3,502 matches
-
Gogh, ci pe o înrudire cu viziunea artiștilor sfârșitului de secol al XIX-lea, înrudire care a reabilitat linia în detrimentul formei, cu soluția nabiștilor și cu cea adoptată de către Paul Gauguin. Ca și aceștia din urmă, Baltazar a fost un restaurator al conturului, adoptând un simbolism liniar și care a dorit crearea unui mod de exprimare unde linia să fie factorul esențial și nu culoarea. El a pus accentul pe bidimensionalism, aducând în prim plan suprafața plană și a renunțat la
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
pentru copii, curtea Muzeului de Artă Aplicată din Frankfurt, Germania 2003, reconstituirea ansamblului sculptural al Porții nr.1, Cetatea Albă Iulia. Premii și Distincții: Premiul Juriului Rumilly, Franța, 1997 Premiul I Belley, Franța, 1998 Diplomă de Merit, Uniunea Națională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România, 2003. Lucrări în colecții publice și particulare : România, Austria, Germania, Franța, Ungaria, SUA, Turcia
Dumitru Paina () [Corola-website/Science/315809_a_317138]
-
națională a tineretului, Baia Mare; 1988 Salonul național de grafică, Sala „Dalles”, București. Expoziții internaționale: 1987 Art of today, Budapesta, Ungaria; 1990 Art of miniature, Toronto, Canada. Lucrări în colecții particulare: România, Germania, Ungaria, Canada. Lucrează la Complexul Muzeal Arad, ca restaurator pictură.
Maria Ódry () [Corola-website/Science/315808_a_317137]
-
bizantine "„7360”", care corespunde anilor 1851-1852 ai erei noastre. Datarea punctează probabil încheierea lucrărilor de înnoire și înzestrare ale bisericii. În toamna anului 2009 biserica din lemn de la Pietrari a fost demontată de către o echipă mixtă de specialiști muzeografi, conservatori, restauratori și muncitori, însoțiți de colaboratorii Fundației Habitat și Artă în România, dar și de către cadre didactice de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București. Lăcașul de cult a fost adus în Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni, unde a
Biserica de lemn din Anghelești-Cărpiniș () [Corola-website/Science/316501_a_317830]
-
După Revoluția din decembrie 1989, s-au efectuat lucrări de restaurare a turlei și exteriorului bisericii, încheiate în 1997. În anii 1996-2004 s-au efectuat lucrări de restaurare a picturilor murale interioare de către prof. univ. Nicolae Sava din București, pictor restaurator, ajutat de 18 studenți. Cu sprijinul financiar al dr. Michael Ronette (român stabilit în America), care a suportat 80% din costurile lucrărilor, s-a finalizat repictarea bisericii în anul 2004. La data de 20 iunie 2004, biserica a fost resfințită
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
ocupației polone de sub Ioan Sobieski (1691) - "Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz" și unele în chirilică, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596). Pictura murală interioară a fost restaurată în anii 1996-2004 de către prof. univ. Nicolae Sava din București, pictor restaurator, ""în spiritul unui total dispreț față de momentul istoric"", fresca fiind grav alterată prin integrări cromatice masive și repictări. În pridvor și în pronaos se află mai multe pietre de mormânt, dintre care una aparține lui Bogdan, fiul lui Petru Rareș
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Severin (din vara anului 2008). Biserica din Poieni a fost restaurată din donațiile lui Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România și urmaș al ctitorilor. Iconostasul Bisericii "Sf. Nicolae" din Poieni a fost restaurat în perioada iulie - septembrie 2006 de restauratorii de la Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină "Resurectio" - Iași al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni are formă de navă, cu altar semicircular. În interior, ea este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei. Iconostasul de la Biserica „Sf. Voievozi” din Ipotești a fost conservat și restaurat în anii 2001-2003 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În interiorul vechiului lăcaș de cult se păstrează vechile icoane și cristelnița în care a fost botezat Mihai Eminescu (adusă de la Biserica Uspenia din Botoșani), veșmintele preotului ce l-a botezat, masca mortuară, icoane ale copilăriei lui
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
s-a elaborat un Proiect de Modernizare a stației de călători de către arhitectul Vasile Tabacu de la Institutul de Proiectări ale CFR. Comisia Regională a Monumentelor Istorice Transilvania Est a recomandat în 2004 înlăturarea anexelor parazitare ridicate pe parter, dar arhitectul restaurator nu a ținut seama de această propunere. Contractul de execuție al lucrărilor a fost încheiat între Compania Națională de Căi Ferate S.A. și Termogaz Company SA din Hațeg la 8 august 2005 și avea ca termen de finalizare 31 august
