3,730 matches
-
această penetrare vizuală susține efectul adâncimii picturii în general, direcția ortogonală, specifică privirii contemplatorului, nu are nevoie să se pună de acord cu organizarea spațială a operei de artă. Când principala axă a unei picturi coincide cu direcția vizuală a privitorului, ca, de exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină (vezi figura 120) -, se instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațială a operei de artă. Când principala axă a unei picturi coincide cu direcția vizuală a privitorului, ca, de exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină (vezi figura 120) -, se instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându-l pe privitor în pre lungirile sale. Cu toate acestea, în alte situații, axa spațiului pictural este oblică. De exemplu, în pictura japoneză tradițională
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
exemplu, în cazul operei lui Dieric Bouts - Cina cea de taină (vezi figura 120) -, se instituie o circulație bidirecțională nemijlocită între privitor și tablou. Privirea alunecă nestânjenită prin spațiul pictural și, dimpotrivă, spațiul reprezentat continuă dincolo de ramă, antrenându-l pe privitor în pre lungirile sale. Cu toate acestea, în alte situații, axa spațiului pictural este oblică. De exemplu, în pictura japoneză tradițională (vezi figura 114), întâlnirea apare sub un unghi ascuțit nu numai de-a lungul planului pământului, ci și de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
întâlnirea apare sub un unghi ascuțit nu numai de-a lungul planului pământului, ci și de deasupra. Perspectivele oblice reprezintă un nivel de complexitate mai mare decât cele ortogonale. Ele creează un dezacord structural între cei doi centri dinamici, lumea privitorului și lumea reprezentată. O astfel de contradicție poate fi percepută în două feluri. Dacă predomină structura spațială a imaginii, privitorul se percepe pe sine ca aflându-se în dezacord cu situația cu care se confruntă. Acest lucru se întâlnește în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
un nivel de complexitate mai mare decât cele ortogonale. Ele creează un dezacord structural între cei doi centri dinamici, lumea privitorului și lumea reprezentată. O astfel de contradicție poate fi percepută în două feluri. Dacă predomină structura spațială a imaginii, privitorul se percepe pe sine ca aflându-se în dezacord cu situația cu care se confruntă. Acest lucru se întâlnește în mod curent în arhitectură, atunci când un privitor ce stă în picioare - de exemplu, într-o cameră dreptunghiulară - stă cu fața
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
contradicție poate fi percepută în două feluri. Dacă predomină structura spațială a imaginii, privitorul se percepe pe sine ca aflându-se în dezacord cu situația cu care se confruntă. Acest lucru se întâlnește în mod curent în arhitectură, atunci când un privitor ce stă în picioare - de exemplu, într-o cameră dreptunghiulară - stă cu fața în direcția indicată de săgeata plină din figura 21a. Disonanța creează o tensiune care se atenuează în momentul schimbării poziției privitorului, pentru a se conforma uneia dintre
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mod curent în arhitectură, atunci când un privitor ce stă în picioare - de exemplu, într-o cameră dreptunghiulară - stă cu fața în direcția indicată de săgeata plină din figura 21a. Disonanța creează o tensiune care se atenuează în momentul schimbării poziției privitorului, pentru a se conforma uneia dintre axele structurale ale camerei. În principiu însă, mai este posibil ca, deplin concentrat în sine însuși, cineva să persevereze pe linia propriei orientări care să fie axa centrală a reprezentării, astfel încât camera să iasă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca, deplin concentrat în sine însuși, cineva să persevereze pe linia propriei orientări care să fie axa centrală a reprezentării, astfel încât camera să iasă din cadru, așa cum indică figura 21b. Când o astfel de situație apare în timpul contemplării unei picturi, privitorul poate încerca să se uite la ea pieziș; procedând însă astfel, distorsionează imaginea compoziției. În schimb, conflictul ar fi acceptat ca un aspect valoros al enunțului artistic. Ce vedem când ne uităm la unul dintre studiile de balet ale lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
