3,699 matches
-
și singuratică. — Se întâmplă ceva. Nu e doar teama de yubani. Porniră din nou la drum, în adâncul selvei. Se opriră la vreo cinci kilometri, pe râu în sus, pe malurile solitarului San Pedro. La un ordin al lui Kano, războinicii se desfășurară prin apropiere și se întoarseră încărcați cu gigantice trunchiuri de lemn de balsa, atât de ușoare încât un om putea duce fără efort un copac de două ori mai mare decât el. Se lăsa înserarea când, cu ajutorul lianelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai mare decât el. Se lăsa înserarea când, cu ajutorul lianelor, au avut gata o plută puternică cu o capacitate de douăzeci de persoane. O lansară în apă și, de acolo, avându-l pe José Correcaminos drept interpret, ascultară ultimele instrucțiuni. Războinicii cerură să le fie repetate de trei ori, fără să înțeleagă ce ciudat fel de război era acela care se abătea de la toate regulile pe care le practicaseră yubani-i de la începutul istoriei lor. Insistă încă o dată: — Nu vom omorî pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care le practicaseră yubani-i de la începutul istoriei lor. Insistă încă o dată: — Nu vom omorî pe nimeni. Moartea nu rezolvă problema și, în tabăra aia, sunt muncitori nevinovați. Dar dacă reușim să luăm ostatici, vom putea negocia încetarea lucrărilor la șosea. — Războinicii vor răzbunare. Cu un masacru nu vom obține niciodată pacea, le zise el. Vor pune armata pe noi și îl vor nimici și pe ultimul yubani de pe pământ... Trebuie să vă hotărâți: Ori alegeți răzbunarea și nimicirea, ori continuați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
răzbunarea și nimicirea, ori continuați să existați ca trib. A fost o lungă discuție și în final părerile continuau să fie împărțite. Kano se împăcase cu soluția ostaticilor, cu toate că fiul său, Ulla, murise în timpul bombardamentului. Tatăl celor doi copii asasinați, războinicul care se tăvălise în jăratec în prima noapte și care mai prezenta încă un trup acoperit cu bășici și răni supurânde, conducea grupul celor care cereau răzbunare. Deodată, bătrânul Xudura, care nu deschisese gura toată ziua, ridică brațele cerând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și răni supurânde, conducea grupul celor care cereau răzbunare. Deodată, bătrânul Xudura, care nu deschisese gura toată ziua, ridică brațele cerând să se facă liniște, spuse ceva de neînțeles pentru albi și arătă în mod imperativ spre pădure. Kano și războinicul se ridicară sărind în picioare și se făcură nevăzuți în desișuri. — Ce dracu’ se întâmplă acum...? — Cel care se va întoarce cu un șarpe surucurú va dovedi că spiritele sunt de partea lui și că are dreptate. Dacă primul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
plesniră lăsând să le scape un pământ roșiatic. — Ce se întâmplă acum? Nu e nimeni, traduse José Correcaminos. Albii au fugit... — Dumnezeu fie lăudat! Se ridică în picioare scuturându-se de praf și simțindu-se ridicol. Avu impresia că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce s-au târât prostește spre un dușman inexistent. În tăcere, luară în stăpânire tabăra. Nu era un suflet, nici măcar un câine sau o biată pisică abandonată, dar cămara era plină, colibele, pregătite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi ceru să lase hainele și obiectele pe care le luaseră. — Ar fi bine să meargă să se scalde în râu, încheie el. O să caut săpun și o să-i învăț cum se folosește. A fost ciudat spectacolul celor cincizeci de războinici goi săpunindu-și spatele unul altuia cu apa până la genunchi, pe malul râului San Pedro. Unii protestau zgomotos când le intra clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
greu să înțeleg... Important este să se știe dacă poporul tău vrea pace și să ajungă la un acord, sau preferă să continue războiul. Nu știm. Despre asta trebuie să vorbim. Indianul se ridică în picioare: — O să-i consult pe războinici. Se îndreptă spre ușă, dar o voce îl opri: Da...? — Dacă aleg războiul, vom fi nimiciți. Cu toții... Amintește-ți că m-ai trimis la Santa Cruz, când eu nu vedeam nici o soluție. Acum suntem mai aproape. Merită să discutăm. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ducea cafetiera pe mașina de gătit mare, de fier. — O treabă încâlcită. Ciudată și încâlcită. Îi cunosc pe concetățenii mei. Cadrele lor de conducere nu se mișcă ușor și nu zboară în selvă să se vâre într-o bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională pentru ce le-au făcut bunicii lor indienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cap. Vă las să vă desfătați cu show-ul pe care vi-l va prezenta Cáceres. Ramón Cáceres a știut să profite de ocazie. Dădu dispoziție să se instaleze camerele de Televiziune și de filmat în fața pădurii, se înconjură de războinicii din tribul yubani, îl așeză pe José Correcaminos la stânga lui, îi trecu brațul peste umăr cu un gest protector și, privind drept în obiective cu dezinvoltura unui crainic experimentat, începu: — Vă vorbesc azi din colțul cel mai îndepărtat al Amazoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pielea goală? Stevens întârzie cu răspunsul. Privi cum, în depărtare, Cáceres vorbea cu părintele Carlos și cu Tomás Sierralta. Își plimbă privirea asupra grupului de jurnaliști care se serveau cu răcoritoare la cantina taberei și, pe urmă, asupra grupului de războinici care apăreau lângă hățișuri, timizi și descumpăniți. Îi arătă cu mâna: — Uitați-vă la ei! le ceru el. Goi și lipsiți de apărare, sunt periculoși exact din acest motiv. Pot pricinui mai multe daune decât o armată, pentru că în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de capoc. Nu erau fete râzând pe când își umpleau ulcioarele. Nu erau războinici stând de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu ochii