Gara Sibiu () [Corola-website/Science/317342_a_318671]
-
1684-1685), când domnitorul a dispus distrugerea cetăților Sucevei, a Neamțului și a Hotinului. În anul 1700, solul polonez Rafael Leszczynski a găsit aici "„un palat domnesc de zid, pustiu”". Ruinele Curții Domnești din Suceava au intrat în atenția cercetătorilor și restauratorilor abia la începutul anilor 50’ ai secolului al XX-lea. Zidurile fostei curți s-au conservat pe o înălțime ce variază între 1 și 5 m. Cercetările arheologice au scos la iveală numeroase cahle de sobă, unele nesmălțuite și altele
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
al lucrărilor, termenul de restaurare este aplicat în special în cazul intervențiilor asupra clădirilor protejate și nu la clădiri ordinare. Deoarece restaurarea este o intervenție curativă, ea poate fi făcută doar de un specialist în domeniu, mai exact de un "restaurator". La restaurarea pieselor trebuie respectate câteva reguli de bază, general valabile, indiferent de materialul din care este realizat obiectul: Procesul de restaurare, în special la restaurarea picturilor, trebuie să decurgă conform unui principiu clar: acela că părțile originare ale lucrării
Restaurare () [Corola-website/Science/321380_a_322709]
-
Pantocrator", iar pe cele patru pandantive de la baza cupolei erau reprezentați patru îngeri magnifici, cei de la răsărit executați în mosaic, iar cei de la apus în frescă. Până în sec. al XIX-lea toată decorația superioară a bisericii rămăsese neatisă, dar niște restauratori din occident, frații Fosatti din Elveția, au pus la dispoziția turcilor mijloacele de a ajunge la înălțimile maxime ale bisericii. Turcii și-au realizat visul dea înlătura imaginea lui "Iisus Pantocrator", înlocuind-o cu un verset din Coran. Tot atunci
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
februarie 1960 - 13 martie 1973), au fost construite zidul împrejmuitor din piatră și clădirea protoieriei (aflată în curtea bisericii). Lucrările de restaurare au fost finalizate în 1974. Iconostasul, care datează din 1779, a fost restaurat în anul 1977 de către pictorul restaurator Gheorghe Zidaru (1923-1993). Două dintre icoanele de pe iconostas conțin însemnări referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1998 a avut loc un incendiu accidental datorat instalației electrice defectuoase în urma căruia a
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
instalației electrice defectuoase în urma căruia a ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului, iar 13 icoane au fost carbonizate parțial sau total. Iconostasul de la Biserica „Sf. Dumitru” din Hârlău a fost conservat și restaurat în anii 2001-2004 de către pictorul restaurator Stelian Onica (n. 1955). În curtea bisericii a fost construită recent o clopotniță de beton. Biserica este înconjurată în prezent de un parc cu molizi. Ca stil arhitectonic, Biserica "Sf. Dumitru" din Hârlău este foarte asemănătoare cu Biserica "Sf. Gheorghe
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
din Hârlău. Două dintre icoanele de pe iconostas conțin însemnări referitoare la anul donației lor către biserică; este vorba de anii 1826 și 1830. În anul 1977 au fost efectuate o serie de lucrări de conservare-restaurare a iconostasului sub coordonarea pictorului restaurator Gheorghe Zidaru, neexistând însă nici o documentație care să menționeze lucrările efectuate. În urma unui incendiu din 1998 a ars aproximativ o treime din partea dreaptă a iconostasului. Iconostasul este format din registre. Registrul inferior are ușile ușile diaconești și împărătești încadrate de
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
refăcută cu cărămidă aparentă și discuri ceramice policrome, considerată a fi specifică monumentului original din epoca lui Ștefan cel Mare. A fost refăcut și acoperișul bisericii. Afectată de fum, pictura interioară a fost spălată în 1911 și 1931-1932 de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. Alte lucrări de restaurare, de mai mică amploare, au avut loc în 1926-1929 și 1954. Până în anul 1904 exista un turn-clopotniță de zid, cu boltă de intrare. În anii '80 ai secolului al XX-lea au fost construite
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