balet ale lui Degas, desfășurându-se pieziș în pictură? Cel mai adesea, o astfel de viziune este interpretată ca o manifestare a subiectivismului: autorul prezintă lumea din punctul de vedere specific al individului. Centrul structurii de referință se află în privitor. Putem însă susține și poziția contrară. Wolfgang Kemp, într-un eseu despre perspectivă în fotografie, afirma că . Văzută astfel, per spectiva oblică indică autonomia lumii externe, la structurile căreia vizitatorul trebuie să se adapteze în abordarea sa. Oricare ar fi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu accesul lesnicios la spațiul ortogonal, artistul depistează o alienare. Intrarea în lume pune probleme. În sens general, aceste exemple vor clarifica faptul că interacțiunea centrilor dinamici ce alcătuiesc compoziția vizuală nu se limitează la vectorii generați de opera însăși. Privitorul participă la această interacțiune prin felul său de înțelegere a lucru rilor, ca puternic centru printre alții. Inutil să repetăm că, atunci când se ajunge la experiența umană deplină a unei anumite persoane în contact cu opera de artă, ceea ce opera
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de artă, ceea ce opera oferă depășește cu mult compoziția pur formală. Mesajul deplin al operei este receptat de individualități la fel de bogate ca atitudini, amintiri și dorințe, care complică răspunsurile oricărei persoane reale date. O discutare mai completă a interrelației dintre privitor și artefact ar avea de-a face cu acest aspect lărgit al problemei, ceea ce depășește scopul studiului de față. Capitolul IV Limite și încadrări Există două tipuri fundamentale de orientare a sinelui în spațiul nelimitat. Pentru a le denumi, vom
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în marmură a lui Moise de Michelangelo (figura 22), un puternic centru de energie. Devierea capului de la simetria frontală a figurii și concentrarea aprigă a privirii introduc un vector oblic care se mișcă spre exterior precum raza unui far. Dacă privitorul dorește să găsească o motivație a mâniei legiuitorului, el se poate referi la mulțimea israeliților care adoră vițelul de aur. Chiar dacă Michelangelo a avut în minte acest episod biblic, ar fi o greșeală ca privitorul să încerce să „completeze” compoziția
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
precum raza unui far. Dacă privitorul dorește să găsească o motivație a mâniei legiuitorului, el se poate referi la mulțimea israeliților care adoră vițelul de aur. Chiar dacă Michelangelo a avut în minte acest episod biblic, ar fi o greșeală ca privitorul să încerce să „completeze” compoziția făcând apel la gloata „absentă”, îndepărtată din imaginația sa. O astfel de încercare de completare ar distorsiona fatalmente înțelesul sculpturii, făcând din figura lui Moise unul dintre cei doi centri rivali ai compoziției, oscilând în jurul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
întru totul modificată de întoarcerea capului. Dacă însă direcția privirii lui Moise devine axa excentrică dominantă a figurii, compoziția devine de neînțeles. Sculptura este un centru de vectori îndreptați spre exterior și probabil și al unora îndreptați spre interior, iar privitorul poate avea motivații oportune să coreleze acești vectori cu scopurile sau sursele externe. Dar centrii externi nu pot fi în nici un caz încorporați ca părți ale operei înseși, fără o răsturnare fatală a compoziției, adică a semnificației operei. Nici un țel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
țel exterior nu este de inclus în operă. Raza privirii este un vector care se diminuează odată cu creșterea distanței față de centru, iar săgeata compozițională pe care o creează trebuie echilibrată în cadrul dinamicii figurii înseși. O referință la fel de eronată la imaginația privitorului se află în încercările de a determina localizarea „reală” a cuplului regal din pictura lui Velázquez Las Meninas (figura 23). Aici interpretarea greșită derivă din presupunerea inexplicabilă că am privi o cameră din palatul regal de la Alcázar, și nu o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
unde se află ascuns cuplul regal a cărui imagine în miniatură apare oglindită pe peretele din spate. Mai mulți comentatori au afirmat că pictorul se uita la rege și la regină în timp ce ei se aflau afară, în spațiul fizic, alături de privitor. Alții au încercat să arate că imaginea reflectată de oglindă constituie un portret în lucru de-al pictorului. Aceste studii serioase au servit mai ales pentru a distrage privitorul de la datoria sa de a lua scena așa cum a fost redată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la regină în timp ce ei se aflau afară, în spațiul fizic, alături de privitor. Alții au încercat să arate că imaginea reflectată de oglindă constituie un portret în lucru de-al pictorului. Aceste studii serioase au servit mai ales pentru a distrage privitorul de la datoria sa de a lua scena așa cum a fost redată de artist. Din moment ce însuși marele pictor le-a surghiunit pe majestățile lor într-o mică reflecție pe fundalul picturii, cine suntem noi să dăm amploare în altă parte prezenței
