3,904 matches
-
puntea spre statutul învingătorului este dublată uneori de apa vameș între lumi: „dete d-o apă și mai mare, peste care trecea un pod de argint”, „dete d-o apă și mai mare, peste care trecea un pod de aur”. Prăpastia peste care s-a construit axa susținerii lumii, constituie camuflarea maestrului inițiator sau a eroului, pentru că trecerea provoacă nediferențiere, ca izvor al surprinderii inițiatice: „luă pielea unui urs vânat în tinerețe, apucă o cărare mai dreaptă și, la podul de peste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
valoare ca în basm, unde jefuitorul arborelui mitic indică direcția prin spațiul inițiatic prin propria substanță vitală: „Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă pănî ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra”. Două variante ale colindei cu motivul șarpelui, consemnate de C. Mohanu în colecția Fântâna dorului se intitulează Din jariștea șarpelui și Din staroștea șarpelui, aspect care ne îndeamnă să vedem o semantică înrudită a lexemelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiunea fecundității provocate de apă: „când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Imposibilitatea de a părăsi lăcașul infernal indică începutul etapei de izolare a fetei smulsă din profan printr-un fenomen în acord cu ființa sa. Conștientizarea schimbării din viața sa provoacă plânsul fetei de măritat, care devine omolog revărsării apelor: „Nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pârâiașului ce șerpuia în vecinătate, când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este proprie mutației ontologice, orice legătură afectivă cu mediul familiar fiind astfel anulată. Casa monstrului nu este accesibilă dinspre contingent, ea face legătura cu prăpăstiile, ca domeniu al infernalului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este proprie mutației ontologice, orice legătură afectivă cu mediul familiar fiind astfel anulată. Casa monstrului nu este accesibilă dinspre contingent, ea face legătura cu prăpăstiile, ca domeniu al infernalului în care fecioara trebuie să își facă ucenicia. Florea își cunoaște în amănunt evoluția inițiatică și îl previne pe feciorul de împărat că scoaterea în mediul social îi va provoca dispariția. Alesul ei ia însă măsuri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aceea biserica se află la capătul ei opus: ea este Casa mitică din creștinism. În basm, tot noaptea este timpul ctitoriei mirifice: „Sî-mi faci pod di aur pisti prapastia asta, cî dacî nu-mi faci îți tai capu” (Izvoare - Soroca) Prăpastia este echivalentul simbolic al Mării Negre, ideea de ruptură la marginea universului ordonat fiind comună celor două reprezentări ale imaginarului. Podul de aur absoarbe și canalizează energiile pure către contingent, printr-o modelare a substanței proprii sacrului. Numai cel care a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a rapidității deplasării, sau 14 spline. Numărul aripilor sale variază până la 24 și imaginea calului înaripat, ce amintește de arhetipul lui Pegas, circumscrie perechea în plan uranian. Aura lui solară, specifică întemeietorului, anulează prin simpla apariție maleficul: „Când trecu prin prăpastie ca să iasă pe tărâmul ăllalt, nu mai văzu nici balauri, nici vro jiganie, că toate s-ascunseseră de lumina ce revărsa calul cu soarele-n piept și cu luna-n spate”. Aici calul este sinonim cu lumina ordonatoare ce smulge
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prindă transmisiunile din S.U.A., acestea se vor putea prinde pe teritoriul nostru, al țărilor socialiste, așa cum se prind acum posturile de radio. Ce va face propaganda noastră? Cum vom mai putea convinge pe oamenii simpli că americanii sunt pe marginea prăpastiei, că societatea lor e putredă și sortită pieirii, cum le spunem noi acum oamenilor de rând?..." Recunosc că n-am scris la M.A.E. o informare despre această convorbire, ar fi putut să apară drept o iluzie, o minciună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