în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-o fi distrat cînd și-a pus În funcțiune cuptoarele? Sau poate a vrut și el să le facă un pustiu de bine, să-i trezească din inerție, să-i facă să-și creieze un stat și să devină războinici? — Asta-i bună, fă-mă și fascist. Ești fanatică, soro, devii periculoasă. Nici o grijă. Din păcate cei mai mulți gîndesc ca tine, nu ca mine, așa că stai liniștit. Numai În cărți mi se dă mie dreptate. Știi, cred că marii scriitori, adevărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el? — Nu știu exact pentru ce vină a plătit Isus. Poate să fi fost o femeie la mijloc, Între el și Pillat, poate era chiar blonda din Magdala. Dar pe mine, nu am nici un dubiu, m-au expulzat din casta războinicilor pentru că am fost slab. Am capitulat În fața reginei Egiptului. Atunci. În Place Pigalle, la bistroul acela, nu Înțelegeai de ce te priveam atît de insistent. Tu erai Isit, chiar tu, Marceline de Navarre. Era Înghițită cu totul În halucinația lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alt rege, francezii s-au Întors și au cucerit ducatul, Leonardo a asistat la o scenă teribilă: arcașii gasconi luau ca țintă armăsarul său Înalt de șapte metri, lucru care ne permite să ne facem o impresie și asupra preciziei războinicilor În cauză. În fața comisiei, Leonardo da Vinci a plâns, povestind cum a părăsit ducatul, plecând spre alte orașe, unde a creat multe opere de artă, fiind Însă conștient că lăsase În urma sa capodopera absolută. Din cauza găurilor făcute de săgeți, apa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poate, cine știe?, ceasurile chiar dezvoltaseră o conștiință mecanică și le sabotaseră sincronizarea. La toate aceste Întrebări, cei rămași În viață, Înțelepții, au răspuns printr-o riguroasă și de necombătut ridicare din umeri. În puterea nopții, după sacrificiul suprem al războinicilor, pacea a coborât peste noi ca o caracatiță gigantică, cufundându-ne În norul de cerneală al discuțiilor. Au Început dialogurile, seminariile, colocviile, analizele, expertizele, mesele rotunde, consfătuirile, Întrunirile, prelegerile, conferințele cu invitați de marcă, s-au organizat traininguri, schimburi de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că pacea, acest reumatism poliarticular al lumii, se Întindea și asupra zonelor tradiționale de conflict, urmată de alaiul strălucitor al bunurilor de larg consum. Tăiam cu maceta liane În jungla ecuatorială și, În câteva secunde, mă trezeam În sufrageria unui războinic Masai, care urmărea Animal Planet pe-o plasmă cât peretele. O eroare de numai câțiva metri a GPS-ului m-a făcut să nimeresc odată nu În inima congelată a ghețarului Uppsala, ci Într-un salon de masaj. Altădată, explorând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Stană de Piatră. Fără voia sa, fondase și o religie: grupuri imense de credincioși se strângeau zilnic dincolo de zidurile grădinilor care Înconjurau spitalul, așteptând să-i zărească fie și pentru o singură secundă profilu-i Împietrit. Îl venerau ca pe-un războinic aflat mereu În expectativă, dar care amenința În fiecare secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le simțea, dar despre care toți știau că există. Pe măsură ce clipa aceasta Întârzia, forța ei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ghemuiți din bănci, cu mâinile reci, rătăciți în noianul de definiții, precum o particulă de gheață în infinitul banchizei de la Polul Nord. Când clopoțelul-mesager al bucuriilor inocente și vremelnice sună, ridic ușor penița, spun o rugăciune și înmânez foaia ca un războinic care a biruit. La final de zi, îmi iau în spate singura avere, cărțile, apoi mă îndrept spre casă, cu gândul să mă întorc și mâine, să dau tot ce am mai bun în mine, să îi ajut pe ceilalți
ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
de răutățile zilei. Se sucește de pe o parte pe alta, se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau înțeleptul vizionar sau vreun romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
luptau, de pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. 21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să fie între femei Iael, nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul. Trupul gelatinos se scurse dintre buzele Pepitei ca o anacondă decapitată. La rândul ei, Pepita îl privi triumfătoare și-i întoarse spatele, după ce-i bolborosise în față: treaba ta! C VIII Apăsă butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Atunci se ridică și Cosmin de la computer. Din stradă se auzeau strigăte, fluierături și huiduieli. Probabil că lumea din cartier se becaliza, așa cum se întâmpla la fiecare două săptămâni. Pentru a urca în sondaje Partidul Noua generație, magnatul din Pipera, Războinic al Luminii, Paloș al Virtuții, supranumit și Principelele din Maybach, vânduse câteva mii de oi și plătise pentru a fi clonat de atâtea ori de cât ar fi fost necesar să se creeze impresia că ar fi prezent peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe bătrân concentrat asupra poveștii lui și trăind totul de parcă ar fi aievea, de parcă s-ar afla În cancelaria unității și ar fi chiar el cel care trasează sarcini și stabilește strategii. În fond, te gândești tu, ce fel de războinic poate fi un Învățător de țară concentrat la 40 de ani să facă războiul, pus să instruiască recruți timp de aproape cinci ani pentru ca apoi să intre și el În luptă? „Aproape o divizie motorizată care trebuia dezarmată, și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tabloul unde tata e tânăr artilerist, îmi reînvie în minte, melancolică, admirația cu care-l priveam în copilărie. Era așezat între ferestrele dinspre uliță, deasupra unei icoane. De câte ori mă uitam la el, eram convins că tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]