95,170 matches
-
posibil (îmi dau seama acum) ca subiectul filmului să se fi sedimentat în memoria mea destul de confuz. Însă Nicole pare anume făcută pentru rolul femeii care nu se lasă niciodată înfrîntă și-i aduce pe ceilalți la paroxism. Are o privire limpede și tăioasă, de ființă pe care n-o poți minți. Trupul ei de adolescentă, de domnișoară frivolă ce pare să nu se fi culcat niciodată cu vreun bărbat, te scoate din minți. Gesturile ei nervoase, degetele ei subțiri, pulpele
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
și avea sînii atît de minusculi, că-ți venea să te întrebi de ce dracu’ își mai pune sutien pe sub bluza aia a ei lipsită de orice farmec cumpărată de la magazinele Les plus bas prix. Era înaltă, osoasă, cuminte, avea o privire ascultătoare, inexpresivă, de oiță, și-și acoperea buzele cu un fel de ruj rozaliu, strălucitor, care te ținea la distanță. O altă nouă angajată era Iasmina, o blondă, prognată, cu dantura strîmbă și cenușie, ca de mic animal rozător. Nimic
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
nervura groasă a arterei jugulare. Iato aici pe vulpița asta cu nas obraznic care privește într-o parte, pe lîngă trunchiul unui copac, îmbrăcată într-o rochie care-i subțiază amețitor talia, abia lăsînd să se ghicească forma sînilor. Iată privirea ei aruncată pe sub gene, sprîncenele ei pronunțate, deschise ca niște aripi de fluture, fața ei plină, buza de jos răsfrîntă, nasul obraznic, părul zburlit de vînt, șuvița subțire de pe frunte, părul ei strîns într-o coadă groasă care-i acoperă
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
lui Sara de la Național. Ne-a spus o vorbă care acum capătă alt înțeles: „Ce faceți, mă ajungeți din urmă? Că eu m-am oprit!” Astenia de primăvară nu-i numai o vorbă. Îți desprinde ochii de pe carte, pe care privirea joacă, și îi fixează pe pereți. Despre poeți nu îndrăznesc să scriu nici de rău, nici măcar de bine, dar am încredere în ei și cred ce scrie Olga Neagu: cad poeții în lume tot mai singuri și triști și unde
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
-n mlaștină-nglodată, Cuvintele de rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n țăndări sunt schimbate
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n țăndări sunt schimbate și scrum. Și-e visul dulce mistuit. Când lung privești
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n țăndări sunt schimbate și scrum. Și-e visul dulce mistuit. Când lung privești, când răspicat privești, Când altceva nu ești, tu ia aminte, Decât privirea ce ți-o ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
și noaptea ta mă-mbie, Și vreau să mor și veșnic să trăiesc În trupul tău. Dorință, boală grea. E tot ce vei găsi la moartea mea. Antonio Garmendia Vârstă Ce adăpost ai? Unde ți-e sălașul? La geamul tău privirea minții cată Cu jind să-ți vadă mâna delicată Că-i dai un semn. Vai, unde mi-e curajul? În miezul verii inima se-aprinde, Dar pasul, șovăielnic, se oprește Cărarea negăsind. Se tânguiește Zadarnic, deznădejdea o cuprinde. E ceas
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
din ultimele decenii ale secolului trecut. Unitatea de ansamblu a antologiei, datorată consensului privind libertatea în creație și gândire, ca și criteriile estetice și socio-culturale în înțelegerea și evaluarea textului literar, lasă loc diversității. Cartea apare ca un caleidoscop al „privirilor încrucișate” cu efecte originale, datorită perspectivei. Aceasta provine din exterior (alt spațiu cultural) și în același timp din interiorul comunității lingvistice, care permite „inteligibilitatea absolută” la nivelul spaniolei scrise. În special punctul de vedere latinoamerican, marcat de necesitatea continentului vulcanic
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
ediția din 1972. Demersul lui Dan C. Mihăilescu este încă și mai radical decât cel al lui Preda. Ediția sa readuce la „momentul zero” interpretarea lui I. L. Caragiale. Fără a demonta receptarea mai veche, ci integrândo subtil, ea ne facilitează privirea în interiorul „pivnițelor” (cum spunea Jean-Pierre Richard) unei personalități artistice și umane ieșite din comun. Selecția lui Dan C. Mihăilescu se oprește asupra scrisorilor pe care Caragiale le scrie pentru 17 destinatari: 15 sunt persoane private - prieteni mai apropiați sau mai
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
ordoneze haosul faulknerian într-un „cosmos”, Sorin Alexandrescu propune el însuși „visarea leneșă în marginea” textului, „gustarea” lui, care va plasa criticul în postura unui „lector inocent” - condiție pentru originalitatea actului critic. Miza lui Mircea Mihăieș este cumva la antipod: privirea sa e retrospectivă, interogativă, de-structurantă întro anume măsură, efortul său nu merge spre construcția unui sistem critic original ori sintetic, ci spre cufundarea în text, ghidată în fond doar de întrebarea „post”(modernă), melancolică, imposibilă: „Ce rămâne?”
