4,062 matches
-
spuse părințelul, și ajută-ne să mai strângem pe-aici. * Era vineri noaptea și dincolo de toate era târziu. Mai bine am fi mers cu Rabele cu clienții noștri, dar Andrei nici nu vrusese să audă. Cine știe ce le-o mai da proștilor prin cap dacă ne suim În mașinile lor? Și nu trebuie să știe ei Încotro o luăm și bine că le-am luat banii și lasă-i dracului să se ducă. Nu avea rost și eram prea vlăguit ca să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu vezi vere că ne ține de maimuțoii lui? Adică ce zice el, că le-am dat-o pe mută să aivă ce fute, și le mai dau fiertură, țigări și-o jumătate de matrafox, și gata? Am scăpat de proști! Să stea acolo la cotineață, că-n rest mă descurc io. Păi stai așa, că nu-i așa! — Cum e, vere? Și nu mai zbiera, c-adormisem. Auzi... De ce nu vrei tu să m-asculți pe mine, care la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spate, dar vedeam ca ziua În Întuneric și nu era nimeni. Am tras după mine ușa de la bucătărie și am deschis fereastra. Nu simțeam și nu vedeam vreo mișcare nici În Întunericul de afară. N-or fi ei atât de proști ca să pândească doar la ieșirea din bloc, să nu păzească și ferestrele, dar nici până Într-atât de deștepți... Atunci i-am auzit pe trepte, Împiedicându-se la ușa țarcului și Înjurând teroriștii. La dracu’, ușa asta de la bucătărie am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spus, ca să crezi poveștile astea cu teroriștii. Ei sunt teroriștii. Ăștia care au dat comunicatul și care s-au ales. Ei ne-au Împușcat și ne-au hăituit și-acuma tot ei taie și spânzură și vă țin ca pe proști aici ca să-și facă jocurile, să emaneze și să se instaleze ca aleși ai poprului... - Știu. - Atunci hai cu noi. Ce rahat de Revoluție mai faci aici În metrou? Hai, Ortansa, te rog... - Nu merg. Ți-am spus că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aproape noi. Au mai câștigat, da’ au cheltuit o grămadă prin hoteluri și nu s-au ales cu mare lucru. Lui nu i-a dat mâna să se țină de furăciuni ca alții, și tocmai că au picat amândoi ca proștii la o razie și i-au trimis Înapoi În țară pentru furăciunile făcute de alții și ce dracu’ să facă aici dacă pe el nici la spital nu-l primeau? După două săptămâni a fugit peste graniță cu Neli, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Ori ne ducem cu Neli În Făgăraș să vedem ce-om putea Învârti pe-acolo. Ori mai bine-n Caracal, ne băgăm banii-n marfă În prăvălia lui Gilbert și ne facem și noi milionari cum s-au făcut atâția proști. Și ce dacă n-are Gilbert ochi să-l vadă? E tac-su până la urmă și să vezi că până la toamnă-i trece. Păi asta facem. Păi gândește-te, vere, cin’ zeci de mii ne rămâne bani curați pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
închină, făcând semnul crucii și, cu ochii în lacrimi, îl sărută pe frunte. Din toate părțile se apropiau umbre, multe umbre... căutându-l bezmetic prin pădure.. „ - Baltă, dă-te prins !”, răcni un glas, încă, neajuns la maturitate. „Cât sunt de proști !... parcă aș fi tâlhar de drumul mare..!” „ - Baltă, dă-te prins !”, strigă acelaș glas imatur... și, o lanternă îl orbi. Așa, cu Cârțu în brațe, nu se simțea singur, și, cu mâna liberă, descărcă pistolul mitralieră, cu durerea urii și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu nespusă sfială în mâini și am dus-o la piept, în dreptul inimii, mângâind-o febril pe căpșor. Mi-a răspuns cu un tremur imperceptibil al membrelor, ca și cum ar fi consimțit. Am legănat-o și am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire Tulburat și deconcertat: așa mă aflu în fața scrisorii ei, a mesajului ei obscur. După atâția ani de viață în comun, nouă ani în care m-am pregătit să înfrunt probele inițiatice, m-a abandonat așa, lăsându-mi doar câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mici jocuri literare à la Properțiu - ce-l fac să fiarbă de furie pe împăratul însuși? Specialiștii spun că, tocmai de aceea, Augustus înfuriat l-a exilat la Tomis? Baliverne, spune Mincu, numai baliverne. Nu-s decât pretexte îmbârligate pentru proști, scornite de către Ovidiu în persoană, între altele. Acesta, vlăguit, extenuat de plăcerile cărnii, îngrețoșat de nopțile de nesomn, printre cupe cu vin date peste cap și matracuce cu experiență veche, s-ar fi exilat de bunăvoie, ca să regăsească în singurătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să bem! Ne-ndeamnă vremea care zboară. Să facem viața o comoară Atâta cât putem. Trec anii mai ușor ca spuma, Se face traiul tot mai greu. Să ne grăbim să bem acuma Căci nu vom bea mereu. Lăsați pe proști să povestească De-al fericirii rost deplin, Înțelepciunea omenească O pune-ntr-un ulcior cu vin! Averea, gloria, știința De grijă nu ne pot scăpa, În vin alină suferința, Și află-ți fericirea ta!"141 În Sticla aruncată în mare
