4,908 matches
-
râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înțelese că Ilona prețuiește mai mult decât toate tainele lumii, și o clipă sau poate mai puțin, i se păru că tot universul se preface deodată în neant, lăsîndu-l numai pe el cu ea în fața lui Dumnezeu. ― Acuma însă trebuie să plec, zise apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
preotul, foarte blând, deschizând cartea. Citi rugăciunile obișnuite, căutând să le înveșmînteze în cât mai multă evlavie și solemnitate. Pe urmă sărutară cu toții crucea, iar tinerii se îmbrățișară. Preotul mai adăugă câteva cuvinte, îndemnînd mai cu seamă pe Ilona să prețuiască norocul ce i l-a trimis Dumnezeu și să se silească a fi vrednică de bucuria care i se hărăzește din mila cerului. Fata plânse și groparul se înduioșă. ― Acuma însă poftiți și luați loc, să cinstim cu un pahar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care e viața, a tot despicat-o și a explicat-o, încît azi sărmanul om "civilizat" nu mai știe încotro s-o apuce, dezgustat și de sine însuși... Mi-e scârbă de civilizație, căpitane! Zece mii de ani de civilizație nu prețuiesc cât o singură clipă de adevărată împăcare sufletească! Klapka îl asculta din ce în ce mai nedumerit, își smulgea bărbuța, nerăbdător, gîndindu-se mereu să-l întrerupă și să-i spuie că pentru altceva a venit el aici... ― Dragă Bologa, eu... Încercă Klapka să zică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
copilași, cărora le scrisese cu grijă testamente bătute ordonat la mașina de scris, încercậnd cu imparțialitate să-și împartă sufletul în patru părți perfect egale. Un sfert din el, probabil îmi revenise și mie, dar niciodată nam știut să-l prețuiesc, pentru că mama avusese grijă să șteargă rapid orice urmă a trecerii lui prin viața noastră. Au dispărut imediat pozele jandarmului din perete și el odată cu sicriul purtat pe umeri de frații săi mai mari. Au urmat îndelungi certuri între cumnate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pe umeri de frații săi mai mari. Au urmat îndelungi certuri între cumnate, unchi și bunici, care au lăsat un gust amar peste candida mea copilărie, făcậndu-mă să urăsc de moarte materialitatea lumii, aruncậndu-mă iremediabil în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși eram la o vậrstă destul de fragedă. Prima zi de școală a fost pentru mine o adevărată sărbătoare a spiritului. Descoperisem brusc că tanti Vivi, vecina mea, îmi era învățătoare. Femeia
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu coada lungă din argint și a aruncat cu dậnsul după Ariton, pe care însă nu l-a nimerit. În schimb, clopoțelul a aterizat greoi printre bănci, iar coada lui de argint s-a rupt, spre disperarea domnului care-l prețuia întocmai ca pe un obiect de cult, deoarece glasul lui cristalin adunase la clasă multe generații și am văzut atunci lacrimi în ochii lui; cu greu își reținea hohotele de plậns și imediat a convocat o ședintă cu părinții, chiar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
e cu totul alta, că a veni și a sosi nu sunt întotdeauna sinonime și, mai ales, că a muri și a trăi nu sunt niciodată antonime. Un asemenea om face cật o nație întreagă, dar puțini știu a-l prețui la momentul oportun. Ani mulți și muți, firul roșu a fost invizibil, căci numai tăcậnd se izbăvește. Și astăzi, tăcerea mea e aceeași, și astăzi, dragostea mea pentru el e nestinsă. Cine mi l-ar putea lua, de vreme ce el este
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nicidecum acel echilibru sufletesc, acea împăcare cu destinul pe care-l catalogam drept crud și nedrept. De ce tocmai mie? De ce numai mie? De ce? De ce? Și totuși eram fericiți. Poate că fiecare dintre noi trebuie să sufere, pentru a ști să prețuiască dragostea adevărată. Mă gậndeam că n-are rost sămi mai dăruiesc inima vreunui bărbat, devenisem precum îngerii, lipsită de pasiuni efemere, de obsesia sexului... Mă gậndeam că, după moarte, toți oamenii devin îngeri în ceruri, și că Yon este acum
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
