KorAP: Find »[drukola/base=pușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...137 138 139 ...220 >

5,478 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917

lui. Aceste terrains affectees erau însă pentru păscutul cailor ienicerești și nu vor fi întrecut cu mult suta de pogoane împrejurul zidurilor cetății și poate vor fi ajuns atât de departe pe cât ajungea săgeata din arcul tătăresc și glontele din pușca ienicerului. Într-adevăr, Matei Strykowski povestește, după cum văzuse însuși cu ochii, cum este d. e. Hotinul și de ce soi e ocupațiunea turcească. Hotinul e o frumoasă și puternică cetate, așezată pe o stâncă, având aspectul fortereței Koekenhausen din Liflanda, căci le

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
proprietar al acelor pământuri, nu le-a dat în posesiunea, ci în proprietatea locuitorilor. Daca d. inginer a comis erori, acestea-l privesc pe d-sa și pe statul păgubaș, nicidecum pe locuitori, cari erau în drept a da cu pușca atât în prefect cât și în arendaș și în d. C. A. Rosetti, care cutează a le răpi pământuri ce sânt cu bună-credință a lor; și în orice caz, chiar daca locuitorii n-ar {EminescuOpX 123} fi avut dreptate, pământurile nu

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
mînî, paturi șl pături, satul și sătul, urzeau și urdeau (a urdi, a face urdă), coseau (iarba) și să coșeau (pînile tn cuptor), mințeau și aminteau etc. Cum să vor scrie, tot cu acea ortografie, cuvinte ca: ești, foști, aștept, pușcă, trițcă, știucă, șder etc. Și mai rău stăm cu numele proprii, în privința cărora nu putem consulta nici legătura cuvintelor, nici simțul nostru limbistic. Am pățit-o înșine nu o dată că, asistând la esamenele publice chemând școlarii să răspunză, am fost

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
publice bunăoară dacă nu știi cum se dresează cap de berbece, necum cap de creștin? Știi ce-ți va răspunde? Că ești reacționar, austro-maghiar, vânzător de țară. Zi-i altuia ce s-amestecă la război când nu știe a deosebi pușca cu cremene de tunul Krupp tot așa îți va răspunde. Apoi de te-o mai prinde și necazul și-i zice, în pilda lor, că Dumnezeu biet umple lumea cu ce poate, atunci ești chiar retrograd. Ei bine, iată în

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
pe câmpul de bătălie, d. C. A. Rosetti n-a găsit altă plaisanterie mai potrivită de zis decât să compare pe niște cetățeni ai statului român, pe niște oameni cu stare, onești, neatârnați prin caracter, cu tunurile omorâtoare și cu puștele unei oștiri inamice. Ce merita oare d. C. A. Rosetti pentru aceasta? O cingătoare de laur împrejurul frunții sau o cingătoare de cânepă împrejurul gîtului? Asta-i întrebarea. Numai împrejurarea că d. C. A. Rosetti era după masă ne face

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
prin minune nația nu mai este cu dd. radicali, și așa e de departe de-a mai fi cu ei încît fondatorii și glorificatorii gardei orășenești, adică dd. radicali, au trebuit să proceadă la dezarmarea nației, să-i ia îndărăt puștile și cartușele ce i le încredințase și să-i zică: "Nație dragă, de astă dată tu nu pricepi nimic, deci te oprim de a te amesteca cumva în mod simțitor în daraverile noastre. " Și cu toate acestea niciodată nația n-

Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

Ne omoară, zice, sîntem totalmente descoperiți. Se referea la americani, care au bombă atomică și noi n-o avem, adică rușii n-o au, că noi ăștialalți..." " Păi avea dreptate, zic chiar așa și e, sîntem cu mâinile goale, goi pușcă. Ce mai putem face cu armamentul clasic și cu o armată chiar puternică, în fața unei singure bombe atomice?" Ion Micu mâncă multă vreme fără să răspundă. Avea însă un răspuns, se vedea după expresia senină a chipului. "Nu numai puterea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
povestit doctorul Salanțiu, n-a așteptat să vadă dacă femeia nu putea să nască doar cu un minim ajutor sau chiar fără el, mai ales că mai născuse... El nu, împingea de nădejde, până ce, odată, sbang, copilul țîșneșle ca din pușcă din burta femeii și o face praf..." "Cum adică praf, tresării eu, a murit?" Nu, n-a murit, dar i s-au făcut ferfeniță toate alea și a izbucnit o hemoragie care nu se mai oprea. A fost chemat șeful

