9,450 matches
-
doar suspine Mă poartă-un animal în spate, eu insumi, obosit și trist i-apăs cu ale mele sentimente-albastre crupa-i curbata, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, si e sprinten, ca un cuțit în inima-mi se-ngrabă Cu același geamăt mintea-mi se trezește: mărind distanță dintre noi, bucuria
SONET 50 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373843_a_375172]
-
bloca și nu ai atâta frică, Că din iubire răul o s-o inunde, Căci blocată va fi atât de mică.. Prima frică pentru care omul dorește în primul rând să primească și apoi să ofere, este aceia că va fi rănit... Culmea e că de se întâlnesc doi din aceștia... pățesc precum aceia care oferă fiecare dintre ei prioritate de ’’trecere’’, însă.. dacă n-au rugat probabil ca celălalt să facă primul pas au îmbătrânit acolo, le-a crescut barbă albă
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
pe pământ!" Mai iartă Doamne... Mai iartă Doamne slăbiciunea mea Și-al meu păcat ce mă apasă greu... Mi-e dor de pacea ce-o simțeam odată, De dragostea dintâi din Dumnezeu... Am străbătut Părinte cale lungă Și m-au rănit mulțimile de spini... Veșmântul alb acum s-a murdărit Căci m-au atins în trecere străini... Sunt obosit...suspin și plâng amarnic Căci dorul după Tine țipă, doare... Te chem îngenuncheat la poala crucii Credința să-mi mărești...să-mi
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]
-
poate n-ai nimic de spus, Și mie doar mi s-a părut Tu, omule cu chip de lut. Mai e ceva ce n-am știut? Tu omule cu chip de lut, Prin mine dincolo privești, Și cu privirea mă rănești. Aș vrea să plec, dar nu mă lași, Eu fac un pas, tu faci doi pași! Mai e ceva ce n-am făcut, Tu, omule cu chip de lut? Mi-e sufletul în bucăți rupt, Tu omule cu chip de
TU OMULE...... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373955_a_375284]
-
MURIBUNDĂ AUTOR: CLAUDIA BOTA Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Tăcere muribundă Autor: Claudia Bota Te-ai cuibărit în închisorile inimii În ungherele desprinse din retină, Iar când orașul îl străbat rănind articulațiile din carnea plină Prin ore mă resimt stingheră nimic nu face să mă mai rețină. Îmi cercetez buzunarul în care azi am primit ultimul bilet, Pentru ultima călătorie cu o destinația necunoscută mie. Vagoanele sunt pline dar fără de lumină
CLAUDIA BOTA de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374025_a_375354]
-
amintit că speranțele mele s-au rătăcit. Am îndrăznit să doresc, dar viața mi-a arătat cât de mult am avut de plătit. Am îndrăznit să iubesc, dar viața m-a făcut să simt cât de tare inima mi-am rănit. Atunci mi-am propus să sfârsesc... dar viața mi-a spus că soarta mea nu s-a-mplinit, mai e încă vreme... Și atunci am luat-o de la început. Referință Bibliografică: Cercul vieții / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252
CERCUL VIEȚII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374054_a_375383]
-
poză le-am așezat lângă cruce.Am fost odată copii... -Lacrimile nu își mai au rostul, am continuat eu. Tu nu mai ești lângă mine și asta e realitatea Dar,ăsta nu înseamnă că o și accept. Probabil că voi răni pe mulți prin alegerea pe care o voi face în curând,dar viața unui om nu se măsoară în anii petrecuți pe pământ,ci în lucrurile pe care le face pe pamant.Iti mulțumesc pentru faptul că ai fost lângă
IN CAUTAREA MEA de MIRON IOAN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374029_a_375358]
-
rămas ca moștenire, Atât mai amintește de o cruce. Sărman popor, ți-ai lepădat credința, Ai îngropat fărâma de speranță Ce-o mai aveau în suflete bătrânii, Atunci când mai erau încă în viață. Trecut-au prin războaie, foc și apă, Răniți de gloanțe și de baionete, Dar niciodată n-au trădat Cuvântul Și lui satan n-au fost marionete. Au preferat să rabde prigonirea Și neagră le-a fost pâinea și uscată, Credința le-a dat aripi în furtună, Căci ruga
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
Autorului Deschid ochii și de-odată Ninge ca-ntr-o mie de povești Imagini pure îngerești Au venit la ușa mea să bată Și coboară cerul pe pământ Diafan covor de puritate Pașii noștri plini de răutate Peste toate câte răni mai sunt Și te-ntrebi de ce nu poate Omul să păstreze-un echilibru Adânc un cer se zugrăvește-n Tibru Și noi în jur le întinăm pe toate Ninge ca-ntr-o feerie Și mă văd copil, copil de tot
