3,728 matches
-
de un aspru și baroc pitoresc.“ „Îndemânarea la scris a autoarei, urma G. Călinescu, este învederată și impresia generală e de ceva care întrece cu mult realitatea. E un realism fantastic, demonic, de un sălbatic umor.“ Moldovenii, Poeni, Dealul perjilor, Pustiuri, cărți apărute în chiar anii în care G. Călinescu își alcătuia Istoria, autoarea lor le scrisese departe de lumea literară, de cenaclurile vremii, de edituri, de mediile presei. Că nu trecuse prin ele e lucru sigur, dar cred că nici măcar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
legată intim de natură, hrănită de seve populare. Călinescu nu a vorbit întâmplător de Creangă. Această aristocrată a înfățișat lumea satului moldovenesc cu un simț al aderenței ieșit din comun și cu neașteptate intuiții moderne de viziune literară. Cine citește Pustiuri (1941) și dă peste halucinantele imagini de apocalips ale satului înecat, ale trupurilor moarte purtate de puhoaie până în incinta bisericii care se scufundă, nu poate să nu vadă că realismul fantastic al noii generații de prozatori e anticipat și de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bucurie această ebuliție, dar și cu teamă, pentru că simțeam că era vorba de o supremă încordare, după care va veni prăbușirea. Ceea ce s-a și petrecut. Leul în iarnă „Cu ochii triști îmi citesc opera, Cu ochii triști privesc leul pustiul.“ Zodia leului După Marin Sorescu, după Cezar Baltag, generația mea literară și toată poezia românească au mai pierdut un exponent însemnat, pe Dan Laurențiu. În noaptea cea mai lungă a acestei ierni*, poetul a părăsit lumea noastră fizică. Împlinise, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și a opțiunii cititorului pentru una dintre cele două condiții ontice. Examinând lirica, în genere, eminesciană și, evident, poemul Luceafărul, George Popa se vede îndreptățit să afirme că Eminescu "dă mărturie faptului că preferă ruinele fierbinți ale arderii umane efemere pustiului descarnat al supratemporalității stelare". Norocul despre care se vorbește în finalul poemului este acela al puterii umane de a-și trăi clipa fugară ce i s-a dat, cu mare "încărcătură de intensitate", acest "noroc" fiind, de altfel, "trăsătura esențială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu fie iubitor de natură. Alecsandri a zis odinioară că tot românul e născut poet, eu adaog că e născut și vânător. În adevăr, puțini sunt aceia care nu cunosc puternica emoțiune ce simte omul când, rezemat de copac în pustiul codrului, cu pușca în mână, cu ochii mari deschiși, așteaptă în bătaia inimei apropierea dihăniei. Acelora le lipsește cea mai armonioasă coardă de la liră. În zadar a zis un glumeț că, pentru a fi vânător, trebuie să ai picioare bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în vecinicul ei întuneric? Toate aceste întrebări fără răspunsuri se înfățoșau minții mele speriate care nici prin vis nu visase așa ceva. Stam în fiecare zi ceasuri întregi în fața pustiului de apă, fără nici un gând, ascultând glasul ritmic al valului care se spărgea de mal, privind dus când petele de umbră proiectate de nori, când brazdele de lumină de diferite coloare ce străluceau pe oglinda netedă, imensă, perdută în nețărmuritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bărbați, femei, copii de toate vârstele, în toate costumele, de toate neamurile, vorbind toate limbele, diplomați, financiari, miniștri, deputați, avocați, artiști etc., cea mai pestriță, cea mai poliglotă adunătură, o adevărată babilonie modernă. Iacob Negruzzi și eu, rătăciți în acest pustiu de lume, unde nu cunoșteam pe nimeni și nimeni nu ne cunoștea, am pus stăpânire pe o masă de pe terasa cazinului în fața mărei, unde în toate zilele dejunam și prânzeam mâncând stridii și ascultând zumzetul valurilor ce se izbeau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