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

o medalie pe care era autorizat să o poarte în toate împrejurările. În plus, mai purta și o șapcă prea mică, pe seama căreia nimeni nu îndrăznea să glumească. Drake era operator de criblor, dar știa să se servească și de pușcă, de pistol, grenade, de majoritatea armelor albe, ca și de dinți. ― Mi se pare că solda cam lasă de dorit pentru operații din astea, mormăi el. ― Mai ales că trebuie să-ți vedem mutra la sculare, Drake. Era meditehniciana care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în geamul protector de deasupra capului său, având grijă să nu atingă comanda tirului.) Tun cu particule, își caută singur ținta. Nu-i mișto? Uap! Am putea prăji o jumătate de oraș cu asta. Mai avem și rachete cribloare tactice, puști cu impulsuri de plasmă fazată, apărători sonice electronice, mine nucleare, cuțite, bâte... Hicks întinse brațul pentru a-l apuca pe Hudson de ținuta de luptă și pentru a-l obliga să se așeze. I se adresă cu glas scăzut dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Hudson îi făcu bine. Și-așa tensiunea nervoasă era prea mare. Caporalul șef se apropie de ea. ― Nu-l lua în seamă. Hudson și ceilalți sunt așa dar, la o adică, nimeni nu-i întrece. ― Dacă Hudson știe să folosească pușca la fel de bine ca și gura, m-aș mai liniști. ― Nici o problemă. Hudson este un comteh, dar poate fi la fel de eficace ca și ceilalți în luptă. ― Și dumneata? Se așeză: mulțumit, calm, pregătit. ― Sunt aici pentru că n-aveam nici o chemare pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
apoi se apropie de comenzile externe ale ușii, încercă toate combinațiile posibile. Nu se aprinse nici un semnalizator. ― Arse? întrebă Drake. ― Blocate. E-o diferență. Hudson, vino și tu. Trebuie să stabilim o derivație. Comtehul nu mai glumea, își puse jos pușca înainte de a se apleca pentru a studia panoul de comandă. ― Material standard, zise el după mai puțin de un minut. (Cu o unealtă scoasă din centură desfăcu apărătoarea și examina cablajele). Într-un minut e gata, sergent. Porni să repare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
panoul de comandă și constată că figura, deși surprinzătoare și foarte urâtă, nu avea nimic terifiant. Wierzbewski era vinovatul. ― Te-am speriat? Ea se străduia să-și recapete suflul. ― Doamne, Wierzbowski! Dacă vrei să mă omori, fă-o cu o pușcă. ― Regret. (infanteristul arătă cu capul spre coridorul întunecat de dincolo de ușa deschisă.) Hicks m-a desemnat să te supraveghez. Ea se îndreptă și-și frecă urmărui lovit. ― Foarte frumos. Dar pe viitor, anunță când mai ieși ca un drăcușor din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
punctul de origine al semnalului. Frost și Wierzbowski mergeau în urma lor. Caporalul ajunse în culoarul principal și o luă la dreapta prin labirintul de oțel. ― Semnalul se amplifică. Origine organică. (Cu o mână ținea detectorul, iar cu cealaltă își legăna pușca.) Mișcări neregulate. Dar unde dracu' suntem? Burke examină împrejurimile. ― Bucătăria. Vom traversa zona rezervată pregătirii hranei, dacă mergem tot în direcția asta. Ripley încetinise pasul și rămase în spatele lui Wierzbowski și Frost. Dându-și brusc seama că în urma ei nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Zumzetul devenise un vaiet ascuțit, când o grămadă de cratițe se prăbuși în dreapta lor; avură timp să zărească o siluetă neclară, dincolo de mesele de preparare. Vasquez se răsuci cu suplețe și degetul apăsă pe trăgaci. Atunci, Hicks se folosi de pușca lui, pentru a devia țeava armei grele a cărei rafală atinse tavanul. Sub o ploaie de stropi de metal topit. Vasquez se întoarse înjurând. Fără să-i pese, Hicks înainta în linia de tragere și îndreptă lampa sub un șir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
sau Ripley să mai încerce s-o prindă iar, ea se și strecurase înăuntru ca o zvârlugă. Lui Hicks nici nu-i trecu prin cap să o urmărească. N-ar fi putut să intre nici dacă ar fi fost gol pușcă, ceea ce nu era cazul. Fără să stea pe gânduri, Ripley se aruncă în tunel, cu brațele întinse înainte, împingându-se cu coapsele și brațele. Șoldurile se frecau de metal. Respirația fetiței care înainta mereu se repercuta în tub. Apoi Ripley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de faptul că nu există decât o posibilitate.) Apone, recuperează încărcătoarele de la toată lumea. Nu se poate trage acolo. Sergentul nu era singurul care auzise ordinul. Infanteriștii se priveau increduli și