IARNA DE DOUĂ ORI de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375320_a_376649]
-
gropa vieții. Balanța lor, stă șchioapă într-un picior! Sunt sunete multe pe care nu mai vreau să le mai ascult, sunete oarbe, negre. Pe imagini care îmi scot ochii, guri hâde, strâmbe, guri care poruncesc sentințe inegale și care rănesc libertatea noastră, vopsesc cu bidineaua în alb, oamenii întunericului cărora le deschid libertatea spre lumea lor, întoarsă împotriva luminii. Murim încet și câte puțin. De ce trebuie să-i ascult prin ceea ce-au fost, cu-un ieri întunecat, printr-un
M-AM LOGAT PE BLOGUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375315_a_376644]
-
de la un biet supus Că tare sunt sărac lipit Dar bogat în mult iubit, Ajută plebea și săracul Nu îmbuibatul sau bogatul Ce a ucis și ultima mioară Pentru a lui poftă, îndoială. Eu cosesc doar iarba verde Dar nu rănesc codrul cel verde, Și nu ucid nici căprioară Nu vreau război și nici pomană. Sunt doar supus tot spre apus Și spun: Mă iartă Doamne de nu-s bun! Referință Bibliografică: Glasul greu / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
GLASUL GREU de PETRU JIPA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375412_a_376741]
-
în cuvânt El n-a lăsat pe nimeni Uitărilor nicicând. Când ești cu El nici teama De moarte nu te paște Căci Insuși El e viața Acelui ce-L cunoaște. Nici noaptea nu-i o groază Nici ziua nu-l rănește Nici molima cumplită Când bântuie orbește. O mie chiar să cadă Alăturea de tine Și zece mii de-a dreapta-ți Tu vei rămâne bine. Cu ochii tăi privi-vei Răsplata celor răi Și-i lauda pe Domnul Cu toți copii tăi
PSALMUL 91 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375458_a_376787]
-
Mi-aș fi dorit mai mult de la oameni...) Versuri memorabile, panseuri lirice sunt presărate peste tot: „Atunci când timpul pleacă/ Sufletul este cel care te adapă”; „Lumina nu se pierde nici în întuneric”; „De vrei să rămâi în Lumină / Atunci nu răni, nu lovi...”; ș.a. dar și invocații interogative de genul: „Doamne, încotro să mă duc de la Tine? / Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine” ș.a. Nicu Doftoreanu, un alt semnatar al Antologiei, în care invocațiile, rugăciunile, chemările
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
-ți vorbească. Eu te-am iubit cum n-am iubit vreodată, simțeam că timpul nu cunoaște milă, sperând ca soarta să mă ierte-odată, să-ți recitesc a vieții noastre filă. Te-ntorci ades`când noaptea vrea să cadă, prin sufletul rănit cu versuri scrise, în ochi-mi plânși iar dornici să te vadă și-n palmele deschise către vise. Prin genele ninsorilor căzute, o dragoste ar vrea să te revadă și gândurile-n suflet abătute, încep să plângă-n fulgii de
PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375479_a_376808]
-
răpindu-i fata, își adunase toți oștenii și se pregătea să pornească la război. De cum îl zări pe zmeul cel cu zece capete zburând pe deasupra castelului cu fata lui în gheare, dădu poruncă arcașilor să-l săgeteze fără să o rănească pe Voichița. Sute de săgeți mușcară din pieptul zmeului și, imediat ce acesta o lăsă pe fată pe acoperișul castelului, câteva sulițe i se înfipseră și în gâturile întinse, pregătite de zborul de întoarcere . Zmeul cel cu zece capete se prăbuși
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
dintre capete. - Știu ce dorește inima ta. Și mai știu o rădăcină pe care dacă o mesteci într-o noapte cu lună plină, te poți transforma în om. - De ce m-ai ajuta tu, o cârtiță mică, pe mine, un zmeu rănit de moarte și cu zece capete? - Ar trebui să fie de ajuns să știi că zmeoaica, mama ta, mi-a mâncat toți cei douăzeci de copii. Aș putea să te las să sângerezi până mori, dar așa nu știu dacă
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
foarte bună. - Meșteșugite cuvinte ți-ai ales cârtițo, dar nu duc lipsă de lăudători ca să mă vând pentru câteva cuvinte dulci. - Da, da, înțeleaptă fată! Vezi, tu, nu departe de aici, un fecior de împărat are nevoie de ajutor. Este rănit de abia își mai trage sufletul după el. Poate că ai vrea să arunci o privire la rănile lui. Un animal mic cum sunt eu nu poate să ajute un om. - Dacă e un vicleșug, am să vin după tine
