4,129 matches
-
oameni. Este un flor înaintea ochilor, dară unul diamantin. E ca și când ai privi printr-o prismă care dă lucrurilor mărgini de curcubeu, vasăzică le desemnă c-o regularitate matematică. Orice strigare e mai supărătoare și, ieșită dintr-un piept de prost sau de om beat, ea se și manifestează ca atare, distingerea e mai clară, deși omul este aceea ce se numește treaz. Hanswurstiada se dezvoltă atât de veridic înaintea vieței, atât de grețoasă și clară totodată, dar totodată atât de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
este că sunt ignoranți și unitatea lor e falsă. Unitatea nu este materia, adecă masa, ci este ceea ce, c-un termen foarte simplu, mecanicii numesc cdm, adecă produsul din timp, spațiu și cauzalitate. Adevărata antiteză sunt așa-numiții realiști, adecă proștii cari admit o diversitate de substanțe. Tot astfel nu e adevărată antiteza între religioși și socialiști. Problemul social, adecă temperarea mizeriilor* omenești prin rațiunea conducătorilor, este pentru amândouă estremele politice [una] și aceeași. Opus amândurora este: speculantul, advocatul, cocota*, oamenii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
te face cu orice preț fericit. [49] Între caracter și inteligență n-ar trebui să existe alegere. Inteligențe se găsesc foarte adese - caractere foarte arare. 2269, [50] Fericire și prostie numai dintr-o cauză nu sunt identice: pentru că nu toți proștii sunt fericiți. {EminescuOpXV 1058} [51] Când vei auzi o femeie dând bărbatului ei porecla favorită dintr-o tinerețe depărtată să știi că-l înșală. [52] Proștii se-nsoară totdeuna; nebunii câteodată; înțeleptul nicicând. Daca acesta o face, s-o facă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
50] Fericire și prostie numai dintr-o cauză nu sunt identice: pentru că nu toți proștii sunt fericiți. {EminescuOpXV 1058} [51] Când vei auzi o femeie dând bărbatului ei porecla favorită dintr-o tinerețe depărtată să știi că-l înșală. [52] Proștii se-nsoară totdeuna; nebunii câteodată; înțeleptul nicicând. Daca acesta o face, s-o facă încai de comoditate și în deplina ignoranță că va fi înșelat de femeia lui. [53] Care femeie n-a-nșelat pe bărbatul ei n-a făcut-o pentru că
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fizic nesănătos sau degenerat. 2288, [61] Sucul învietor al gândirii e patima. E vorba numai ca această patimă să aibă un obiect nobil și desigur că cel mai nobil e adevărul. 2289, [62] Ce bine că oamenii sunt atât de proști. 2290, 1058 {EminescuOpXV 1059} {EminescuOpXV 1060} 1868-1869 (p. 674) anii pacifică preface * fruntea secolii suvenir Cu cât e mai mult cult (simț ales) cu atîta-i mai nenorocit 2258, Melancolia, acest cântec al gândirilor, acest tezaur pe care nu l-aș
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Supraveghetorii lui tăcuți observară, cu o surpriză care curând se transformă în ușurare, pasiunea lui pentru lectură; spuseră că semăna cu celebrul său unchi Claudius, literat, etruscolog, cercetător al limbii latine din urmă cu șase secole și - potrivit părerii comune - prostul neprimejdios al familiei. Bibliotecarul latin - se numea Julius Iginus - fusese ales de Augustus însuși, cu multe decenii în urmă; foarte bătrân, depozitar fidel al hotărârilor politice imperiale, ale preferințelor și interdicțiilor, își petrecuse viața și-și distrusese ochii, zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porunca lui Macro, dar apoi, la fel de tăcut, îi încredințase biletul lui Callistus. — Vezi? întrebă Callistus, aplecându-se și ajungând atât de aproape de Împărat, încât acesta îi putu simți răsuflarea. Macro l-a trimis la moarte pe tânărul Geminus pentru că astfel prostul acela nu poate dezvălui că pretorienii l-ar fi sprijinit. Callistus spunea adevărul, ca întotdeauna. Pentru el fusese însă vorba de o acțiune virtuozică: tânărul nepot al lui Tiberius fusese scos din joc; periculosul Macro oferise dovezi cu privire la vinovăția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna de propria lor mână. Cum putea crede că soldații și-ar risca viața pentru a urma niște indivizi ca Lepidus și Gaetulicus? Și adăugă sarcastic, plin de ură: — Unele fiare trebuie vânate în câmp deschis, cu săgeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