consternați. ― E țicnit, sau ce are? făcu Wierzbowski strângându-și pușca lângă el, ca pentru a-l sfida pe Gorman să vină să i-o ia. ― Și atunci ce folosim? mormăi Hudson. Insulte? Hei, locotenente, încercăm cu judo? Dar trebuie să aibă și ei brațe. ― Au, afirmă sec Ripley. ― Nu sunteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-n cur, Dietrich, strigă comtehul. ― Nici o problemă. Oftând, meditehnica scoase încărcătorul din armă. ― Doar aruncătoarele de flăcări, preciză Gorman. Toate armele în bandulieră. Sergentul era deja în mijlocul oamenilor lui pentru a recupera încărcătoarele. ― L-ați auzit pe locotenent. Descărcați. Toate puștile deveniră inutilizabile. Vasquez îi dădu fără tragere de inimă bateriile criblorului. Cei trei infanteriști care mai aveau și aruncătoare de flăcări pe lângă armele reglementare le luară, le preîncâlziră și le verificară. Vasquez, pe furiș, scoase o baterie de schimb dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
stația de epurare. Nu-și lua ochii de la detector. ― Aici Hudson, locotenente. Tot nimic. Aici numai aerul se mișcă. Trecu de un cot al pasajului și ridică ochii de pe cadranul miniatural. Ceea ce văzu îi făcu să uite de aparat, de pușcă, de toate celelalte. Un nou perete încrustat ca un basorelief se înălța dinainte-i. Era acoperit cu protuberante și ondulații, sculptat de o mână neumană: o versiune monstruoasă a Porților infernului de Rodin. I-au găsit pe colonii dispăruți: inserțiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-i mai ardea de glume. Făcuse el pe fanfaronul, dar îi trecuse. Era înnebunit de spaimă și nici nu se mai învrednicea s-o ascundă. ― Suntem pierduți! O să crăpăm cu toții aici! Apone îi întinse încărcătorul, pe care îl insera în pușcă încercând să privească în toate părțile de-odată. ― Ți-e mai bine? îl întrebă Apone. ― Aha. Sigur, sigur! (Cu mare ușurare, comtehul își armă vibratorul.) Și cu atât mai rău pentru schimbătoare. Sesiză o mișcare, se răsuci și trase. Ușorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
trebui să-i împiedicăm să intre înainte ca situația să ne scape din mâini. Doborâți-i unul câte unul, pe măsură ce vor încerca să se infiltreze până la noi. Cei doi infanteriști dădură din cap. Hudson se ridică de la consolă, își luă pușca și se luă după Vasquez care pornise deja spre culoarul principal. Ripley remarcă o ceașcă de cafea pe jumătate plină, o luă și o bău pe nerăsuflate. Licoarea era călduță și infectă, dar îi umezi gâtul. Caporalul o privea, așteptând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mi-a spus-o. Eu sunt excepția care confirmă regula. (Se răsuci pentru a lua un obiect pus în spatele consolei tactice.) Aș vrea să te prezint unui bun prieten. (Cu îndemânare și ușurință datorate unei lungi practici, scoase încărcătorul din pușcă și i-l întinse.) Vibrator M 41 A de 10 milimetri, completat cu un aruncător de grenade. O bijuterie. Cea mai bună consolare a infanteriștilor, în afara femeilor. Nu se blochează în apă și în vid. Cere doar să fie curățit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
să fie curățit și să nu fie prea zgâlțâit; în schimb, ne ține în viață. Ripley cântări arma masivă și puțin maleabilă, umflată cu fibră compresibilă destinată amortizării reculului generat de forța deosebită a cartușelor pe care le lansa. Această pușcă era mai impresionantă decât aruncătorul ei de flăcări. Ea îndreptă țeava spre zidul din față. ― Ce părere ai? o întrebă Hicks. Te crezi în stare s-o folosești? Ea îl privi pe militar, pntru a-i răspunde cu glas monoton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cadran era ușor luminat. Întârzia. Palid și obosit, încercă să înainteze mai repede. * Ripley își sprijinise patul armei de obraz și se străduia să asimileze instrucțiunile caporalului. Își dădea seama că nu aveau răgaz și că trebuia să folosească această pușcă, dar nu va putea să-i ceară explicații complementare. Și Hicks nu ar fi putut fi mai răbdător: rezumă în două minute un curs complet de mânuire a armelor. Infanteristul stătea lângă ea și-i modifica poziția brațelor, explicându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
a fetiței, inocentă și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii, care pot să doarmă în pace, în orice împrejurări. Cu băgare de seamă puse pușca pe pat, îngenunche și se vârî sub pat. Fără s-o trezească pe Newt, o luă în brațe. Fetița tresări și se cuibări la pieptul ei, căutând din instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]