3,930 matches
-
rubrici și articole scrise cu nerv (uneori și cu talent publicistic), cu o prezentare grafică modernă, care spărgea monotonia vetustă a gazetelor epocii (nu numai de la noi), a marcat un moment de referință în istoria presei românești, Drepturile omului, după cum remarca Nicolae Iorga în 1922, ajun gând „o foaie citită și de adversari“. Constantin Bacalbașa are meritul in contestabil că, după ce l-a secondat cu pricepere pe Constantin Mille, prin cipalul organizator al publicației, în conducerea ziarului, a preluat-o efectiv
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
felul lui D. Z. - impetuoși, expansivi, dominatori - și nici nu-i plac - în teorie - „copiile după natură”, a stat totuși, cînd „privitor ca la teatru”, cînd foindu-se în scaun și sughițînd nervos, ba l a și stimulat cu anumite remarci. *Le-am vorbit studenților (ca invitat) despre „Eminescu în conștiința românească”: despre definirea valorilor plecînd de la el - a celor de dinainte și a celor de după; despre „impietățile involuntare” și despre „respectul absolut”, care adesea limitează înțelegerea operei sale. De asemenea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am cedat această plăcere unor colegi pricepuți și integri. Cît privește întinderea articolului meu recent, ea ar fi fost alta în condițiile apariției normale (lunare) a revistei. Aș fi bucuros, însă, ca și în această schiță de omagiu să puteți remarca «vorbe cinstite», pe care le completez aci cu urarea de sănătate, putere de muncă și o stare de spirit favorabilă alcătuirii de noi lucrări”. În formele ilustrate de literatură (Jacques din Les Thibault sau Gleb Ciumalov din Cimentul), devotamentul față de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o întîlnire cu publicul. La primul (în răspunsul la laudatio) Ionescu a relevat că în opera sa există „rădăcini românești” și a menționat influențele lui Caragiale, Urmuz, Tristan Tzara și ale suprarealiștilor. Apoi, solidarizîndu-se cu „exilul românesc”, a făcut următoarea remarcă: „Românii și-au pierdut țara, dar au cucerit lumea”. Deși valabilă doar geografic, nu și ca judecată de valoare (afară de cazul că s-a gîndit la sine, la Eliade și la Cioran), cred totuși că, sufletește, le-a picat bine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alegerea nu se spune. Iisus trece la alt „subiect”: „Iată ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi dat în mîna arhiereilor și a cărturarilor, și-L vor osîndi la moarte”. Întrucît încerc să-i cruț neaducîndu-le la cunoștință remarcile ofensatoare la adresa lor, prietenii mei ieșeni nu știu ce-am făcut și ce continui să fac pentru ei. Discutînd cu „nenea Jean”, am constatat că nu-și dă seama de insistențele pe care le-am depus pentru revenirea lor în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avut loc) mai mult decît oricare altul dintre scriitorii băcăuani, cu excepția, poate, a lui Radu Cârneci. Interesant e că, în particular, el îi disprețuiește pe cei ce scriu „poezie ocazională”. În vară, la Onești („Zilele Culturii Călinesciene”), era flatat de remarcile că unele din „poemele (sale) rapide” sînt „subversive”, pline de „versuri tari” și de „cuvinte-mină” (aluzive). „De astea cu «fitile», «înșurubate» sînt chiar mai multe”, declara el. Dar - dovadă de slăbiciune - nici nu s-a încheiat anul și a revenit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Socaciu) e un tip solid. Are o față ovală, colorată, lucioasă și pleoape roșii, lăcrămoase, de evreu care a citit la lampă. Surîde la vorbele lui Cs. (cu care e, pare-se, amic) și răspunde politicos la întrebările sau remarcile noastre, adresîndu-se fiecăruia cu apelativul „Maestre”. în timpul discuției, Genoiu s-a umflat iarăși în pene, replicîndu-i la un moment dat musafirului, care îi sugerase să țină seama de anumite critici, că dacă lui i-ar fi fost frică de „toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îl avantajează, iar alteori îl dezavantajează pe B. Acum, neavînd ceva mai bun de făcut, e comisionarul fostului coleg de redacție. Puțin adus de un umăr, merge surprinzător de repede către ținte numai de el știute. Cînd am făcut această remarcă, mi-a răspuns ca din carte: „Dacă nu alergam și dacă nu visam, de mult eram pierdut. Mi-a plăcut însă să mă mișc și să visez”. În expresie, bătrînul e mai liric decît fiul. *Genoiu are tot mai des
