12,874 matches
-
se clatină, temeliile tremură, în orice moment totul se poate nărui, Aveți ceva să ne propuneți, în afară de descrierea tabloului unei clădiri are amenință să se ruineze, întrebă prim-ministrul, Da, domnule, răspunse impasibil ministrul de interne, ca și cum n-ar fi priceput sarcasmul, Luminați-ne, atunci, vă rog, Înainte de orice, trebuie să lămuresc, domnule prim-ministru, faptul că această propunere a mea nu are altă intenție decât una complementară celor pe care le-ați prezentat și le-am aprobat, nu modifică, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îi întindea scrisoarea, Citiți asta și spuneți-mi cum vi se pare. Prim-ministrul se așeză comod pe scaun și începu să citească. Trebuia să fi ajuns pe la mijlocul scrisorii când ridică capul cu o expresie întrebătoare, ca unul care nu pricepuse ce i se spusese, apoi continuă și, fără întreruperi și fără alte manifestări gestuale, încheie lectura. Un patriot plin de intenții bune, spuse el și, în același timp, o canalie, De ce o canalie, întrebă președintele, Dacă ceea ce se relatează aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar fi încercuit ori că ar fi arestat. Chiar și polițiștii mai duri, mai coriacei, iar aceștia încă nu au avut posibilitatea să arate că sunt așa, au nevoie să se simtă protejați de un perete. Al doilea adjutant, care pricepuse mesajul, se ridică și spuse, Nu, nu mai rămân, mă duc și eu să mă culc. Respectând gradele, mai întâi unul, apoi celălalt, trecură printr-o sală de baie dotată cu toate cele necesare curățeniei corporale, așa cum trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care spuneți că o anumită femeie neidentificată a comis, acum patru ani, un asasinat. Nu exista nici o întrebare în frază, era doar o simplă reiterare, de aceea bărbatul rămase tăcut. Avea pe chip o expresie de confuzie, de dezorientare, nu pricepea de ce comisarul nu mergea direct la esența chestiunii în loc să piardă timpul cu un episod care fusese evocat doar pentru a întuneca umbrele unui portret, neliniștitor prin el însuși. Comisarul se prefăcu că n-a înțeles, Povestiți-ne ce știți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel care îi comanda pe ceilalți orbi, O femeie curajoasă, nu încape îndoială, Da, domnule comisar, Acum explicați-mi din ce motiv ați denunțat-o, Eu nu am denunțat-o, am pomenit de asta doar pentru că a venit vorba, Nu pricep, Ceea ce am vrut să spun în scrisoare este că cine a făcut un lucru putea să-l facă și pe altul. Comisarul nu întrebă ce alt lucru era acela, se limită să se uite la cel pe care-l numise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu ne lipsește, Norocul, Da, norocul, Noroc, atunci, domnule comisar, Noroc, inspectore, și dacă acea cutăriță căreia îi spun prostituată îți aruncă săgeata vreunei priviri seducătoare sau dacă te lasă să-i vezi jumătate din coapsă, fă-te că nu pricepi, concentrează-te asupra intereselor investigației, gândește-te la înalta demnitate a breslei pe care o servim, Va fi acolo, cu siguranță, bătrânul cu legătura neagră, și bătrânii, după cum am auzit de la oameni bine informați, sunt teribili, spuse inspectorul. Comisarul zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urmă, din cele trei stele pe care le promitea meniul, i-a pus în farfurie numai una. De data asta nu a existat un punct de întâlnire, ci două, în primul aștepta agentul, în al doilea se afla inspectorul. Aceștia pricepură de îndată că superiorul nu avea chef de vorbă, probabil îi mersese prost întâlnirea cu oftalmologul și soția lui. Și, dat fiind că ei, la rândul lor, din demersurile pe care le întreprinseseră, nu aduceau rezultate care să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trei ani, și asta a fost tot ce a rezultat din discuție, domnule comisar, impresia cu care am plecat de acolo este că soția medicului trebuie să fie un fel de eroină, un suflet mare. Comisarul se prefăcu că nu pricepuse ultimele cuvinte. Simulând că nu înțelesese, nu trebuia să-l admonesteze pe agent pentru că apreciase ca eroină și suflet mare o femeie care se afla sub suspiciunea