picioarele și ne călcăm singuri pe bătături. Dar uite c-a venit și 1 Mai, e primăvară-n cuget și simțiri. Tovarăși, să nu uităm niciodată că muncitorul trebuie respectat. El ne pune la toți pâinea pe masă... Să-l prețuim cum se cuvine și să vărsăm o lacrimă În onoarea lui... Cei trei amici ciocnesc paharele, apoi ascultă preț de câteva secunde cum cântă Ioana Radu ciobănaș cu trei sute de oi... Gore apucă lămâia din paharul cu bitter și gustă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
natura Cu-atîta minte numai, să poți să vezi prostia Și cruda răutate ce masa o domină, Nedând nimic pe ele, să faci din ele scara Spre-a te urca pe dânsa l-avere și mărire, Prefă-te numai cumcă tu prețuiești acele Mari calități și-alese (numește-le cum vrei), C-o frasă lingușește deșertăciunea lor Și pe-umeri te vor duce, sacrificând averea, Viața pentru tine. Dar spune-i adevărul, Te-or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Popoare să mai fie c-al meu - nu merit ele Să-i semene. Poporu-mi menitu-i ca să fie Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire Pentru a lui viață. - O, nație iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voiu să te văd, iubito! nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soartă aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mult. Învingătorul nu cere, pretinde. Leii de la circ își mănâncă uneori dresorii crezând că pot deveni liberi. Ideile prigonite capătă un luciu de noblețe, chiar dacă sunt ușor imbecile. Și slujitorii Inchiziției erau convinși că servesc binele și adevărul. Să-l prețuim totuși pe omul actual. Nu se știe ce ne va aduce viitorul. Nu scriu la calculator. Contactul cu pixul mi se pare un gest senzual. Fără iluzii, parcă am fi marțieni. Chiar crezi că îți iartă Dumnezeu păcatele dacă dai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și câte o cură de tiranie. De ce nu vin investitorii străini în România? Păi ei știu din istorie că : „Pe aici nu se trece.” Scopul nemărturisit al comunismului era să transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Să ne prețuim eroii, măcar pentru că revitalizează turismul. Cortinele de fier nu sunt eterne. Dar pentru o viață de om, câteva decenii înseamnă o veșnicie. Marile decizii ale istoriei se iau în alcovuri nu în congrese. În istorie, au rămas grecii pentru că au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
supt chiar lapte de lupoaică. Celula românească a rezistat le teroare. Nu știm dacă va face față și în libertate. Glisarea granițelor, de-a lungul istoriei, nu a fost decât un imens joc de puzzle. Cine nu știe să-și prețuiască patria să citească Istoria Israelului. De câteva milenii, aruncăm unii în alții cu bolovani ori cu rachete și pretindem că facem istorie. IQ-ul unui popor depinde de atitudinea lui față de propriile valori. Istoria nu a dus niciodată lipsă de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Când deliciile vieții prind riduri, devin amintiri. Cu trecerea anilor, ajungi să crezi că tinerețea nu a fost decât o frivolitate. Cărămizile timpului sunt mai ales oftaturi. Nu-i judeca pe înaintași după canonul vremurilor tale. Cine risipește clipa nu prețuiește nici eternitatea. Numai nisipul nu se teme de timp. Peștera ? O, ce agoră ! Ce libertăți! Oamenii trebuie să știe că timpul mai poate fi ucis și în favoarea societății. De la o vreme, mă bucur dimineața atât de mult că sunt viu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir. 17. Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales. 18. Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lîngă ea: înțelepciunea prețuiește mai mult decît mărgăritarele. 19. Topazul din Etiopia nu este ca ea și aurul curat nu se cumpănește cu ea. 20. De unde vine atunci înțelepciunea? Unde este locuința priceperii? 21. Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
descoperite întrec pe cele din zăcămintele de la Aiud. „Când scuturăm Pomul Timpului - zice cugetătorul - toate fructele cad pe pământ, conform legii gravitației”. Ale lui au căzut în coșul editurilor. „Ne irosim în patimi și în lucruri de prisos și nu prețuim clipa care trece”. Aici aș adăuga eu că multe clipe prețioase au fost smulse din drumul lor fără întoarcere și prinse, spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii, intră în casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
