5,549 matches
-
câteva zile de umbră în care, ca extratereștrii din Al cincilea element, sunt ba una, ba alta, ba copii-copii, ba adolescenți, pentru ca apoi să se trezească într-o bună dimineață complet schimbați, de parcă ți ar fi răpit cineva peste noapte pruncul știut și ți-ar fi pus un adolescent în loc, stângaci și supărat pe tine, cum se mai ascund ca să se joace cu jucăriile lor vechi, cum încă nu pot adormi decât cu jucăria de pluș, cum nu dorm de grija
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
citit liniștiți revistele și ziarele cu automobile și grădinărit, cu modă celebrități violuri imigranți din Europa de Est decorațiuni interiore programe TV - s-au întors spre noi. — Și de unde sunteți dumneavoastră ? Ce dracului contează de unde sunt ? ! Sunt o mamă care-și alăptează pruncul. — Din România. Se prăvălește liniștea ca o bombă peste policlinică. — Ah, zice doamna într-un final. That explains it. Copilul începe să scâncească. Mi-a mirosit fluxul de cortizol. — Nu cred că alăptatul are ceva de-a face cu cetățenia
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
mari decât el...), va repeta, în sinea lui, de sute de ori pe zi: Isuse, fă Tu și vorbește Tu. Eu unde mă prezint? 2. A-l încălzi pe Cristos. În sfânta grotă a nașterii, mă-garul a suflat încălzind pe Pruncul Isus. La fel, preotul trebuie să încălzească sufletele cu căldura plăcută a fraternității sale baptismale și a paternității sale sacerdotale, fără a neglija căldura umanității sale, a vigorii sale creative; această datorie a preotului nu este scrisă în nici o prevedere
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un vajnic căscat numai când mă gândesc. Este de ales, dacă o fi să vină marele comandant (acu, sau peste doi, ori patru ani), ce e mai bine pentru mine și pentru odrasle, rămânem sau o ștergem? Am hotărît! Pleacă pruncii, fata e într-a zecea la liceul englez, ăla mic e la Lenau schule în clasa a șasea, le pregătesc bagajele, e vremea să fie pregătiți. A mică s-a dus singură în Vest încă de pe când era într-a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu tot ce mișca pe acolo. A fost bine așa? Din perspectiva veacului națiunilor a fost ceva groaznic, un vis urât, o umilință continuă și insuportabilă, o durere fără margini. Din cauza asupririi străine plâng mierlele și holdele, oftează mamele, și pruncii au somnul bântuit, iar junii strâng pumnii pe mânerele cosoarelor, a coaselor și a hangerelor. Nenorocire, numele tău poartă chipul împăratului și al Vienei! Fericirea răsare din București sau de niciunde altundeva! Așa o fi fost? Chiar așa, dovadă că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
De îndată ce el se coborî la câmp, începând a lega iarăși firul vieții așezate, se începe pentru el istoria lui politică. Aceasta însă nu se putea dezvolta peste Carpați, unde năvălirea maghiară, supunând elementul românesc, înăduși încă din fașă pe șubredul prunc al statului român. Partea întâi a istoriei române se petrece in centrul Carpaților; a doua in câmpiile ce se întindeau către Nistru, Dunărea și marea Neagră. În această parte de a doua a istoriei poporului nostru, istoria vieții sale politice
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
veseliei, îi acoperea cu pământ în mijlocul glumelor și-l fericea de a se fi sfârșit, fiind mântuit de relele acestei vieți.» Este îndestul de curios că un atare obicei se regăsește astăzi la Românii din Macedonia, căci «la botezul unui prunc, femeile bătrâne plâng, având în vedere nefericirile ce îl așteaptă în viață, după ce se face om.» Un asemene obicei este atât de caracteristic încât nu ne îndoim că el este o rămășiță de la Traci, peste care se așternu mai târziu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
