H. Gass. Organizatorea germană a seminarului, Heide Zigler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având, probabil, consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]