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este în spațiul exterior picturii sau pe șevaletul din el, ar distruge total compoziția avută în vedere, precum și semnificația acesteia. Problema pe care am discutat-o aici se ridică ori de câte ori o figură sculptată sau pictată stabilește un contact vizual cu privitorul. Chiar și atunci când ea se află în privirea fermecătoare a unei icoane religioase sau a unei figuri renascentiste cochetând cu privitorul și invitându-l să se alăture scenei, legătura vectorială îl țintește pe acesta din urmă, nefăcându-l însă participant
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe care am discutat-o aici se ridică ori de câte ori o figură sculptată sau pictată stabilește un contact vizual cu privitorul. Chiar și atunci când ea se află în privirea fermecătoare a unei icoane religioase sau a unei figuri renascentiste cochetând cu privitorul și invitându-l să se alăture scenei, legătura vectorială îl țintește pe acesta din urmă, nefăcându-l însă participant la acțiune, atât timp cât imaginea este înțeleasă ca o operă de artă compusă, și nu ca o imagine reală. Funcțiile ramelor Sculpturile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Când avem idee cum trebuie să arate un obiect, caracterul incomplet din punct de vedere formal poate fi suficient pentru a crea un centru exterior cu o pondere compozițională puternică (figura 29). Pe de altă parte, contribuția adusă de cunoștințele privitorului asupra subiectului nu poate fi ignorată. O figură așezată, tăiată de ramă sub genunchi, nu se comportă în întregime precum o masă de aceeași formă și culoare dintr-o pictură abstractă. Este adevărat că în ambele situații forma va fi
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
O compoziție neechilibrată va apărea ca o mișcare întreruptă, o acțiune paralizează în încercarea de a ajunge la o stare de repaus. Asemănătoare cu ceea ce muzicienii numesc o jumătate de cadență, o astfel de stare intermediară îl va face pe privitor să observe că soluția necesară ar fi existat, dar că nu a fost dusă la îndeplinire. Astfel, dacă artistul dorește ca opera sa să-și transmită mesajul singură, și nu doar să-l stimuleze pe privitor să-și facă o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îl va face pe privitor să observe că soluția necesară ar fi existat, dar că nu a fost dusă la îndeplinire. Astfel, dacă artistul dorește ca opera sa să-și transmită mesajul singură, și nu doar să-l stimuleze pe privitor să-și facă o imagine proprie, compoziția va trebui să fie echilibrată. Aceasta nu înseamnă neapărat că ponderea vizuală este distribuită omogen pe pânză. Atari compoziții omogene există într-adevăr, dar constituie excepții. Cel mai adesea, tema operei necesită o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să stabilească echilibrul. Aceasta ar anula semnificația tabloului. Pierzându-și excentricitatea, monstrul producător de fum al tehnologiei moderne nu ar mai deranja stabilitatea existenței urbane instituite. Un amestec similar s-ar produce dacă pictura lui Monet ar rămâne intactă, dar privitorul, convins de importanța locomotivei, ar decide să se așeze mai curând în fața ei decât în fața mijlocului pânzei. Din nou centrul compoziției s-ar muta spre dreapta. Acum locomotiva ar sta în locul său ca o masă statică, nemaifiind animată de o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
să se așeze mai curând în fața ei decât în fața mijlocului pânzei. Din nou centrul compoziției s-ar muta spre dreapta. Acum locomotiva ar sta în locul său ca o masă statică, nemaifiind animată de o poziție excentrică. Și totuși, în fapt, privitorul nu s-ar simți liber să examineze această stare de lucruri. El ar fi incomodat de senzația că nu stă în locul potrivit. Pictura insistă pe coordonarea privitorului cu propria ei structură; corpul acestuia s-ar simți în dezacord cu pictura
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o masă statică, nemaifiind animată de o poziție excentrică. Și totuși, în fapt, privitorul nu s-ar simți liber să examineze această stare de lucruri. El ar fi incomodat de senzația că nu stă în locul potrivit. Pictura insistă pe coordonarea privitorului cu propria ei structură; corpul acestuia s-ar simți în dezacord cu pictura înrămată ca obiect așezat pe perete. El s-ar simți stingherit, așa cum se întâmplă atunci când suntem siliți de împrejurări să ne uităm la un tablou pieziș. Privitorul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]