3,731 matches
-
Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum a trăit și a fost și sculptorul lui. N-o să vă cer, fiți liniștiți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Dacă ar fi fost tinerel, o asemenea mărturisire a iubitei l-ar fi făcut să se simtă în al nouălea cer. Dar așa? De ce acum orice bucurie este „subminată” de spectrul inevitabilei erodări și al transferului „clipei frumoase” (Goethe!) în pustiul inefabil al amintirii? Domnul R. nu vrea să o necăjească pe Teodora cu gânduri de acest gen. Rămas singur după plecarea ei, este din nou asaltat de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că i ai văzut pe colhoznicii ceia cum trăiau și că care ieșea din rând Siberia știa de el. Atunci de ce îți bagi capul sănătos sub Evanghelie? Matale ai dreptate, dar pentru ce ne-am vărsat noi sângele acolo în pustiul rusesc? Ca să ni se urce javrele iestea în cap? Doamne, ce zile am ajuns! Eu n-am avut norocul să intru în foc și asta nu pentru că m-am ferit, ci pentru beteșugul meu de la mână... Nu m-am gândit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui În voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, Începînd cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminînd (oare terminînd?) cu Închisorile, execuțiile, pustiul lui Stalin și al uriașilor săi. Ar trebui răbdarea - am mai notat asta undeva -, știința de a străbate În adîncimile sufletului omenesc, pînă acolo unde fierb esențele neînțelese ale spiritualității noastre, unde se coace adevărul și se pregătește minciuna, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
suflete naive, Încrezătoare, acum două zile au fost arestați doi foști comercianți, un membru al partidului social-democrat, și alți cîțiva, toți ridicați În zorii zilei cu duba știută, chemați pentru a da o declarație și nu se mai Întorceau. Un pustiu se așeza tot mai cuprinzător, ar trebui scrise mii de pagini despre timpul acela, continuat și acum, o societate pe temelia fricii, dar pentru toate acestea Îți trebuie geniu, sau nu știu ce, o forță enormă care să cuprindă totul, toate laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rămas cîte o catedră, ici-colo, ajunge, ar fi Însemnat pătrunderea unei părți din marea cultură a Occidentului aici, unde nu mai era nevoie de nimic. Imperiul de la Corneille la François Villon, de la Kant se vedea, din unghiul voit, ca un pustiu nisipos, bătut de valurile ritmice, fără sens, de milioane de ani, ale Oceanului Atlantic și Mării Baltice. Peste ani de zile, datorită unor conștiințe trezite tîrziu, aceste catedre se vor reînființa; biruința de neînlăturat a spiritului. Acum tînăra profesoară preda Limba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
blocat, bat la ușa lui atîtea destine omenești, batjocorite, aruncate În lanțuri sau ucise, că nu mai pot alege, fiecare cerîndu-și Întîietatea. Am ieșit din noaptea lagărelor de concentrare, a camerelor de gazare, Îmi spuneam, ca să intrăm În alta, a pustiului și cenușii. „Ce e de făcut? mă Întrebam. Nimic, Îmi răspundeam. Keti se ivi lîngă mine: - „Nu e adevărat! Îmi spuse. N-ai voie să-ți uiți tinerețea, puritatea de-atunci. Nu le poți schimba pe nimic; nu-ți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit gândul și inima și nu mai știu! Fără muzică, fără linii secrete redarea directă sună a pustiu. Îi lipsește furtuna și largul, malul abrupt și catargul chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora de care vorbeam au rămas în pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub ochelari. Cât ai crescut, lentilele sunt negre și mari, ca niște monștri uitați de vreme. Mă înfioră cuvintele nespuse și brațele obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
puteam plânge, am scos carnetul din buzunar și am început să scriu, numai pentru mine. (Recitesc astăzi acele însemnări scrise cu sânge, și mi se par atât de reci, atât de oarecare. De pildă: "De ce-au trecut toate? Un pustiu imens în mine. Nimic nu mai are sens. Când aud un cântec bengalez, sus la math, îmi vine să plâng. Maitreyi, Maitreyi, Maitreyi. Nu o voi mai ve dea niciodată..." Cât de incapabili suntem să redăm, chiar atunci, substanța unei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în spital, otopsia știe de tine... De ce n-ai spus de la început ce-i cu otopsia asta, moș Pâcule? a intervenit calm Vasile Hliboceanu. Dacă spuneam asta de la început în loc să asultați, vă apuca sforăitul, iar eu predicam ca Moise în pustiu. Vreau să vă amintesc că n-am glumit când am spus că cei slabi de inimă să plece, pentru că nu-i o joacă. Spune mai departe, Pâcule, pentru că, dacă n-o murit nimeni până aici, nu-i nici o primejdie - l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pornit să bată în ușă de se zguduiau pereții... „Aista-i strigoi, ucigă-l toaca! Ce să fac?” se frăsuia portarul de unul singur, fără să poată face măcar un pas. Glasul strigoiului de dincolo de ușa morgii urla ca în pustiu, iar bătăile în ușă zguduiau pământul...Un câine care îi mai ținea de urât portarului peste noapte o început să urle de credeai că o venit sfârșitul lumii. Portarul nici nu mai sufla. Norocul lui o fost că tocmai atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oralitatea secvenței : “...într-un gând să ne unim,/ Pe HarapAlb să-l slujim,/ și toti prieteni să fim!..”. Cei cinci uriași reprezintă proiecții în plan material ale demonilor interiori ai lui Harap-Alb, pe care îi exorcizează atunci când îi lasă în pustiu, în finalul operei. Toți cei cinci uriași sunt personaje hiperbolizate, pantagruelice, grotești, individualizate, pe tot parcursul operei încadrându-se în categoria adjuvanților. Ei sunt caracterizați atât direct, prin perspectiva naratorului și a celorlalte personaje, cât și indirect, prin fapte, gesturi