i-a Împănat și cu construcții. Mai mult, nu iau degradat. Creștinii Înșiși au folosit muntele pentru reculegere. Ce este Muntele Athos, Sinai ori mănăstirile nordului Moldovei ori Olteniei? De ce Moise a primit “tablele legii” pe Sinai iar nu În pustiu? Pentru a aborda divinitatea e nevoie de un mediu adecvat, negentropic, adică acela care imprimă omului - și nu numai lui - acea stare primordială, adică aceea ce-l detașează de consecințele Vieții terestre. Unii oameni pot trăi În acest mediu și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fel, solul, deși cu Încetinitorul față de mare. Altfel spus, zona de tranziție Între două negentropii e materializată de un element mort din punct de vedere biologic, entropic, nisipul. Aici ar trebui o paranteză: anume, acolo unde e doar nisip, un pustiu de pildă, el se va vălura formând dune, semn că, neavând Încotro, devine el Însuși o negentropie, chiar dacă mai redusă, permițând o viață destul de vizibilă. Revenind la plajă, m’am Întrebat: cum e posibilă trecerea de la negentropia mării la entropia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și mai iubitori cu cei din jurul vostru. Tuturor vă urez un „Crăciun Fericit” și un „An Nou cu bucurie, sănătate și împliniri!” Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Micul Prinț O dată, acum șase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Și cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să încerc de unul singur să duc la bun sfârșit o reparație anevoioasă. Era pentru mine o chestiune de viață și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
leghe depărtare de orice tărâm locuit. Ori, omulețul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfățișarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Când, în sfârșit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: Bine, dar... ce cauți tu aici? Iar el rosti atunci din nou, încetișor, cerându-mi parcă un lucru din
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
din "Memorialul durerii" închinat lui Tudor Greceanu, unul dintre cei mai buni piloți de vânătoare români și singurul supraviețuitor al singurei evadări de la Aiud. La ora când scriu textul acesta, suntem în preajma alegerilor și mass-media vuiește de aceleași refrene ale pustiului, ale neputinței sforăitoare, ale relei-credințe și minciunii crase. Cuvintele lui Greceanu îmi sună straniu. Evadarea de la Aiud... un eșec, dar un gest simbolic. Dintre cei trei participanți, Greceanu este prins imediat și călcat în picioare. Dar scapă cu viață. Valeriu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
toată viața mea, numai atât mi-a fost dat să trăiesc?!, nu, nu, nu, nu e drept... Faptul că mama mă strigă neîncetat Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu îmi umple sufletul de tristețe, de îndoială, de pustiu și de aceea plecarea mea dintre cei vii se petrece cu extremă dificultate, cu încetinitorul, nu mă îndur să plec, mă înălț, mă înălț de la pământ, însă cu încetinitorul, zbor, mă duc spre slăvi, dar ca un melc, ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mari comuniști, acuma îs mari, sunt ambasadori, iar tu, Ilie, stai acolo, stai în pușcărie! Eu așa, când mă închin și mă rog spun, Doamne, Doamne, înmoaie-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere sufletească. Afară începuse să ningă destul de puternic, iar vântul spulbera zăpada. în curtea casei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim din pahar, În arsita-mi dogoritoare Sorbit-am tot izvorul viu, Pe care, vai, amăgitoare Mi-l aratara-ti în pustiu... Cand ma pândeau în jur primejdii, Că din vâltoarea lor să ies, În suflet flacăra nădejdii Voi mi-ați aprins-o atît de des... Și-n brațul meu ați pus tărie, Ca și destinul cel mai crunt, În tinereasca mea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
dar fiecare după specia ei: “juxta genus suum”. La fel sufletele noastre, toate au obligația de a produce roade de sfințenie, dar fiecare după felul său, adică fiecare după starea de viață în care l-a așezat Providența. Ilie în pustiu și David pe tron nu trebuiau să ajungă la sfințenie pe aceeași cale; iar Iosua, în mijlocul zăngănitului de arme, ar fi încercat în zadar să se sfințească prin aceleași mijloace ca Samuel în liniștea reculegerii sale din templu. Această precizare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se explică răspândirea fulgerătoare a acestei capodopere, devenită peste noapte hit internațional. Aria ei de propagare fiind uimitor de întinsă ajungând până hăt-departe la triburile din Africa, la