impresioneze pe senatori. Însă durerea altuia nu provoacă decât teama că acela se va răzbuna sau enervare pentru că trebuie să intervii.“ Greșelile acelea erau ca valurile mării: nu știai unde aveau să ducă. După complotul din Gallia, Galba spusese că „proștii se distrug singuri“. Dar, pe când el râdea, supraviețuitorii îi înlocuiseră în liniște pe cei căzuți. Era mitul hidrei: capetele răsăreau la loc, mai rapid decât sabia care le tăia. Senatul era corpul moale, sperios și letargic al unui animal necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Omul nostru de la cerșit, având un oarecare răgaz, fu cuprins de meditații. Precum văd, și astăzi, îmi merge bine. Este o zi bogată. Și, să mai îmi spună, cumnată-miu, că, a cerși, este și rușinos și ineficient. Pe dracu. Prostul naibii. Dacă nu știe? Zice și el ce-i trece prin tărtăcuța aia, cu prea redusă minte,în cutioara ei de mai de pe la spate. Păi, dobitoc oi fi, eu, să renunț la cerșetorie? Ba, de fel! Și nicicând! Ce dacă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Reuniunea urma să aibă loc în una din încăperile discrete ale clădirii. Polițiștii, firesc, băieți agili la minte.își luaseră măsuri de precauție, pentru ca, la momentul oportun, să cadă cât mai puține victime. La rândul lor, nici mafioții-criminali nu erau proști. Bine puși la punct, și ei, cu măsurile de precauție, care nu erau cu nimic mai prejos decât ale polițiștilor. Generalul se afla printre invitații miresei. Împreună cu ea, fixaseră modul în care urma să aibă loc capturarea. Conductele prin care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dus la poliție, să le ceară socoteală, cum, și de ce... Ăia l-au sictirit. Ăsta i-a făcut milițieni comuniști, nu polițiști capitaliști. A, ne și insulți? În propria casă? Te dăm în judecată. Și eu pe voi. Dă-ne. Prostul meu s-a prins în cârlig, și tot continuă, și ne tot mănâncă pensiile...Măi, să fie, mă mir eu. Justiția asta, a noastră, nu-ți face dreptate? Nu. Că mereu ține cu ăla. Cu polițistul, și cu alții, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Pentru că, asemeni ăstuia, erau și cei care l au băgat în pâine, l-au crescut și l-au înrădăcinat,în societate; apoi, l-au și cocoțat, pe creaca de foarte sus,în apropierea piscului răspunderilor socio-politice ale momentului. Și el, prostul, crezându-se, cu adevărat, deștept, a luat totul în serios, până la un punct; punct, controlat, cu severitate și în profunzime, de către conducătorii manipulați de vârfurile mafiei politice locale a momentului. în felul acesta, s-a ajuns, ca, totul, să fie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fi reconstituit, de nimeni, vreodată! Îmi venea să mușc, să mănânc, să infestez totul, împrejur, cu otrava sufletul meu, ca să nu-și mai poată, nimeni, reveni, cândva. Și de muncă trebuia să mă țin, că, altfel, muream, cu toții, ca niște proști. Și nu aveam de ales. Și nu găseam o ieșire. Infernul mă înghițea,încet încet, ca un șarpe imens, pe o mică broască. Până când am întâlnit-o,într-o zi, pe Leana. O cunoștință; o aproape fostă prietenă de familie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
erau „comuniste”. Deși acestea militau pentru drepturile lor, chestia, nu avea nici o relevanță în mintea lor încleiată. Degeaba le-ai fi spus, că tot în prostia lor persistau. Doamne, ce mare dreptate a avut cel care a scris versurile: „Cu prostul neșcolarizat, / Te cerți un pic și ai scăpat/ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul, care are școală.” Atunci nu numai că au votat ei, cu cele mai reacționare forțe, complet antiromânești, dar au insuflat și generației tinere deviația lor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lor încleiată. Degeaba le-ai fi spus, că tot în prostia lor persistau. Doamne, ce mare dreptate a avut cel care a scris versurile: „Cu prostul neșcolarizat, / Te cerți un pic și ai scăpat/ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul, care are școală.” Atunci nu numai că au votat ei, cu cele mai reacționare forțe, complet antiromânești, dar au insuflat și generației tinere deviația lor tâmpită, așa că au reușit să scoată câteva generații de „monstruleți”, care nu au patrie, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei, că nu strică să strâmbe un pic din nas, așa, doar de fason, însă la modul democratic, bineînțeles și pentru urechile proștilor, și-au exprimat dezacordul față de linia politică imprimată partidului de către Maniu, (ceea ce le-a folosit cu câteva luni mai târziu când au fost primiți la masa plină cu bucate guvernamentale). Consecința politică a acestei înțelegeri, a fost că Partidul Național