un dar de la Dumnezeul cel uitat, Voi, oamenii, sunteți muritori și vă certați mereu, Nu vă amintiți că v-a creat Dumnezeu, În schimb munții, cât și marea, oceanele și valea, Suntem recunoscatori, Pe noi cresc mereu flori, Știm să prețuim ce am primită.”. Îl privesc ca o furnică și îl văd din ce în ce mai mare, Marea e tulburată și încet, încet dispare. Iar plâng și mă gândesc ce multă dreptate are, O ploaie rece și deasă, apare. INEXISTENTĂ Mă înfiorați cu ale
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ce azi avem. Iubea și marea, cerut-a să fie înmormântat aici, Iar acum privește cum lumea îl judecă prea aspru. Nu contează! Dar după el a revenit dezastrul, Dezastrul nostru literar, dezastrul în ziare, Și n-am știu să prețuim... un geniu atât de mare! ADORAȚI IUBIREA Iubirea - un cuvânt cam sacru și trist, E scump să iubești și să fii iubit într-o societate Uitată de atâta timp. De ce iubești? De ce iubim? De ce nu putem să spunem NU inimii
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
am acum. Vrei să ne jucăm și să ai grijă de mine, Latri dacă cineva e pe scară. A nu știu câta oară, am observat Că ești un paznic minunat! Nu poți vorbi dar ne vorbești oricum, Și știi să prețuiești Mult mai bine decât toți oamenii din lume Prietenia pe care ne-o oferi Nu se compară Cu un suflet pierdut de vară! SUFLET DE ARTIST Am un suflet de artist, Știu să fiu sensibilă, Știu să transmit sentimente Prin
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
fericirea mea supremă! Dacă aș putea, aș împărți timpul în 60 de ore Și atunci aș scrie neîncetat, căci 60 de ore Ar fi puține, pentru un scris nefabricat. Aș îngrămădi în cuvinte, fapte și sentimente, Iubiri și alte vise prețuite în filmul vieții, Dacă aș putea, aș scrie câte o carte în fiecare zi, Și nimeni și nimic nu m-ar putea opri. Fericirea mea constă în cuvinte cu sens unic, Și tot ce iubesc s-ar transforma în fapte
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Fiu. Doamne, vreau să-ți mulțumesc Că primesc multă iubire, Din partea Ta, din partea lui, Și sufletul învie. Doamne, vreau să-ți mulțumesc, Ne-ai creat și ne iubești, Vrei să avem tot ce e bun, Dar nu prea mulți și prețuiesc. Aș vrea să știu de ce e greu Să-ți arătăm recunoștința, Deși nu ne rugăm mereu, Și e prea mare dorința. Acum când știu cât ne iubești, Ai face orice să fie bine, Dar noi râdem și uităm Că cineva
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pereții și ușile, și a pus să sape heruvimi pe pereți. 8. A făcut casa Locului preasfînt. Ea era lungă de douăzeci de coți, cît lărgimea casei și largă de douăzeci de coți. A acoperit-o cu aur curat, care prețuia șase sute de talanți. 9. Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat cu aur și odăile de sus. 10. A făcut în casa Locului preasfînt doi heruvimi săpați, și i-a acoperit cu aur. 11. Aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
faci, să nu zici. ["CÎND TE LAUDĂ LUMEA... "] 2267 Când te laudă lumea ascult-o, numai lauda ce ți-o aduci tu singur n-o asculta. Vei vedea ce frumos se reduc laudele lumei la nimic și cum înveți a prețui exact valoarea proprielor tale acte. Lauda lor îți arată numai ceea ce reprezinți în capul lor deșart, lauda ta te-ar învăța asupra a ceea ce ești în adevăr... lucru foarte trist... ["OMUL DE BUNĂ-CREDINȚĂ"] 2275B Nimeni nu e mai lesne înșelat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub soarele poeziei s-au născut muzele; Au urmat, apoi, rimele și acordurile; Ideile s-au ivit din avalanșe de stihuri, Iar muzica lor s-a răspândit în eter... Iubitorii de frumos o prețuiesc ca pe un giuvaer. Vin și poezie Pentru a-i pătrunde gustul parfumat, Vinul trebuie, cu picătura, degustat. Frumusețea poeziei este savurată Când atent și cu răbdare-i lecturată. Rugă Pentru cine-o fi litania Care nu se mai sfârșește
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]