3,968 matches
-
ăla nenorocit. Dragă Luke, am scris în depeșa pe care am pus-o, până la urmă, la poștă. S-ar putea să fii surprins să primești vești de la mine. M-am întors în New York pentru scurtă vreme și ți-aș fi recunoscătoare dacă ți-ai face puțin timp ca să mă vezi. Sunt foarte conștientă de cât de rău te-am tratat când ieșeam împreună și aș aprecia dacă mi-ai oferi șansa de a-mi cere scuze personal. Pot fi contactată la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la mine în birou. Luat pe nepregătite, Toma era gata să-i spună ca a înțeles și va veni negreșit dar Ileana interveni imediat: Nu poate să vină, astăzi avem treabă împreună. Plecăm chiar acum, imediat ce Cristi termină de mâncat. Recunoscător, inspectorul o aprobă dând din cap în timp ce îl privea în ochi pe comandant. Desigur că el ar fi venit, spunea privi rea lui, dar nu avea încotro, aveau deja un program stabilit dinainte, nu o mai putea refuza pe Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Tot el îl învățase că bestia i se poate strecura în minte ca să-l amăgească. Chiar asta se întâmpla și acum, încerca să-l atragă pe terenul ei și astfel să-l prindă în capca nă. Se întoarse cu spatele, recunoscător lui Calistrat care, așa cum era el, se străduise să-l inițieze în tainele muntelui acela blestemat. Zâmbi amar și își strivi o lacrimă între pleoape, îi era dor de Moș Calistrat. Ciudat, în tot acest timp, nu simțise nici o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se dă mângâierea: află, în sfârșit, de la doamna Trahanache pentru cine votează și, triumfător, aleargă să-și exercite - suveranul! - dreptul de a stăpâni prin liber sufraj. Pentru aceea, când se serbează victoria electorală, omul ridică din toată inima-i recunoscătoare toastul lui în sănătatea coanei Joițichii, că e damă bună!”<footnote B. Elvin, Modernitatea clasicului I. L. Caragiale, București, E.P.L., 1967, p. 51. 49 categorie psihologică a micii burghezii birocratice române” footnote>. B. Elvin explică ridicolul acestui personaj din care mecanismul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ușa prea îngustă, monstrul în living room, unde Figaro l-a luat îndată în stăpânire. Da’ să știți, dragă, că nici asta nu-i o soluție, să nu mai ajung la lăzile de cartofi, o aud în urma mea pe mama, recunoscătoare pentru truda noastră de vreun ceas și mai bine... Pentru mine se dovedise prea grea până și masa elegantă din sufragerie, pe care trebuia s-o „facem mare“ pentru câte-o petrecere, pe vremea când mai dădeam și la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fix! M-am uitat urât la ea. ― Perfect! Ne-am despărțit. Mama făcu ochii mari. Oare era și ea șocată de imperfecțiunile unei relații perfecte? ― Ce? De ce? ― Mamă, Îți povestesc eu mai târziu, zise Maria și i-am fost profund recunoscătoare. Mi-am strâns halatul pe mine și m-am ridicat de la masă. ― Deci cum ai de gând să-ți irosești duminica? Întrebă tata. ― Nu știu Încă, am spus, surprinsă de Întrebare. Găsesc eu ceva! Cu asta, am dispărut În camera
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
azi. Am senzația că va dura foarte mult până voi zâmbi din nou. ― Oh, haide Alisia! Asta e cam melodramatic, chiar și pentru tine! ― Situația În sine e dramatică, așa că nu mă poți Învinui. ― Nu este! Ar trebui să fii recunoscătoare! Am făcut ochii mari. Nu Înțelegeam la ce se referea. ― Ai fi putut fi moartă, clarifică ea. Chiar acum. ― Termină! am țipat, conștientă Însă că avea dreptate. Chiar nu-mi place propoziția asta. ― Atunci poartă-te ca atare! Zâmbește, pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am ajuns acasă, eram parțial vindecată. Maria era cu siguranță cel mai bun ascultător și sfătuitor pe care-l cunoscusem vreodată. Știuse exact ce să spună În așa fel Încât să nu o mai iau În tragic. Eram Într-adevăr recunoscătoare. Mai pe seară, ea a ieșit cu Adi, iar eu miam sfârșit ziua cu câteva conversații idioate pe messenger. Nu-mi venea să cred că a doua zi mă duceam la școală. După atâta timp, mă dezobișnuisem