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
Nicolae Manolescu Cu multe decenii în urmă, am apelat la o firmă specializată să-mi trimită un depanator pentru televizorul meu nounouț. Aruncasem eu însumi o privire în cutia de la spate și nu pricepusem nimic. Unde erau lămpile bine știute de la aparatele de radio Telefunken sau de la televizoarele rusești Rubin? Locul li-l luaseră niște circuite integrate (abia mai târziu le-am aflat numele), care mi s-
Fractura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4223_a_5548]
-
mai târziu, adică atunci când în sfârșit putea face acest lucru. Eram prezent în sala acelui atât de absurd proces și Negoițescu mă privea cu ochi mari, cu intensitate. După eliberarea sa, mi-a spus: „Încercam parcă să-ți transmit din privire textul poemului...” Dar à propos de prezența lui Virgil Nemoianu în revista Scrisul românesc: dacă numărăm scriitorii români stabiliți în Statele Unite pe care-i regăsim în sumarul revistei (pe lângă Virgil Nemoianu, semnează în acest număr Andrei Codrescu, Dumitru Radu Popa
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
Pandorei. În contrabalans, pagina din stânga e ocupată de portretul în acuarelă, perfect echilibrat, al eroinei, la doisprezece ani după încheierea aventurilor descrise în Balada mării sărate. S-ar putea spune că abia acum ea este o femeie cu adevărat frumoasă. Privirea albastră-cenușie filtrează un peisaj ce pare diferit de cel în care am întâlnit-o inițial, deși în depărtare, pierdut în aburii verzui ai apei (despre care nu știi dacă reflectă sau absoarbe) întrevezi conturul tremurător al unei corăbii cu pânze
Iubitele lui Corto Maltese (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4241_a_5566]
-
Proust. Imaginile coșmarești sunt puternice, unele amintindu-ne de filmul Matrix, de felul în care se vede ce a rămas din omenire din perspectiva spațiului stăpânit de monștri ai beznei fioroase: „...ținând în mâini frânghia ombilicală, Fulviu își roti curios privirile împrejur. Omul de serviciu avusese dreptate, privea cerul de catran de deasupra, acoperit de nori plumburii cu burți galbene, prin care pâlpâiau fulgere de furtună, cu ochii cuiva care a intrat într-un tablou fantastic. Pentru prima oară de când învățase
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
Andra Neiburga, Nora Ikstena, Inga Abele, Ruta Mezavilka! Citindu-le, am în față o epocă: descopăr deopotrivă realitatea socială a anilor ’80, dar și eroi ai epocii actuale, personaje descrise în tonuri sumbre, tineri fără iluzii, într-un cuvânt o privire lipsită de concesii asupra epocii, asupra societății, dar și asupra lor însele. Îmi doresc să le traduc în limba română, este o scriitură puternică, ce merită a fi cunoscută... * * * Dar limba? Populația actuală a Letoniei depășește 2,1 milioane de
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
cărămizi dintr-un zid, ușor de numărat, nu ca zborul unei săgeți sau al unei păsări. Și totuși, nu putea fi comparat cu nimic. Capul lui Anthony Perkins rotindu-se în timp, pe gâtul lui lung și subțire. Numai o privire extrem de atentă ducea la această percepție. Și-a dat seama că de câteva minute nu era distras de venirea și plecarea celorlalți și putea privi filmul cu acel grad de intensitate necesar. Natura filmului permitea concentrarea deplină și totodată depindea
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