blană, și are pe cap o maramă și o coroană poleită și decorată cu perle. La începutul secolului al XX-lea (mai precis în 1911 și 1931-1932), s-au făcut lucrări de spălare și de consolidare a picturii de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. În 1992, pictura a fost spălată cu detergent, iar această intervenție neautorizată a dus la deteriorarea picturii. Pictura interioară este zgâriată de un număr mare de inscripții în limbile latină, slavonă, poloneză, greacă, armeană, română etc. Cele mai multe grafite
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
să lipsească cu desăvârșire. Totuși în naos și in absida altarului sunt sesizabile câteva fragmente de pictură, reminiscențe ale bogatului decor care împodobea odinioară pereții sfântului lăcaș. De sub stratul de var sub care stătuseră ascunse mai bine de trei secole, restauratorul Ferenc Storno, din însărcinarea Comisiunii Monumentelor Istorice din Budapesta, a scos la lumină, în anul 1869, cele dintâi mărturii ale bogatei vestimentații murale de odinioară; alte relevee au fost executate de Imre Steindl în 1873. Ansamblul pictural ar fi fost
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
fără Mișu Popp) pe tărâm religios nu mai exista în 1969 ci doar cele trei icoane din Brașov. În concluzie, bisericile de la Curtea Veche, Răzvan Vodă și Sfânta Ecaterina nu mai au nimic din picturile originale. Faptul este contrazis de restauratori care spun că la Sfânta Ecaterina a rămas cam tot ce au facut cei doi. La Răzvan Vodă nu se spune nimic pe site-ul bisericii, se subîntelege ca și la Curtea Veche că pictura murală există. Numele unei străzi
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
și apoi, sub a soției sale, . După o recunoaștere reciprocă inițială a lui Aurelian și (fiul lui Odenathus, domnind sub tutela mamei sale, Zenobia), împăratul a rupt însă pactul și a început o campanie de recucerire. Servind ca recuceritor și restaurator, Aurelian a învins triburile alemanilor cu care se confrunta în Italia, ca mai apoi să se reorienteze asupra Zenobiei pe care o va învinge în bătăliile de la Immae și Emesa. Zenobia a fost forțată să se refugieze în Palmira, unde
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
când s-a revoltat din nou. De data aceasta, Aurelian a permis soldaților săi să jefuiască orașul, și niciodată Palmira nu și-a mai revenit după acest eveniment. El a fost cunoscut sub numele de "Parthicus Maximus" și "Orientis Restitutor" ("Restaurator al Estului").
Imperiul de la Palmira () [Corola-website/Science/324989_a_326318]
-
între ferestre, care au fost de asemenea restaurate împreună cu pictura de pe tâmplă. Tot în această perioadă a fost pictată bolta bisericii în tempera și au fost completate spațiile libere care erau nepictate. Toate aceste lucrări au fost executate de pictorul restaurator Ieromonah Firmilian Gh. Ciobanu ajutat de pictorul Gheorghe Trășculescu, ambii din București. Sfințirea bisericii a avut loc la 11 iulie 1971 de către episcopul Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, Teoctist Arăpaș, viitorul patriarh al României, sub pastorația preotului Radu Bejan. În anul
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
Artă V.V. Vereșciaghin din orașul Mîkolaiv, unde se află și în prezent. Tabloul a fost grav deteriorat în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind găsit într-o stare groaznică de către artistul P.P. Stepanenko și restaurat în 1946 de artistul restaurator Nevkrîtîm. El a fost restaurat În cele din urmă a fost restaurată în 2003 de N.F. Titov.
Pușkin pe malul Mării Negre () [Corola-website/Science/323692_a_325021]
-
fost dat jos de pe soclu și a stat până prin 1995 în curtea a doua a Muzeului Brukenthal, după care a dispărut de acolo și s-a crezut că a fost pierdut. În perioada mai-iulie 2004, la inițiativa Fundației austriece Klagenfurt-Hermannstadt, restauratorii Sorin Fogarascher și Mirel Bucur de la Muzeul ASTRA s-au documentat timp de o lună și jumătate și au realizat o replică a bustului din piatră turnată. Ei au studiat câteva monede care îl prezentau pe împărat din profil, nefiind
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
Prefecturii Sibiu. În ședința Colegiului Prefectural din 16 aprilie 2008, prefectul județului Sibiu, Ilie Mitea, a luat hotărârea de a dona bustul lui Francisc I Muzeului Național Brukenthal, formalitățile fiind rezolvate în săptămâna următoare. Bustul a fost restaurat de specialiștii restauratori care au refăcut nasul deteriorat. Dupa restaurare, în aprilie 2009, bustul a fost expus la intrarea în Muzeul Brukenthal. În prezent, fântâna arteziană este astupată cu pământ. Ansamblul monumentului cuprindea bustul împăratului Francisc I și o platformă rotundă cu o
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]