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai e nici o vară, sîntem în prag de septembrie!... Gata, s-a răcorit!... Hai, nu ne mai ține în șah, scoate ce-ai adus!” * După lectură, următorul meu viciu e acela de a da sfaturi altora. „La astea ești inepuizabil”, remarcă, ironic, nevastă-mea. E adevărat, i am stimulat ori i-am contrazis pe mulți care se arătau slabi sufletește, care (îi vedeam) alunecă pe panta prăbușirii intelectuale și morale. De cîte ori n-am îndemnat: „Sursum corda!”, ori n-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Costică T. Ciubotaru, moș Alecu Raiului, vecinul amîndurora, a spus: - E cam răcoros, domnu’... Moșul se mira în felul său, vechi, că mîna lui C., pe atunci un tînăr de 25 de ani, e rece. Mi-am adus aminte de remarca sa, azi, după terminarea conferinței profesorului Solomon Marcus, ținută în sala Bibliotecii Județene. întrebată ce mai face, Geta Cincu i-a răspuns prietenei sale Tuța: „Iată, stau mai la răcoare cu dl Călin”. Întrucît în sală nu erau aburi, cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am mai Întâlnit prin alte părți, care Îți râd parcă din fiecare curte, din fiecare fereastră sau margine de drum. și nu ar fi cu nimic exagerat dacă aș completa că, parcă și oamenii sunt altfel. De fapt am făcut remarca, că mai sus de Bacău, pe care iertat să-mi fie, nu l-am crezut atât de lipsit de curățenie și de „amestecat”, totul Începe să se schimbe, totul capătă un alt „aer”. Să nu fie cu supărare dacă și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Popa 8 (Fălticeni), 5.II.1975 Signor Eugenio, O ușoară indispoziție mă obligă să apelez la bunele oficii ale nepoatei mele Anca, pentru a vă trimite lucrarea 315. Cum vedeți, am citit cu atenție și am făcut o serie de remarci. Desigur, nu toate observațiile făcute sunt Îndreptățite. Cercetați-le și unde credeți că e bine de schimbat sau de adăugat ceva, acționați! În general lucrarea se citește cu plăcere: e bogată, interesantă, cu multe noutăți. Cu privire la fotografii, trebuie să vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ieși de acolo, și... Cruță-te! Au fost la mine dnii Lala Lovinescu și I. Tudoese și au stat de dimineață până pe la 5 p.m. Mi-au făgăduit solemn, că te vor susține, dragă domnule Dimitriu, În orice Împrejurare. (O remarcă: fotografia cu Iorga - la 603 Pe măsură ce trecea timpul, campania de mizerii, amenințări, reclamații, anonime etc., concertate Împotriva noastră, a celor de la „Galerie”, lua proporții. De aici gândul de a părăsi - cu tristețe și regret - Fălticenii. Poate că o dată, cineva va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de televiziune a umplut minutele de așteptare cu muzică populară și cântece patriotice, iar crainicul ne-a anunțat că sărbătoarea de azi va marca o dată importantă în planul spiritualității românești, deoarece ea coincide cu prima emisiune color. într-adevăr, subtilă remarcă. Trebuia să înțelegem că ni se face un mare cadou, pregătit să coincidă chiar cu cea de-a 39-a aniversare a zilei înscăunării la putere a regimului denumit comunist. Mai interesant ar fi fost să ni se spună cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și în cinci universale un trenci, fără să găsesc decât cu mânecile prea scurte refuzate la export, m-am convins că prietena mea avea dreptate. Iar după două luni, când am ajuns aici, făcând din nou comparație, am înțeles Oare remarcile făcute de prietena mea nu au fost făcute și de alți străini? Când i-am povestit, la Neptun, unui inginer german căsătorit cu o franțuzoaică unele realități din România, nu a vrut să creadă. S-a dus însă singur două
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și detenție, care cad în sarcina altor direcții și servicii pentru a nu fi deconspirați și mai târziu recunoscuți de victimele lor. în rândurile ofițerilor de Securitate și de miliție sunt de asemenea destui agenți care relatează cele mai nevinovate remarci, atitudini, legături amoroase și tot ceea ce ei bagă de seamă, plus filajele la care sunt supuși periodic chiar și ofițerii de Securitate, pentru a se descoperi că au întâlniri nepermise în afara caselor conspirative, dar și alte păcate care se îndosariază
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și cititori se produsese, de fapt, În urma publicării comentariului la Matei Iliescu. După apariția textului („Jurnalul duratei inefabile”, În Luceafărul, seria Virgil Teodorescu), primisem un surprinzător telefon de la o necunoscută. O extraordinară cititoare, am Înțeles prompt, de ale cărei inteligente remarci nu mă mai săturam. Era o admiratoare a lui Radu Petrescu și mă invita, peste două săptămâni, la o „serată” intimă, Între amici ai lecturii. Aveam să Întâlnesc, În anii următori, În apartamentul de pe strada Sf. Constantin, de lângă Cișmigiu, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele compromisului nu sunt puține, nici nefirești, iar firea fragilă și solitară