eschimoșii inuiți din Canada, la grupurile migratoare din tundrele siberiene, populația din pustiurile Sahara, Gobi și Kalahari, inclusiv la pigmeii trăitori prin uriașa deltă amazoniană, ce o foloseau drept incantație în ritualul de prindere a râmelor, care, ieșind din pământ, intrau fericite în meniul favorit al acestor liliputani. Pretutindeni pe Glob, oamenii fredonau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un bilet pe colț de masă pentru a ne reaminti. Am condus-o pe Caterina la gară. Se întoarce la Paris, după un week-end petrecut la Geneva. Ultimul. După scurgerea lentă a TGV-ului de la peron, senzație de moarte, de pustiu, de descompunere lentă. Totul s-a sfârșit. În tramvai nu mă pot abține să nu mă gândesc la povestea noastră. Un amestec extraordinar de rafinament burghez și comportament de fată de țară "sănătoasă", seducție și naivitate, cruzime a sentimentului, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o Biserică așa cum este BOR, lucru pe care Nae Ionescu l-a demonstrat magistral într-unul din articolele sale din perioada interbelică. Cristian Bădiliță (un autor pe care l-am citit asiduu la jumătatea anilor 90) nu strigă degeaba în pustiu: Ortodoxia actuală pare a fi invadată de kitsch, mitocănie, prost gust, superficialitate, micozată de preoți ignari și fără vocație, etc. Dar Cristian Bădiliță nu își dă seama că acesta este mersul lucrurilor, maniera în care această confesiune creștină se secularizează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toate interesele, a părăsit cursa transoceanică organizată de Sunday Times tocmai după trecerea sinistrului Cap Horn, adică în momentul cel mai potrivit, renunțând la glorie și la premiul întâi, spre uimirea lumii și a nevestei sale. După 10 luni de pustiu marin, omul a ajuns în portul Tahiti și a spus-o pe șleau: lui nu i-a trecut prin cap să câștige cursa solitarilor! „Ideea unei curse a solitarilor e grotească, e o insultă adusă mării...”. Este exact ceea ce am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care ne înhămăm la sănii trase de reni și ne scufundăm în submarine pentru a găsi un primus care explodează la Neapole, un aragaz care sare în aer la Manila, un tren care deraiază în Africa, un incendiu care înroșește pustiurile arctice, un avion care se rupe în două deasupra Mării Marmara, un bărbat care se sinucide din amor la Toledo, o femeie care zboară la cer aruncându-se în Sena; noi, colecționarii de ziare, suntem azi în doliu. Noi purtăm
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unul din sensurile fundamentale ale propunerilor recente ale secretarului general al partidului nostru: O artă nouă, pe măsura unui om nou, omul socialist al secolului XX. Cei care nu înțeleg, din obtuzitate sau din interese de alt ordin, vorbesc în pustiu.“ (Scînteia, 7 octombrie 1971) „Problema guvernării în țara noastră a fost rezolvată pe calea unui legitimism absolut. România este statul socialist al oamenilor muncii, poporul este cel care conduce. Pentru prima oară în istorie a fost consfințită unitatea deplină între
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în felul acesta. Au făcut la fel și cu Silviu Brucan, când omul încă trăia. De fapt, actorul Gheorghe Dinică, așa de iubit cum e, nu le este de nici un folos în viață și sănătos oamenilor de la știri. Lea făcut pustiul de bine să se îmbolnăvească și să intre în spital, dar de ce nu e băiat de treabă și tot prelungește suspansul? Corbii s au adunat în jurul lui și nu mai pot de nerăbdare în așteptarea marelui festin. De ce întârzie atât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui pustiu e să se salveze printr-o piramidă sau să fie bîntuit de frică, pare sa sugereze el ; pentru că unicul În stare să biruie deșertul este surîsul ; adică soluția zeilor ; În timp ce Oedip se pregătește tocmai să spună mîndru : Omul. Buzele de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sîngele său. Dar puterea i se istovește În gestul de a demola, scepticul va Întoarce atunci obosit o față care se Îndoiește de toate și nu mai crede În nimic, locul În jurul său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul său și trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]