urmărind crâmpeie și fragmente electrostatice, izbucniri de lumină tremurătoare. A dat ocol ecranului de câteva ori. Acum galeria era goală, iar el putea să se poziționeze în diferite unghiuri și puncte de delimitare. A mers cu spatele, menținându-și mereu privirea pe ecran. Înțelegea prea bine de ce filmul era proiectat fără sunet. Trebuia să fie mut. Trebuia să angajeze individul într-o profunzime aflată dincolo de limitele presupunerilor obișnuite, de lucrurile pe care le intuiește, le bănuiește și le ia de-a
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
actorului? Sau poate ochii actorului păreau să-l caute pe el? Știa că o să stea până se va închide muzeul, două ore și jumătate mai târziu, apoi o să se întoarcă în zori. Intraseră doi bărbați și i-a urmărit cu privirea, cel mai în vârstă se folosea de un baston și purta un costum în care părea să fi călătorit mult, cu părul lung și alb împletit la ceafă, probabil profesor emerit, iar cel mai tânăr cu cămașă de zi, blugi
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
nu au cunoștințe culturale elementare. Învățământul fiind laic prin excelență în țara noastră, presiunea bisericii falsifică, legal, aș zice, predarea religiei: în loc de cultură religioasă sau de istoria bisericii și a credințelor, preoțiidască li fac prozelitism pentru cultul ortodox (aruncați o privire pe manualele de religie, autorizate de MECT, de la clasele mici!), încălcând Constituția, în virtutea faptului că e cultul majoritar și că e aproape imposibil, dat fiind numărul mic de solicitări, să creezi clase în care să se studieze alte culte. Insuficient
Școala, pepinieră de bătăuși by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4280_a_5605]
-
pe care toți o descoperă acum cu înfiorare. „Cititorii care s-au delectat cu Novecento sau Mătase pot fi liniștiți, își vor regăsi autorul preferat în plină formă. Baricco pare să se fi oprit și el la Emaus, căutând o privire mai acută, care să depășească ficțiunea” (La Repubblica). Era un teatru în afara orașului, o oră cu mașina până într-o localitate cu străzi și case cenușii și câmpie în jur. Provincie. Dar cu un teatru ca pe vremuri, în piață
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
de patru ori în viața mea, chiar le-am numărat. Iar ea era Andre, nu era o fată. O priveam deci cu toții, și problema era că nu găseam nimic sexual, nimic care să aibă de a face cu dorința, ca și cum privirea s-ar fi desprins de corp, iar asta mi s-a părut o magie: că un corp putea să se miște ca și cum ar fi fost o forță pură, nu un corp gol. Chiar și când am privit-o între picioare
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
noi și dădu din cap, era îmbrăcată într-un halat albastru. Cu picioarele goale. Gașca, zise, dar fără urmă de dispreț, nota doar. Bobby ne prezentă, mai întâi pe mine, apoi pe Luca și în sfârșit Sfântul. Ea rămase cu privirea pe Sfânt, și el nu și-o coborî. Păreau amândoi pe punctul de a spune ceva. Dar cineva care trecea pe acolo o îmbrățișă pe la spate pe Andre, era unul din ăia, tot numai zâmbet. Îi spuse cât fusese de
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
spre Sfânt și l-am văzut, acolo pe divan, cu picioarele pe podea, uitându-se la noi fix, fără nici o expresie, o figură dintr-un tablou spaniol. Nu se mișca. De abia respira. Ar fi trebuit să mă sperii, pentru că privirea lui era aproape cea pe care o cunoșteam, dar nu s-a întâmplat. Fiecare lucru era simplu, am spus-o deja. Nu mi-a făcut nici un semn, nu avea nimic să-mi spună. În afară de felul în care stătea, fără să
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]