de a fi implicată în cea mai mare dintre crimele care, în împrejurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de întrebări, voi veți ști cum să răspundeți, Asta vrea să însemne că dumneavoastră nu veniți cu noi, întrebă agentul, Da, eu rămân, Veți continua investigația singur, Investigația a fost închisă, Fără rezultate concrete, Nici concrete, nici abstracte, Atunci nu pricep de ce nu ne însoțiți, spuse inspectorul, Ordinul ministrului, voi rămâne aici până se termină cele cinci zile ale termenului pe care l-a stabilit el, prin urmare, până joi, Și după aceea, Poate vă spune el când o să vă interogheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Despre cum a decurs investigația, despre cum am condus-o eu, Dar dacă ne-ați spus adineauri că investigația a fost închisă, Da, dar e posibil și să se vrea continuarea ei pe alte căi, oricum, nu cu mine, Nu pricep nimic, spuse agentul. Comisarul se ridică, intră în birou și se întoarse cu o hartă pe care o întinse pe masă, drept pentru care trebui să dea pachetul puțin mai la o parte. Postul șase-nord e aici, spuse el punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
harta cu toată grija și, ca și cum tocmai atunci i-ar fi venit în minte, spuse, Luați mașina, Nu rămâneți nici cu mașina, întrebă inspectorul, Nu lipsesc în oraș autobuze și taxiuri, în afară de asta, mersul pe jos face bine la sănătate, Pricep tot mai puțin, Nu e nimic de priceput, dragul meu, am primit ordine și le îndeplinesc, iar voi limitați-vă la a face același lucru, orice analize și considerațiuni nu schimbă nici cu un milimetru această realitate. Inspectorul împinse pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
i-ar fi venit în minte, spuse, Luați mașina, Nu rămâneți nici cu mașina, întrebă inspectorul, Nu lipsesc în oraș autobuze și taxiuri, în afară de asta, mersul pe jos face bine la sănătate, Pricep tot mai puțin, Nu e nimic de priceput, dragul meu, am primit ordine și le îndeplinesc, iar voi limitați-vă la a face același lucru, orice analize și considerațiuni nu schimbă nici cu un milimetru această realitate. Inspectorul împinse pachetul în față, Adusesem asta, spuse el, Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să mă duc chiar eu la Paris. — Și cu afacerile lui cum rămâne? — Păi tocmai aici e toată șmecheria. De un an încoace cheltuia din ce în ce mai puțin. — I-a spus partenerului lui de afaceri că pleacă? — Nici un cuvânt. Colonelul MacAndrew se pricepea foarte vag la afaceri, iar eu deloc, așa că n-am prea înțeles în ce condiții și-a părăsit Strickland treburile. Am dedus că partenerul părăsit e mânios la culme și amenință că-l va da în judecată. Se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dovedit că prietenul dumneavoastră are ceva merite. Nimeni nu i le atribuie în afară de Monsieur Stroeve. — Și atunci cum vrei să recunoști meritele? întrebă Dirk, stacojiu la față de mânie. — Există o singură cale - aceea a succesului. — Ești un filistin. Nu te pricepi deloc la artă, îi strigă Dirk. Dar gândiți-vă la marii artiști din trecut - Rafael, Michelangelo, Ingres, Delacroix - toți au avut succes. Hai să plecăm, îmi spuse Stroeve, că altfel îl ucid pe individul ăsta! XXIII L-am văzut destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie. Se pricepea admirabil să-l facă să se simtă cât mai bine și folosea o viclenie iscusită de care nici nu l-aș fi bănuit măcar a fi în stare pentru a-l face pe Strickland să ia doctoriile prescrise. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
jucător care-și disprețuia adversarul înfrânt. Felul cum exulta în momentul victoriei îți făcea și mai greu de suportat înfrângerea. Pe de altă parte, dacă era el învins primea înfrângerea cu multă bonomie. Nu știa să câștige, în schimb se pricepea să piardă. Aceia care cred că un om își trădează cel mai limpede caracterul când joacă un joc ar putea să deducă lucruri mult mai subtile din portretul lui. Când am terminat, l-am chemat pe chelner ca să plătesc băuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un minut. Dar nu găsi nimic care să-i slujească scopului. Începu să-și răvășească uneltele de pictură. Nu pricepea cum, dar nu găsea ce-i trebuia. Era înnebunit. În cele din urmă găsi ceea ce căuta, un cuțit mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt de triumf. Îl luă în mână ca pe un pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