-se noroadelor dreptul de a-și hotărî soarta; pacea trebuie să fie încheiată în înțelegere cu întovărășiții și cu toate noroadele Republicei Democratice Federative Rusești. Moldoveni și naționalități înfrățite ale Republicii Moldovenești, În clipa aceasta grozavă, când stăm la marginea prăpastiei, anarhiei, vărsării de sânge frățesc, sărăciei, foametei și a frigului - Sfatul Înalt al Țării vă cheamă împrejurul său, să puneți toate puterile voastre pentru lupta hotărâtoare împreună cu toate noroadele Republicei Moldovenești, ca să sprijinească din răsputeri și să apere adunarea întemeietoare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pentru că suntem săraci În credință și fapte bune de milostenie. Nu vrem, nu că nu se poate. Nimic nu este imposibil dacă vrei. Și Dumnezeu te ajută. Să citim cărți de rugăciune. Decât să privim meciuri la T.V. sau alte prăpăstii care ne fură timpul și facem o mulțime de păcate cu ele, mai bine citim o carte care ne zidește, ne schimbă, ne transformă În creștini adevărați. Ar fi mai puține certuri, dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am râvnă către toate cele bune și plăcute Ție. Pe Tine Te știu ajutor, ocrotitor și Salvator. Știu că nimeni nu Ți-a greșit ca mine, nevrednica. Și pe nimeni n-ai ajutat atât de mult ca pe mine. În prăpastia adâncă ai venit după mine și m-ai scos pe umerii Tăi, Doamne, că ești bun și ne iubești. Pune și În inimile noastre cele Împietrite dragoste din noianul Iubirii Tale, Doamne”. Muntele Sinai În dimineața zilei de 5 noiembrie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mănăstirii să urcăm În Muntele Sinai. După vreo 300 m Începi să urci pe munte. Cu multă anevoie se urcă. Sunt peste 3.000 de trepte. Treptele sunt pietre mai mici. Mai mari sunt pe margini, ca să nu cazi În prăpastie. Urcarea este ca și cum ai urca un deal pe piatră de macadam, aș putea spune. Și uneori ca să treci treapta e cam greu, că e cam Înaltă, și atunci te mai cațări puțin. De voiești Încerci și Domnul te ajută. Se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mă părăsi!” sau „Of, Iisuse, iartă-mă, că sunt păcătoasă!”, „Oh, păcatele mele cele fără de număr!”, „Ah, Doamne, fii cu mine și dă-mi ajutor de vrei!”, „Te rog, Doamne, Mâna Ta Întinde-mi-O mie, nevrednica! Scoate-mă din prăpastia păcatelor mele!”, „Maica Domnului, ajută-mă! Miluiește-mă!” Și pe toți sfinții Îi rugam să mă ajute să ajung cu bine, să nu-mi rup ceva, vreun picior sau mai știu eu ce mi s-ar fi putut Întâmpla. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
La ora 3.20 m-am despărțit de părintele Irineu care mă condusese un pic. Deci am rămas singură pe cărarea de munte În puterea nopții. Pe locuri necunoscute de mine. Aveam treptele care se mai observau dar aveam și prăpastia care era lângă trepte. M-am rătăcit puțin, dar m-am Întors imediat pe treptele care duceau jos, la poalele muntelui. Greu am urcat pe munte și tot greu am coborât. E cu anevoie de coborât, că picioarele și genunchii
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de azi suntem mai răi ca păgânii care nu L-au cunoscut pe Domnul. Ei se iubeau Între dânșii și se ajutau, iar noi nici măcar atât nu facem. Cât de departe ne-a dus În păcat vrăjmașul lui Dumnezeu. În prăpastia urii și a nepăsării. Irosim timp la televizor și În dezbinări de tot felul, de aceea e greu să trăiești În zilele acestea. N-avem credință, n-avem frică de Dumnezeu. Am uitat Poruncile Lui. Să mergem pe Golgota cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
seara. De copil nu mă bucuram destul din pricina nem țoaicei care nu-l slăbea și hipnotiza pe Lia. [Duceam o viață de reculegere între cărțile și gândurile mele. Singura distracție, în înfrigurarea știrilor de ofensive ruse și germane, de toate prăpăstiile răspândite prin Gazeta Bucureștilor și ofițerii lor, erau plimbările în pădure la orele 5 dimineața și cetirea. Sfârșisem Infernul lui Dante și îl începui d’a capo. Apoi Purgatorio și Paradiso; pe urmă mulțime de lucrări de filozofie, pedagogie, sociologie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Nimic mai presus decât dreptatea; adevărul - deasupra tuturor. * Unele mahalale se află în centrul orașelor. * S-au atenuat diferențele dintre sat și oraș, scoțându-se asfaltul din orașe. * La noi, socialismul era construit, dar nu fusese dat în folosință. * Peste prăpăstiile dintre oameni nu se pot construi poduri. * Nu granițele îi separă pe oameni, ci mentalitățile. * Vânătorii mint cu sânge rece, înfierbântați de vin fiert. * Ceasul cu sonerie trezește, dar nu deșteaptă. * Nu-ți regla ceasul după mersul trenurilor. * Cuvântul dat