unde dispar oamenii? Acum era aici, și în clipa următoare a dispărut. Ei, ce puteam face? Nu-i puteam lăsa să-și poarte singuri de grijă. Uită-te ce mari sînt! Lanark, sînt prea bătrînă să cadă pe capul meu pruncii ăștia înțărcați. — Dar nu se va întoarce? — Ea? N-o să se întoarcă. Nimeni nu se mai întoarce; dispar cînd se stinge lumina. Ce vreți să spuneți? Stăteam lîngă chiuvetă și spălam farfuriile cînd s-a stins lumina. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am momit cu Mendelssohn. Rezultatul: negativ. De disperare, am mers tot înapoi, tot mai departe, și cine crezi c-a dat roade? Scarlatti. Ori de cîte ori îi cîntam Cortegiul, părțile lui omenești deveneau rozalii și moi ca fundul unui prunc. Ozenfant închise ochii și trimise bezele spre tavan. — Ei bine, lucrurile au rămas așa pînă acum șase ore, cînd s-a transformat cu totul în balaur în cinci minute. Poate că nu cînt suficient de bine la clavicord? Cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-l repet, poate că nu-l mai știu, i l-am suflat în nări. El a tresărit, s-a uitat o clipă la mine cu un singur ochi, părea indiferent, poate că nici nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când își simte scutecele ude, și am spus : „Acum trebuie să plec, e târziu și Zenobia mă așteaptă, cine știe de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu m-am întâlnit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mijlocul prin care ai putea câștiga alegerile?! - Unul din mijloace. - Ai o putere extraordinară, omule! - O putere care-i afectează pe ceilalți, nu însă și pe mine. - Bine, dar ești condiționat! Și nu poți spera să condiționezi întreaga omenire. - Un prunc e condiționat atunci când învăța să umble, să-și miște brațele, să vorbească. De ce să nu extindem condiționarea la hipnotism, la reacțiile chimice, la efectele nutriției? Acest lucru, care a fost posibil încă în urmă cu sute de ani, ar preîntâmpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mângâia lemnul de la mânerul jilțului, deși preotul, văzându-l, se înviorase dintr odată și vorbea despre fuga în Egipt așa de frumos de parcă ar fi fost și el de față atunci când îngerul l-a vestit pe Iosif să-și ia „pruncul și pe mama lui“ ca să-l scape de urgia lui Irod: „Plângere și bocet mult... Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.“ Epiharia și-a șters ochii și n-avea cum să bănuiască
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bucura pentru atât, îi spusese Godun. Trenul ăsta va fi precum lama unei patine care zgârie gheața și gata, nimic mai mult! Omar, în schimb, aștepta fiecare creștere a liniei și se bucura ca de dinții de lapte ai unui prunc. „Astea sunt vertebrele Soarelui“, se mândri când așezară traversele și își imagină încântat cum pomii, benzinăria, garajul și ce mai dereticase cu mâna lui se vedeau ca un loc promis, din goana vagoanelor. După șapte-opt luni, într-o dimineață, o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dansului și plăcerii parfumului și nuriturii. Adeseori mâinile sunt vopsite cu henna, de fapt este o pregătire a tinerilor pentru importanta viață sexuală. „[...] care te-am purtat brățară la mâna casnică-a gândirii. Cu care-am năzuit alături să leagăn pruncul omenirii”, T. Arghezi, Psalmul de taină - liniile palmare descoperă destinul din vise Pentru o tânără persoană, mâna personală, visată poate, semnifică suspiciune, ori a privi și a citi mâna altuia semnifică o prietenie cu bărbatul dorit, urmată de bârfe sau