complet de ceasul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nu a Bătrânei. S-a ridicat ușor, și-a adus un picior lângă celălalt pe aceeași parte și și-a dat drumu’ pe pământ, ținându-se cu mâinile de coamă. Avea multe întrebări de pus, dar s-a abținut. Era recunoscător și nu dorea în ruptul capului să și supere noul său prieten, poate cel mai bun. Nu trebuie să povestești nimic nimănui. Să nu uiți asta niciodată, a zis Bătrâna. Nu, nu voi povesti. Îți promit, căluțul meu drag! Bunicul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Mă invita să umplu golul lăsat de acesta. Îmi scria textual: Cred că am datoria să te avertizez că te vei plictisi de moarte. Din capul locului este o societate lipsită de haz, dar oricum ți-aș fi extraordinar de recunoscătoare dacă ai vrea să vii. Iar noi doi am putea găsi puțin timp să mai stăm de vorbă. Ar fi fost o necuviință să refuz. Când dna Strickland mi l-a prezentat pe soțul ei, acesta mi-a strâns mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora era caracterul lor grotesc, și cu cât erau mai patetice, cu atât parcă-ți stârneau mai tare râsul. Dar cu toate că era un pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-i spui. Am luat o coală de hârtie: — Spune-mi exact ce dorești sări scriu. Și iată ce am scris: „Dragă doamnă Stroeve, Dirk dorește să-ți spună că dacă vreodată o să ai nevoie de el, ți-ar fi recunoscător pentru prilejul pe care i-l vei oferi de a-ți fi de folos. Nu-ți poartă nici un fel de pică pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Dragostea lui pentru dumneata a rămas neschimbată. ÎI vei găsi întotdeauna la următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
țara puternică, pașnică, se întindea dincolo de orizont. — Știi, dragă, glia țării e plină la tot pasul de cei morți. Ei sunt și sub pașii tăi. Chiar și aici, sub asfaltul neted. Toți sunt niște eroi cărora trebuie să le fim recunoscători pentru faptul că mașina aceasta ne poate purta atât de lin. Iar eu căutam casa noastră cu fața lipită de geam. Cred că am și găsit-o. — Eu am încercat să-i sădesc sămânța în suflet, dar priviți cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
titlu de ultimă recomandare, te rog să nu uiți un lucru: dintotdeauna prinții recenți ca Enro au avut obiceiul să extermine clasele regale rivale, părinți, copii și aliați. Ești încă în viață. Pentru acest lucru numai, ar trebui să fii recunoscător marelui om care guvernează cel mai vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în al patrulea loc: te așezi lin pe un pisc înalt, stolul de vrăbiuțe-soldat aterizează pe trupul tău, îți acoperă tot trupul, ciripind bucuroase, de afară te vezi ca un conglomerat de vrăbiuțe-soldat, privești către cerul de deasupra cerului celorlalți, recunoscător, le înveți pe zburătoarele dragi să nu se întristeze de această retragere din fața puternicei oștiri a dușmanilor tăi, le înveți să nu fie infatuate, ci să fie resemnate, acțiunea, global judecând, a fost totuși onorantă, au repurtat un serios succes
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întrebi pe cel nefericit de felul în care s-a întîmplat această moarte. De altfel, nu aveam nici un drept, și ceea ce mi se spusese fusese un dar gratuit și o onoare ce mi se făcea, de care trebuia să fiu recunoscător, căci reconstituiam în parte încrederea în mine, așa de distrusă, deoarece mi se preferase un altul. Și apoi, era inutil să cer amănunte, căci aveam să mă despart definitiv de Ioana și să încerc să mă vindec spunîndu-mi:" A fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bicisnic pe care trebuie să-l menajez și n-am vrut asta. Sandu e dragostea vieții mele, îl iubesc cum am impresia că nimeni n-a mai iubit pe lume, orice s-ar fi întîmplat." Cuvinte pentru care îi sunt recunoscător, căci îmi mângâie toate neliniștile și-mi dau o mare încredere în mine. Totuși, la sfârșitul unei discuții, când mă găsesc torturat, nenorocit până la moarte, reîncepînd zadarnic aceleași întrebări, și când, pe rând, mă simt gelos, rău, îndrăgostit și neînsemnat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