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
vedeți voi pe zmeoaica Lăcomia? Desenați-o aici: Apropo, copii, să vă spună și Ticuță ceva, din mintea lui: voi știți povestea deșertului Sahara? Nu știți ce e un deșert? Nu știți ce e cu Sahara? Un deșert e un pustiu în care nu crește nimic, nici un arbore, nici o floare, nimic. În care ființele vii o duc greu. Sahara e un deșert, adică un ocean vălurit de nisip fierbinte, de pe harta continentului african. Acolo călătorul se poate topi de căldură și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o poveste adevărată despre o grădină pe care zmeii au transformat-o în deșert. Mă ascultați, copii? Vă spun povestea. A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o poveste adevărată despre o grădină pe care zmeii au transformat-o în deșert. Mă ascultați, copii? Vă spun povestea. A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... A
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
arme... Așa au rămas plantele fără apă și pe oameni i-au lăsat fără grădini... Pentru că, fără arbori și fără apă, pământul sa uscat, s-a transformat într- un deșert din ce în ce mai mare. Frumoasa grădină a devenit, în cele din urmă, pustiul imens care este astăzi. Nici urmă de câmpii mănoase, de frunze verzi, de fântâni și de răcoare, nici urmă de oameni care să se bucure de dărnicia pământului. ...De unde știu eu povestea asta - mă întrebați? De la părinții mei care o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
întâmplă cu grădinile și cu oamenii. Așa se face că au aflat și nenorocirea care s-a abătut asupra grădinii înfloritoare care era Sahara și au transmis urmașilor și urmașilor urmașilor lor povestea zmeilor care au făcut din Sahara un pustiu. ... Dacă vreți, puteți desena aici povestea Saharei: Eu intru din nou în vis pentru că ard de nerăbdare să aflu ce se mai întâmplă; voi nu? Nu prea cred că ar mai fi nevoie de încă un pustiu ca Sahara, aici
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din Sahara un pustiu. ... Dacă vreți, puteți desena aici povestea Saharei: Eu intru din nou în vis pentru că ard de nerăbdare să aflu ce se mai întâmplă; voi nu? Nu prea cred că ar mai fi nevoie de încă un pustiu ca Sahara, aici, în Țara lui Verde Împărat. Mai bine să rezolvăm problema cu zmeii. Cum anume? Îi preface Ana în statui? Și ce facem cu statuile? Cel mai bine ar fi să-i facem să plece singuri și să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Marțială te pândește de după fiecare colț - nu ai voie să spui nici o vorbuliță În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit”. Eu am fost luat În primire de un sergent cu un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plecăm „În misiune”, vom fi gata de „luptă”, frate. ― Apoi așa cam pe când soarele va fi de două suliți pe cer, eu voi fi cu bihunca la poarta voastră. ― Numai dacă ai să cânți precum cucuveaua - așa ca acolo În pustiurile rusești - am să știu că ești tu și o să ieșim cu mare grabă. ― Se vede treaba că cercetașul Toaibă a Îmbătrânit. ― Adică? ― Unde ai auzit tu cucuvea cântând dimineața? Această vietate cântă doar noaptea... ― Am vrut să văd dacă mintea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbea argumentat și convingător. ― Uitam să te Întreb totuși: Cum ți s-a părut intervenția secretarului de partid de la sfârșitul examenului? ― Ca nuca În perete, domnule profesor. Nu cred Însă să fi priceput individul că a predicat ca Moise În pustiu. Și cine era „tovarășu’ organ”, care Îl va „trage de răspundere” pe secretarul de partid? ― „Tovarășu’ organ” era de fapt securist - a răspuns profesorul, amuzat de felul cum a pus Întrebarea Gruia. ― La asta mă gândeam și eu. ― Acum, te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e că poate să te facă să te gândești, să-ți pui mii de întrebări, cărora le poți sau nu găsi răspunsul și hotărârea corectă, dar deprinderea și această dorință arzătoare îți strică toate așteptările și te lasă cu un pustiu mare în suflet. Universul îți trimite iar meteoriți și parcă-ți pare că problema e soluționată, dar cicatricea rămâne. Să fie numai una, ar fi ideal, dar sunt sigură că, unde-i una, vor fi mult mai multe. Și atunci
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
multe. Și atunci, care-i hotărârea noastră? Ne facem orbi și trăim în speranță și în așteptarea acelor surprize plăcute care, la început, erau mult mai multe, apoi au început să dispară rând pe rând. Ele lasă cerul pustiu... nu pustiu de tot, căci sunt soarele și luna, care au fost de la începutul în care s-a format dorința ta de a cunoaște și, desigur, să nu uităm de amintirile plăcute... Dar oare este de ajuns ceea ce a fost? Sau e
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți și auziți; cred că strigătele lor lubrice se aud din peșteri ca niște boncăluituri de cerbi În călduri, ca urletul fiarelor În rut, dar fiarele au ceva pur În modul de a lăsa natura să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]