către muzee, iar restul se află în posesia unor amatori înstăriți care le consideră adevărate comori. Încerc să-mi găsesc scuze. Socot că am destul gust, dar îmi dau seama că nu sunt prea original prin preferințele mele. Nu mă pricep prea mult la pictură și urmez de obicei poteci pe care le-au deschis alții pentru mine. Pe vremea aceea aveam cea mai mare admirație pentru impresioniști. Doream foarte mult să am un Sisley și un Degas, și-l adoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea aceea înfiorătoare îl făcu aproape să leșine și trebui să-și aprindă un trabuc. Ochii i se deprinseră cu întunericul, și acum îl cuprinse o senzație copleșitoare privind pereții pictați. Nu se pricepea deloc la picturi, dar în astea era ceva care-l impresionă extraordinar. Din dușumea până-n tavan pereții erau acoperiți cu o compoziție stranie și foarte complicată. Era indescriptibil de minunată și de misterioasă. Îi tăia pur și simplu respirația. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Poate că e timpul să reluăm dialogul Întrerupt pe corabia aceea. - Dar ți-am spus că omul e mort! - Iar eu vreau să stau de vorbă cu el. Tot Îi putem asculta mărturia mută, dacă suntem În stare să o pricepem. Între timp, se Îndreptase spre poarta bisericii, profitând de o deschidere Îngustă prin mijlocul mulțimii, creată de străjeri, după ce Îl salutase cu un semn pe filosof. Șeful gărzilor o porni pe urmele lui, scuturând din cap. Hanul Îngerului dădea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de un tânăr de o statură mijlocie, cu pielea măslinie și cu trăsăturile ascuțite ale cuiva chinuit de foame și de ranchiună. - El e Amid, capturat În largul coastei egiptene. L-am salvat de la vâsle când am descoperit că se pricepea la prelucrarea metalelor. Dar nu știu dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îmi spună de cum ajungeam, bâigui celălalt, Înăbușindu-și un geamăt. Urma să-mi pun serviciile pun serviciile și experiențe la dispoziție... - Să-ți pui la dispoziție serviciile și experiență? Îl Întrebă priorul și Își luă un moment de reflecție. Te pricepi la mecanică? Dumneata ai montat mecanismul ca slujești la Înșelătoria cu Fecioara? Fabio păru surprins. - Nu... de ce? Cunoștințele mele merg În cu totul altă direcție. Și eu sunt om de știință, ca domnia ta, adăugă el pe un ton respectuos. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să scoată nici un sunet articulat. Doar un geamăt, În timp ce scutura din nou din cap. În sfârșit, Îl apucă pe poet de Încheietura mâinii, Începând să Îi bată darabana cu degetele În palmă. După un moment de perplexitate, Dante crezu că pricepe. Auzise despre un mijloc prin care oamenii lipsiți de glas comunicau Între ei, prin semne. Un cod născocit de țigani, care deseori Îi primeau pe acești nefericiți În taberele lor, pentru a-i exploata ca cerșetori. - Ești... ești mută? murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
minții dumitale? - Nu știu, poate... Începu să spună Dante. Apoi se opri, amintindu-și de strania statuetă de la prora galerei. - Dar domnia ta știi să Îi dai În vileag sensul ascuns? - Nu tot ce adăpostea mintea Împăratului poate fi Înțeles. Dante pricepu că nu va mai adăuga nimic. Era inutil să mai pună și alte Întrebări. Trebuia găsită nu cheia alegoriilor din urmă cu o jumătate de veac, ci a misterelor de azi, din prezent, dacă voia să pătrundă enigma morții. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
feluri prezența În acel loc, iar el nu avea nici o dovadă Împotriva lor. Poate că era mai bine să profite de puținul care mai rămăsese din acea zi și să se Întoarcă la Alberto, cu speranța că acesta izbutise să priceapă ceva mai mult din mașinărie. Mecanicul Îl Întâmpină cu o expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]