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
vindece, să prindă putere și să o facă pe Voichița să îl îndrăgească. Frumușel cum era ca om, n-ar fi trebuit să-i fie prea greu să facă acest lucru. Și iată că Voichița prinse a se îngriji de rănit cum numai o inimă mare și blândă o putea face. Se strecura în fiecare seară afară din castel, lua drumul peșterii din pădure, curăța și înfășa rănile, după care îi dădea să mănânce feciorului cum i-ar fi dat unui
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
seara aceea. Se sperie cârtița și își luă picioarele scurte la spinare să-i ducă cât putea de repede veștile zmeului. Voichița privea din turn feciorii cum treceau trufași pe caii lor primeniți, dar gândul îi era la feciorul cel rănit pe care îl știa în peștera din pădure. Nu apucase să-și ia rămas bun de la el și nici să-l anunțe că nu se vor mai vedea din pricina Împăratului Negru. Se gândise să-i trimită vorbă, să-l cheme
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
ochi și se puse într-un genunchi în fața ei. - Mi-ești mai scumpă ca orice pe acest pământ, dar nu vreau să te mint! - Cu ce să mă minți? Întrebă fata pierită. - Eu sunt zmeul cel cu zece capete, cel rănit de oștenii tatălui tău, cel a cărui mamă te-a răpit... - Cel care s-a transformat în om de dragul tău, se auzi o voce ascuțită și cârtița sări direct pe umărul fetei de împărat. Orice se așteptase zmeul din partea fetei
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Lumea nu te știe cum te cunosc, Cum te deslușesc eu Sub pielea ta de rai căzut, În genele întunecate. Ești al meu prin nerecunoștința Și rătăcirea fructelor, Din paradisiacă ignoranță genetică Te-ai născut tu. Nu vreau să te rănesc ireversibil Cu tot ce știu despre tine, Despre jertfa ceulelor tale Și alor mele. În toate fructele născute și renăscute Pe care le-am gustat, În revolta papilelelor tăcute, Rămâi tu, fructul oprit! Citește mai mult Fruct opritIar am decojit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
fi dezlegatDe necunoscut.Lumea nu te știe cum te cunosc,Cum te deslușesc euSub pielea ta de rai căzut,În genele întunecate.Ești al meu prin nerecunoștințași rătăcirea fructelor,Din paradisiacă ignoranță geneticăTe-ai născut tu.Nu vreau să te rănesc ireversibilCu tot ce știu despre tine,Despre jertfa ceulelor taleși alor mele.În toate fructele născute și renăscutePe care le-am gustat,În revolta papilelelor tăcute, Rămâi tu, fructul oprit!... XVI. PRIETEN PERFID, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
dormeau în pătuțul lor, femeia le veghea somnul. Liniștea nopții a fost spartă de o bufnitură, nevasta înțelesese, că era soțul ei care plecase spre dormitor, dar alunecase pe cioburile din farfuria spartă. Ar fi mers să vadă dacă era rănit, îi era teamă de reacția lui. Cu urechea la pândă în fotoliul de lângă ușă, a prins-o somnul. Spre dimineață a tresărit, a sărit din fotoliu s-a uitat în pat la copii, dormeau un somn liniștit, cel mic, Georgel
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
înaltă a matematicienilor. Bauhaus este o academie care pregătește meseriași de înaltă calificare. Cam ceea ce astăzi ar fi un ucenic într-o fabrică de automobile robotizată. Vă rog să facem împreună efortul de a ne plasa în Germania anului 1919. Rănită după un greu război mondial, Germania avea nevoie de mână de lucru nu oameni de înaltă știință. Și totuși arhitecți, actori, regizori chiar sculptori și pictori sunt necesari. De ce nu și ebeniști care sunt un fel de dulgheri pentru mobilă
PROFESOR DE ... DE TOATE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375543_a_376872]
-
Dumnezeu cu crucea-n spate, E ostenit... E singur și pribeag... Înconjurați de vină și păcate Mereu îl răstignim pe Cel Mai Drag. Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, Iar dragostea nemărginit-a Lui O răsplătim punând de spini cunună, Rănindu-I mâna sfântă cu un cui Când poarta noastră e mereu închisă Pentru Cel Bun și veșnic pământean, Să-L așteptăm, creștinilor, în ușă, Să-I ridicăm povara de alean. Când poarta noastră e mereu închisă, N-avem de dat
CRUCEA ( PASCALE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371802_a_373131]