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cântă, cum suspină Glasul codrului o-ngînă, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. 90 {EminescuOpVI 91} Sună dulce, o auzi ici, Începutul unei muzici, Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele-s ursitorile Luminând ca zorile, Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dat acum de soarte Viață fără moarte Și ți-e dată tinereță Fără bătrâneță. Un cuvânt măcar să nu zici, E sfârșitul unei muzici, Blânde și aeriane Ca sunarea din organe. Muma doarme-n ciritei, Intră zânele în tei, Muma doarme, pruncul râde, Teiul vechiu se reînchide, Iară pruncul și cu muma Față-n față dorm acuma Și cum dorm cu ochiu - nchis Au visat acelaș vis. {EminescuOpVI 93} URSITORILE Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și ți-e dată tinereță Fără bătrâneță. Un cuvânt măcar să nu zici, E sfârșitul unei muzici, Blânde și aeriane Ca sunarea din organe. Muma doarme-n ciritei, Intră zânele în tei, Muma doarme, pruncul râde, Teiul vechiu se reînchide, Iară pruncul și cu muma Față-n față dorm acuma Și cum dorm cu ochiu - nchis Au visat acelaș vis. {EminescuOpVI 93} URSITORILE Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ce nu are nimenea, Că acum ți-e dat de soarte Viață fără moarte, Și ți-e dată tinerețe Fără bătrînețe" O cântare sună lină, Arde-n zare luna plină, Peste vârfuri trec scântei, Intră zânele în tei. Muma doarme, pruncul râde, Copacul se reînchide. 97 {EminescuOpVI 98} MUȘATIN ȘI CODRUL Saracă țară de sus, Toată faima ți s-a dus. Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai... Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile - mbătrîneau, Crăiile se treceau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Fără om dintr-a lui țară. Când bătaia să găta Pe cătane că-i stringea, Tot în paie - nvăluiți Și de cioare toți scobiți Și cu var îl presăra Să nu se - mpută lumea. 186 Frunză verde de lemn scris, Prunc tânăr rău am ajuns. Câți oameni la noi în sat Tot la mine s-or uitat, Or stat să se sfătuiască Pe mine să mă despărțească De părinți și de-a mea casă. Ei bine s-or sfătuit Pe mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
maicelor. 191 Vai, săraca catana, Când aude porunca, Lasă lingura pe blid Și să ia pe drum plângând, Și-a lăsa plugu -n ogor Și cu ochii plini de dor, Și lasă nevasta grea; Vine vremea ș-o face Și pruncul îmblă pe vatră Nu știe cine i-i tată, Toată cas- o lăcrămează Și pe tată-său -l poftează Jele-i Doamne cui-i jele, Jele-i, Doamne, maicii mele Că m-or crescut așa mare, Haznă de mine nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe alba-i față Cu un pruncușor în brață. Ea amar se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci de cumva m-'eți lăsa După voi că m-oi lua " Cu pruncul în sus spre munte. " Haide dară, că te-om duce". 215 Și pruncul care e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în brață. Ea amar se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci de cumva m-'eți lăsa După voi că m-oi lua " Cu pruncul în sus spre munte. " Haide dară, că te-om duce". 215 Și pruncul care e prunc, Paște-și calul său în câmp
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci de cumva m-'eți lăsa După voi că m-oi lua " Cu pruncul în sus spre munte. " Haide dară, că te-om duce". 215 Și pruncul care e prunc, Paște-și calul său în câmp, 231 {EminescuOpVI 232} Feciorul care-i fecior Pe umăru-i cu topor - Căci în sară calu-nșală Și mi-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci de cumva m-'eți lăsa După voi că m-oi lua " Cu pruncul în sus spre munte. " Haide dară, că te-om duce". 215 Și pruncul care e prunc, Paște-și calul său în câmp, 231 {EminescuOpVI 232} Feciorul care-i fecior Pe umăru-i cu topor - Căci în sară calu-nșală Și mi-l scoate-n câmp afară. 216 Frunză verde de cicoare, Toată lumea-i la răcoare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci de cumva m-'eți lăsa După voi că m-oi lua " Cu pruncul în sus spre munte. " Haide dară, că te-om duce". 215 Și pruncul care e prunc, Paște-și calul său în câmp, 231 {EminescuOpVI 232} Feciorul care-i fecior Pe umăru-i cu topor - Căci în sară calu-nșală Și mi-l scoate-n câmp afară. 216 Frunză verde de cicoare, Toată lumea-i la răcoare, Numa eu-s
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]