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
desigur, cedările, actele de obediență, excesul pus câteodată în conformism, lucruri care ne indispuneau, ne dureau chiar, dar și înțelegeam că din prețul acesta, plătit de ei, noi trăgeam un folos. Simplul fapt că existau public arunca punți peste o prăpastie, peste hăul creat de comunism între noi și spiritul vechii lumi dispărute. Erau câteodată convocați să participe la cine știe ce „acțiune culturală“, de care aflând ne înființam îndată acolo, doritori să-i auzim despre indiferent ce subiecte. Le simțeam uneori timorarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
doi ani, și apoi aduse la Filologie fără a mai fi dat, ca noi, ceilalți, examen de admitere. Aveam câțiva astfel de colegi, toți mai vârstnici decât noi, care se chinuiau să țină pasul cu ceilalți, în general nepreaizbutind. Cine știe ce prăpăstii debitaseră cele două nefericite, încât olimpianul Tudor Vianu, spre groaza Venerei Antonescu, să strige la ele ca scos din minți: „Afară, afară, să vă fie rușine, voi veți nenoroci școala românească!“ Consternați, nu știam ce să facem; profe sorul rămă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zborului sau cel al alergării („galopului“), mult frecventate, ca și acela al luminii, vorbesc despre pasionalitate, despre ardența unui suflet. Taciturnul, măsuratul, „recele“ Cezar Baltag din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica și voi începe să alerg tot mai repede, prăbușind o amiază, spulberând cu copitele orele, desfrânat nechezându-le norilor, galopând,galopând, galopând, până tac amintirile... Debutul convențional cu placheta Comuna de aur (1960), repudiat de Baltag
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un moment dat el sau ea va da de o barieră fixă dincolo de care nu există trecut mai îndepărtat. Aceasta este o situație de securitate relativă pentru excursionist care nu va trebui să își facă griji că va cădea în prăpastie și de asemenea pentru istoricul în calitate de investigator al cauzelor, întrucat odată ce barieră este atinsă, dispare posibilitatea că alte cauze mai îndepărtate, dar neidentificate, să mai stea ascunse în spatele excursionistului. Această primă situație care implică credință într-un punct ne plus
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
colonel Neculai Haralambie. Această știre a fost primită de public cu o adevărată consternare, nu atât din cauza simpatiilor numeroase ce Vodă Cuza avea în Iași unde fusese ales și unde își petrecuse anii tinereților, cât din cauza nesiguranței în viitor, a prăpastiei ce se deschidea dinaintea țărilor abia unite și încă nu destul de bine contopite. Câte nu se puteau întâmpla din cauza multelor interese private atinse prin faptul Unirei, a compețiunelor la Domnie, a influenților străine rău voitoare. Intrasem într-un necunoscut încărcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiicele doamnei cu pricina, în casa căreia am fost pe punctul de a suferi cea mai mare rușine ce poate cădea pe capul unui tânăr; iar la cununie, drept recunoștință pentru omul providență care m-a scos dintr-o adevărată prăpastie morală, am angajat pe birjarul Ivanca, dându-i peste prețul tocmelei și un bacșiș gras... Fie, că făcea! Căci ia închipuiește-ți, iubite cetitor, ce ar fi fost dacă buna soartă nu-mi scotea înainte în noaptea aceea neuitată pe bravul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asemine, moment nu se uită. Am rămas, pot zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aici, răspunseră cu toții. Chiar pot zice că ne și prinsese, căci ne-am tot învârtit în jurul cetăței și n-am mai putut nimeri cararea pe unde venisem. Am apucat așa la întâmplare în dreapat și am ajuns la marginea unei prăpăstii pe unde nu era chip să se scoboare suflet de om. Am apucat apoi în stânga, altă prăpastie, tot atât de fioroasă, și așa în toate părțile, oriîncotro ne îndreptam, dam de râpi grozave care ne închideau calea. În sfârșit, s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]