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ștința. Pe nimic, că nu cerem nimic. N-ar cere nimeni bani, dar măcar să te ia în seamă: "Băi, ce deștept ai fost tu! Hai, spune-ne și nouă!" Pentru că ori se cred prea deștepți, ori ne cred pe noi proști, ori n-au interesul. S. B.: Sau toate la un loc. Cum v-ați raportat la arma dumneavoastră, la tancuri, cât ați avut funcții? M. M.: Eu am vrut să desființez tancurile ca armă. Am zis că de ce să consumi
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
noastre, omul social își va obosi mintea născocind distincții". Cu toții suferim influența costumului, a modei vestimentare, însă ceea ce ne diferențiază ar fi, în concepția lui Honoré de Balzac, tocmai gustul în materie de îmbrăcăminte, căci "necioplitul se acoperă, bogătașul sau prostul se împopoțonează, omul elegant se îmbracă" (idem, 75). Eleganța reprezintă "știința care ne învață să nu facem nimic ca ceilalți, lăsând însă impresia că facem totul ca ei" (idem, 21). Astăzi, vestignomia a devenit aproape o ramură a științei create
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
bunul gust se formează în cadrul interacțiunilor sociale, funcționând ca norme (J. Gronow, 1997/2001, 91), de aici și discuția despre legitimarea acestora. Totuși, așa cum arata și Umberto Eco (1964/2008, 95), limitele care definesc categoriile de "bun gust" și de "prost gust" sunt fluctuante "într-o societate de masă atât de bogată în determinări și posibilități". În termenii teoriei culturii de masă, avem de-a face cu divulgarea de forme recunoscute și consumate doar pentru a produce efecte, fenomen care, în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
dominantă. Iată ce declară un subiect al cercetării: Singurul mod în care mă simt confortabil este felul în care mă îmbrac. Dacă mă îmbrac ca un preppie (n.n. tânăr bine educat care poartă haine scumpe) m-aș simți ca un prost pentru că nu as fi îmbrăcat cum gândesc. Oamenii cei mai inspirați și cei mai inteligenți pe care i-am întâlnit sunt cei care se îmbracă diferit. Într-un mod în care să le reflecte personalitatea. Consider că prietenii pe care
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
telururi. Foarte rar se găsesc telururi care să nu conțină aur. Aceasta se explică prin faptul că telurul este singurul element de care aurul se atașează foarte ușor. Tot În grupa sulfurilor există și o sumă de minerale numite ”aurul prostului” (cel mai cunoscut fiind pirita, figura nr. 12), care și-au căpătat această denumire de la asemănarea cu aurului În culoare și strălucire. Ce diferențiază totuși aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea și densitatea. România se află În
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Din acest punct de vedere, bioetica suferă o fundamentare în imanență, existența viului (viața ca atare) fiind datul fundamental. Orice încercare de întemeiere a vieții în altceva nu ține de bioetică. * Corectitudinea politică a pătruns și în sfera evaluării inteligenței: prostul nu mai este prost, ci diferit. Dreptul la diferență a suferit astfel o nepermisă extindere, afectând funcționalitatea unei ierarhii. Cum spuneam în altă parte, tot ce ar putea ține de elite devine acuzabil, ceea ce justifică ideile lui Nietzsche privind revolta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