preferă, m-am socotit inferior, și asta a fost o mare umilință. Ioana nici nu putea susține altfel, căci numai așa mai avea vreo salvare ca trecutul ei să nu apară monstruos. Când am aprobat vorba ei, mi-a fost recunoscătoare: "Niciodată n-am crezut că ești atât de profund și ai să mă înțelegi". Dar, pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
scăpase de moarte ca prin urechile acului - și, în cele din urmă, pentru cine lucra? În același timp, nu se putea abține să nu verse lacrimi pentru nemăsurata afecțiune a lui Hideyoshi și pentru prietenia lui Hanbei. — Îți sunt foarte recunoscător, dar de ce a trebuit să faci asta pentru fiul meu? Dacă așa e situația, atunci e cazul să mă duc la Azuchi ca să dau explicații. Nu, crima de nesupunere a fost a mea. Singura cerere pe care ți-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
luat de lângă mine și e firesc ca eu să mor alături de seniorul meu. Însă, de fapt, nu ești chiar atât de nefericit. Ai avut norocul de a fi cu mine până în seara asta și ar trebui să le fii foarte recunoscător zeilor din cer și de pe pământ pentru acest mare noroc. Ai înțeles? Deci, de-acum încolo, vei sta lângă omul pe care-l vezi aici, Kuroda Kanbei. El va fi stăpânul și părintele care te va crește, așa că slujește-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de aceea din camera lui Mitsuhide, în citadela principală, ca o pajiște primăvara de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș fi recunoscător dacă ai sta aici, să te ocupi de familie, în loc de a veni cu noi în campanie. Cred c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru. Chokansai își privi nepotul și râse: — S-ar putea ca ăsta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era un om greu de mulțumit și nu-i fusese ușor să-l slujească de la distanță, astfel încât să nu se neliniștească. Și, desigur, generalii care-l înconjurau pe Nobunaga nu erau tocmai încântați de ascensiunea lui Hideyoshi. Totuși, Hideyoshi era recunoscător și, dimineața când se ruga la zeița soarelui, mulțumea, cu sinceritate pentru toate încercările prin care trecuse în acei cinci ani. Nimeni nu ar fi pornit de bună voie în căutarea unor asemenea cazne. El însuși considera că, indiferent care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani. Nimeni nu ar fi pornit de bună voie în căutarea unor asemenea cazne. El însuși considera că, indiferent care erau actualele intenții ale cerului în ceea ce-l privea, continuase să-i trimită dificultăți după dificultăți. Existau zile când era recunoscător pentru greutățile și răsturnările din tinerețe, fiindcă acelea îi dezvolaseră voința de a supraviețui propriilor lui slăbiciuni fizice. De astă dată, însă, strategia atacului cu apă asupra Castelului Takamatsu fusese dusă la îndeplinire, iar Hideyoshi nu mai aștepta decât venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Într-un târziu, eliberă mâna pe care o ținuse atât de strâns, îngenunchind, în același timp, la pământ. — Mă bucur atât de mult că ați venit. Nu avem timp să ne spunem mai multe, iar asta e tot. Sunt doar recunoscător că mă aflu acum cu Domnia Voastră și cred, cu toată tăria, că sufletul tatălui dumneavoastră, în cer, e mulțumit de această faptă. Am sentimentul că, în sfârșit, v-am putut aduce omagiile mele și că mi-am îndeplinit îndatorirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce ar fi mai bine să fac. — Sper că nu veți merge. În nici un caz! — Este o celebrare pentru consacrarea tânărului senior și trebuie să fie de față toată lumea. Vă mulțumesc pentru bunele dumneavoastră intenții, Reverența Voastră. Vă sunt foarte recunoscător. Dincolo de plasa pentru țânțari, Hideyoshi își lipi palmele în rugăciune, spre marele preot ai cărui pași se retrăgeau. Hideyoshi avea un somn foarte sănătos. A adormi imediat, ori de câte ori vrei, poate părea un lucru facil, dar, de fapt, este foarte dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]