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dreptcredincios în căile Lui, care i-a tras cu smerenie și cu deosebită evlavie duhovnicească, o sfântă ciomăgeală ereticului Arie. Punct. Celelalte chestii cu copiii, și alte povești cu daruri făcute fetelor de măritat, sunt doar hau-hau-ri pentru luat ochii proștilor, fiindcă numai Becali, de exemplu, a dăruit săracilor și bisericilor, mult mai mult decât acest sfânt. Numai că Becali dăruiește, fără a avea pretenția să fie trecut în rândul sfinților. Pentru noi românii, de vreo doi ani acest Sfânt Nicolaie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că statul, guvernul, este responsabil pentru fiecare cetățean. Hă-hă-hă! Nu-i adevărat. Nu mai suntem în comunism. Va trebui să continuăm să explicăm oamenilor, că niciodată statul nu trebuie să se îngrijească de fiecare cetățean." Ia te uită, și noi proștii, credeam până acum că plătim impozite și alte angarale de nici nu le mai știm pe nume, tocmai pentru ca statul să aibă grijă de noi. Să aibă de unde să plătească profesori, polițiști, funcționari, medici, să construiască drumuri, să le întrețină
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe care le trăim, par de neconceput. Celor, care istoria recentă le-a implantat un bolovan nemodelat în loc de creier, n-o să poată înțelege niciodată, cum de Nichita Stănescu putea să scrie la modul laudativ despre Lenin în anul 1957. Acest prost al satului jurnalistic, n-o să simtă niciodată muzicalitatea ruptă din suflet a genialului Nicolaie Labiș când a scris versurile: „Lucește o stea, printre multele stele/ Lucește pe ceruri și pe drapele/ Capăt de osie, roșie stea/ Osia trece prin inima
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
20 de ani, de când tot bâjbâim în întunericul tot mai dens al distrugerii noastre latente, ca țară și popor, mai vin și cele două țări ca să ne dea un bobârnac și să ne arate cât de tâmpiți suntem, gândind ca proștii, că suntem un popor liber. Poate liber să crape! Asta da, o cred! Doamne și câtă dreptate a avut gânditorul acela american, când a spus: „De abia când tu crezi că ești liber, atunci nu mai ai nici o scăpare”. Parcă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
direct de oamenii lui Sarkozy. Opțiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi, care râvnesc de mult timp la Danone. Și așa mai departe... Iar Băsescu, vorbește în continuare, încercând să ne îmbete cu apă chioară și să ne bucurăm ca proștii, acum în ajun de Crăciun, că vom avea o creștere economică de 0,01% în 2011... Tâlharul Baraba Gata, au trecut cele trei zile ale creștinescului chiolhan. Cei care au avut, puse la dos, plante etnobotanice, le-au folosit, cei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un nume. I s-a spus Isus Hristos. Din bucatele puse pe tarabă sub egida noului întemeietor de religie, fiecare națiune sau grup de națiuni, a luat cam ce a vrut, cam ce a considerat că li se potrivește. Noi, ca proștii am luat tot, ce a lansat în lume noua religie și o ținem gaia-mațu cu asta, tot înainte. Vă întrebați poate, de ce evreii au încălecat lumea, iar celelalte popoare numite creștine muncesc doar pentru ei? Fiindcă din istorie, au preluat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
capul listei fericiților pe tâmpiți, pe idioții din naștere, pe cei duși iremediabil cu pluta? Iată cum a glăsuit: „ Fericiți cei săraci cu duhul, că al lor este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi aceștia care mai avem câte un pic de glagorie, nu mai avem nici o speranță. Mulțimea proștilor ne inundă pe lumea aceasta și potrivit celor spuse de Hristos, tot ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este împărăția cerurilor”. Și pe atunci, ca și acum, s-a observat că proștii sunt foarte ușor de condus. Așa, că se pare, că noi aceștia care mai avem câte un pic de glagorie, nu mai avem nici o speranță. Mulțimea proștilor ne inundă pe lumea aceasta și potrivit celor spuse de Hristos, tot ei vor fi șefi și în lumea de dincolo. Groaznic! Dar pentru cei care au adoptat la timpul lor creștinismul, se pare că toate „învățăturile” acestea de doi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]