a scriitorilor le confruntă deloc mai ușor decât semenii noștri cu profesiuni și obsesii mai telurice. Unele remarci asupra Occidentului, din cărțile lui Mircea Zaciu și mai ales din frecventele sale călătorii În străinătate, mi s-au părut cel puțin bizare. Mă regăseam, Însă, Într-o anumită relație de solidaritate intens „culturală” cu modelul pe care profesorul Îl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și care s-a Întâmplat să scrie și câteva cărți bune”. Volumul lui Atlas furnizează un amplu dosar biografic, cu multe date noi de detectivistică și bârfă literară, incapabil, Însă, să aducă nimic nou În interpretarea operei. Criticul reamintea o remarcă din cuvântarea lui Bellow la primirea Premiului Nobel: „Există o altă realitate, cea genuină, pe care o pierdem din vedere. Această altă realitate insinuează continuu ceva ce, fără ajutorul artei, nu putem percepe”. Mi-am dat seama cât de sensibil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ultim mesaj era un semnal de reconciliere, presupun. Avusesem, câteva luni Înainte, o convorbire telefonică cu final incert. Încercam să stabilim o dată să ne vedem doar În doi, cum obișnuiam s-o facem, periodic. Impulsul pornise, de data asta, de la remarcile sale admirative despre fragmentele pe care le publicasem la Începutul iernii din A Hooligan’s Return. Discuțiile despre România confirmau totdeauna un soi de afectuoasă complicitate spirituală, dar erau pentru mine și un extraordinar stimulent, o provocare În regândirea trecutului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de imprimare, adică?...”, continua să repete, după lungi tăceri, interlocutorul care părea să nu fi văzut vreodată un microfon. „Și cum să mai vorbim? Totul devine Înscenat, artificial. Nu mai este convorbire... Să mă imprimi?” Mi-am amintit, brusc, de remarca prietenului și exegetului său, Harold Rosenberg: „Arta sa este declarația publică a unui om decis să păstreze viața sa drept o taină”. Am Înțeles ceea ce ar fi trebuit să știu dinainte. Suspicios, Îngrozit de orice indiscreții, feroce În a-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
charges) va stimula calcularea realistă a costurilor serviciilor de sănătate, va descuraja suprautilizarea și va pune pe baze realiste, printre altele, organizarea spitalelor. Voi Începe cu câteva scurte considerații privind tipurile de corupție din sistemul de sănătate, expunând apoi unele remarci privind indicatorii macroeconomici cu relevanță asupra sectorului sănătății din România; voi continua cu o descriere a rolului asigurărilor non-substitutive și voi Încheia cu o abordare a reformei sistemului de sănătate din România. 1. Corupția În sistemul de sănătatetc "1. Corupția
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
în 1972, cu Anotimp de aur, carte de reportaje, care prin priza la real, dispoziția pentru comunicare și suflul poematic anunțau certe calități de prozator. În volumul de nuvele Stânca tarpeiană (1975), aflat sub umbra tutelară a lui Cehov (cum remarca Sorin Titel), autoarea folosește un ton discret, evită, de regulă, melodrama și exploatează faptul insignifiant cu subtext poetic. Trecută prin școala reportajului, ea dovedește înzestrare, verism, dar și un simț dramatic al detaliului. Încearcă să descopere oameni și destine, provoacă
DIMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286765_a_288094]
-
apare culegerea de poeme Acolo șezum și plânsem, inclusă, alături de Icoane de dor de Vasile Posteucă și Catapetesme de Nicolae Novac, în volumul Poeme fără țară (1954). „Poezia lui Ștefănescu-Govora ne aduce aproape țara, cu toate suferințele și virtuțile ei”, remarca Aron Cotruș în prefață. Versurile, de factură clasică, se distilează din durerea înstrăinării și sunt încărcate de nostalgia celui lipsit de speranța întoarcerii. Stau astfel alături un poem închinat mamei, altul fetei blonde „de departe” (Fata blondă), o Scrisoare tatălui
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
urmărea - scrie Șuluțiu în articolul Libertatea literaturii din „Adevărul” (31 ianuarie 1937) - „solidaritatea criticei tinere pe o poziție spirituală și estetică și împărtășirea unor credințe în libertatea și în demnitatea scrisului”. În pofida bunelor intenții, gruparea nu a funcționat: „Din păcate - remarca Șerban Cioculescu - , afară de activitatea individuală a fiecăruia din cei șapte critici, ei nu și-au putut organiza o acțiune de grup, nici să redacteze o revistă, cu tot sprijinul oferit de Al. Rosetti.” Revista „Critica” nu a putut să apară
GRUPAREA CRITICILOR LITERARI ROMANI (GCLR). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287379_a_288708]