posibil să-i întâlnim și care așteaptă cumva această întâlnire. Autorul trăiește sentimentul depozitării propriului eu în cărțile sale. * Să ne găsim un refugiu identitar nu în patrie, ci în limbă, țara rămânând mult prea aproape de ideal. * Faptul că toți proștii conviețuiesc cu o dulce mulțumire de sine nu înseamnă că toți nemulțumiții sunt neapărat inteligenți. (Uit aici scurtele accese de prostie cu care este nevoită să coabiteze inteligența.) Ar trebui să-mi amintesc că prostia este un apelativ interzis de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o unire cu ei așteptată odată cu moartea, ci dintr-un sentiment de apropiere pe care ți-l dă noua raportare la timp. Diavolul constituie o strălucită invenție a omenirii menită să ascundă momentele de prostie, el fiind scuza ideală pentru proști. De câte ori rostim formula "Și-a băgat Dracul coada!" atunci când ceva nu merge dintr-o lipsă a noastră de cunoaștere?! Însă putem gândi în modalitatea aceasta atunci când avem o intuiție a posibilității lucrului făcut altfel, conștiința unei variante diferite, admiterea faptului
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
am scris acest capitol ne-am gândit În primul rând la colegul nostru aflat singur, Într-o cameră de gardă a unui spital de provincie, care, În momentele de Îndoială să se sfătuiască cu cineva În vederea diagnosticului. (pe care numai proștii și nebunii nu le au!) ar dori CAPITOLUL IX COMPLICAȚIILE LITIAZEI Acest capitol nu Își propune să sperie pe nimeni ci doar să atragă atenția că boala litiazică este o afecțiune care trebuie luată În serios atât de pacient cât
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
voi, căutați-vă de drum” - ne-au dat o hârtie că suntem foști deportați și ne-am plimbat două săptămâni pe jos, până când am ajuns În același punct de unde am pornit. Pe urmă ne-am uitat pe hartă, noi, ca proștii, iar rușii au Început să râdă de noi: „Măi, măi, ce să facem cu voi?”. Erau niște vapoare care mergeau până la Elba. Ne-au suit pe un asemenea vapor, la Dresden am primit vagoane și așa am ajuns acasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu-i seamăn... A spus: „Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?”. Mi-am zis: „Uite, dar se spun atâtea rele, și cum Îmi spune mie - «Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?»”. Și În clipa aceea mi-am zis: „Dar ăsta e un prost și jumătate - dacă-i domnișoară, cum să fie Însărcinată?” Zic: „Nu, că nu sunt măritată”. A luat brațul mamei (atunci am văzut-o ultima dată) și a spus: „Fiți liniștită, mama este o persoană mai În vârstă, ea urcă În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
opriră sub un măr ca să se odihnească. Crengile pomului atingeau pământul. Maestrul le arătă pomul, plin de fructe și faptul că ramurile sale se îndoaie până să atingă pământul. Adevăratul înțelept este acela care este smerit, le-a spus. Doar proștii cred întotdeauna că sunt mai buni decât ceilalți. De aceea ne întrebăm adeseori ce este virtutea? Aș considera-o ca parte componentă a arcului reflex. Când sufletul dorit de a se deschide puterilor infinite, lui Dumnezeu, se închide în el
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sentimental, zic ei, din interes material, zic eu, să nu le placă modul în care vorbesc despre „regele” lor. Unii, dintre acești puțini regaliști, au mâzgălit niște hârtie, mâzgălituri pline de neadevăruri și de un servilism grețos, bune de adormit proștii. În ce mă privește, am spus-o elevilor mari și studenților, profesorilor și celor care se ascultă numai pe ei, celor care, nu puțini, m-au întrebat despre monarhie și regi, pentru mine ultimul rege a fost Decebal. În rest
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să te mai plângi că n-ai brend. Mare păcat și mare greșeală fac lucrătorii cu gura (cei de astăzi, care sunt cei de ieri), că prezintă românilor înfometați Europa ca pe o imensă iesle, rezumând totul la bârdâhan; crapă, prostule, e-uri până-i pocni! Și tu, în sărăcia ta ecologică, visezi ca vaca lui Esenin pășuni europene mănoase, în loc să-ți faci diguri ca să nu te ia apa la vale. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă iau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
deștept, talentat, credincios nevoie mare și văr de-al doilea cu Iisus Hristos. Sigur, ameliorarea bolii suitului la cap, s-ar putea face aplicându-se, ca de atâtea ori și cu rezultate spectaculoase, terapia râsului și datului „cu zacherlină-n proști”, însă treaba e mult prea serioasă și riști să-ți ridici în cap toată reacționărimea cu și fără diplomă. Din punctul meu de vedere am zis că-i mai bine să apelez la cel numit „Socrate al românilor”, la „țăranul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]