11,123 matches
-
caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a considerat că presiunea hidrostatică interstițială este la nivelul de referință al presiunii atmosferice, dar se pare că există valori negative de 1-2 mmHg (maxim 6-7 mm Hg
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
care o obligă să o spună este în acest caz, în egală măsură, mincinos și victimă a minciunii, deoarece opresiunea ajunge ca "în final să se întoarcă împotriva autorului ei". Definiția aleasă de noi se apropie mai mult de perspectiva restrînsă oferită de Bok decît de viziunea lui Rappaport. De asemenea, în lucrarea de față nu vom ține cont de semnificația cuvîntului "minciună" care implică situații în care se încearcă modificarea unor aparențe sau a personalității cuiva, ca în remarca nudistă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui Adenauer (1966: 89) că "barbarismul național-socialismului a afectat doar un procentaj relativ scăzut al populației țării". Acestea, după părerea ei, sînt minciuni, însă în care autorii lor au crezut cu sinceritate. Politicienii de mai tîrziu sînt puși în contrast cu "cercul restrîns de diplomați și oameni de stat" care, în vremuri trecute, "îi puteau păcăli pe alții fără să se mintă pe ei înșiși". Poate că acest contrast este exagerat, însă eu cred că ea are dreptate cînd comentează (Arendt 1968:254
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Animalele noastre domestice care suferă de o boală incurabilă sînt "ajutate să nu mai sufere" și nu "ucise" sau "exterminate", însă nu percepem această exprimare ca fiind înșelătoare. Unele din expresiile lingvistice utilizate de birocrați par să survină spontan în cadrul restrîns al mediului în care aceștia lucrează și exprimarea lor devine înșelătoare numai atunci cînd este considerată discurs uzual. Într-adevăr, unul din scopurile proiectului Noii-vorbiri a lui Orwell era de a elimina posibilitatea apariției discursului "uzual". Totuși, deși birocrații nu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de persoane care nu au legătură cu acestea. În politică, majoritatea minciunilor sînt spuse cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Bok (1978:207 n) simplifică foarte mult lucrurile afirmînd că "literatura și minciuna sînt două noțiuni complet diferite"... Ea spune în continuare: Confuzia între literatură și minciună are o lungă istorie". Aici Bok folosește termenul "literatură" cu un sens destul de restrîns. Steiner (1975:224), pe de altă parte, pare să folosească termenul "ficțiune" cu un sens atît de larg încît include toate formele de înșelătorie verbală. Referindu-se la evoluția limbajului, el explică originea ficțiunii prin supraviețuirea valorii înșelătoriei. El afirmă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
îl are în comun cu eroarea. Ceea ce este specific e faptul că păcălitul este înșelat cu privire la adevărata viziune a mincinosului. (Simmel 1950:312) Al doilea aspect este contrastul pe care Simmel îl face între "omul primitiv, care trăiește în comunități restrînse" (1906:445 ) pe de o parte, și "viața modernă, civilizată", pe de alta. Scriind în 1908, el susține că în împrejurări foarte simple minciuna este adeseori inofensivă în ceea ce privește grupul, mai mult decît în situații complexe. Omul primitiv care trăiește într-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe de o parte, și "viața modernă, civilizată", pe de alta. Scriind în 1908, el susține că în împrejurări foarte simple minciuna este adeseori inofensivă în ceea ce privește grupul, mai mult decît în situații complexe. Omul primitiv care trăiește într-un grup restrîns... își supraveghează și își controlează viața mai ușor și mai în detaliu decît omul aflat în medii culturale elevate... viața sa se ghidează în principal după acele puține evenimente și situații asupra cărora viziunea sa îngustă îi permite să-și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu poate înșela, disimula, modifica informații sau inventa șmecherii în mod intenționat pentru a-și păcăli dușmanii". Ea își limitează discuția la subiectul "înșelătoriei intenționate", însă chiar restrînsă, teoria este negată de studiile asupra primatelor non-umane. Robert Mitchell (1986:21-29) a structurat o tipologie în care distinge patru feluri de înșelătorie, cu complexitate crescîndă. La un nivel mai primitiv descoperim plante și fluturi care înșeală prin aspectul exterior
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în acest secol, începutul său trebuie căutat mult înainte de anul 1900. Poate că Arendt are dreptate cînd spune că numai în acest secol publicul a devenit victima minciunii guvernamentale, însă înșelătoria organizată a celor aflați la putere, care viza grupuri restrînse, datează de mai multă vreme. După cum s-a menționat în capitolul 3, procese similare au loc chiar în societățile pre-literate. Totuși, dacă originea acestor fenomene se află undeva în trecut, incidența lor pare să se fi intensificat odată cu trecerea timpului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exprimare folosit de el se suprapune peste unul din registrele stilistice ale limbii vorbite (și nu al aceleia scrise asupra căreia sîntem dăscăliți și oarecum deformați din vreme la școală)? Sau, nu putem descoperi În limbajul colocvial, un sector mai restrîns care sar putea numi limbajul evocator? Și, În acest caz, nu putem spune că autorul de haiku se străduiește să folosească resursele și schemele, necanonizate academic, ale acestuia? Care ar fi deci trăsăturile acestui limbaj evocator pe care-l putem
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sinonim mai bun pentru mușcată). Cele două cuvinte, În niciun fel Înrudite și din categorii gramaticale diferite (substantiv și adjectiv provenit dintr-un verb), sînt prezente Într-o sintagmă validă pentru ambele Înțelesuri doar În această structură verbală simplă și restrînsă. Cu cratima după primul vers, sintagma, deși În ambiguitate, ar fi tins prioritar spre primul sens, Înainte ca al doilea să fie deconspirat În versul doi și trei. mușcată la geam roșie de rușine“ne vede lumea” Dan Norea Se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și stat este dezvăluită de Bradley Klein în genealogia statului ca subiect strategic. Scopul general a lui Klein (1994: 139), în Strategic Studies and World Order, este de a analiza "facerea și refacerea violentă a lumii moderne". Scopul lui mai restrâns este de a explica nașterea istorică a statelor ce poartă războaie. În loc să pornească de la asumpția existenței lor, așa cum fac realiștii și neorealiștii, Klein analizează modul cum apar în istorie unități politice capabile de a se baza pe forță pentru a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dintre ei nu a prezis și nici nu a putut înțelege în mod adecvat transformările sistemice ce dădeau o nouă formă ordinii globale. De asemenea, a subminat asumpția teoreticienilor critici potrivit căreia teoria determină practica în orice mod direct sau restrâns, pe măsură ce politica globală manifesta din ce în ce mai mult o dinamică ce contrazicea așteptările și predicțiile realiste. Sfârșitul Războiului Rece a deschis astfel un spațiu pentru perspective explicative alternative și a favorizat cercetătorii înclinați spre critică să se îndepărteze de critica metateoretică definită
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
manifesta din ce în ce mai mult o dinamică ce contrazicea așteptările și predicțiile realiste. Sfârșitul Războiului Rece a deschis astfel un spațiu pentru perspective explicative alternative și a favorizat cercetătorii înclinați spre critică să se îndepărteze de critica metateoretică definită într-o manieră restrânsă. În al treilea rând, la începutul anilor '90 a apărut o nouă generație de tineri gânditori, ce îmbrățișau multe dintre afirmațiile teoriei critice internaționale, dar care au văzut un potențial pentru inovație în elaborarea conceptuală și dezvoltarea teoretică susținută prin
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
așa cum încercăm să demonstrăm în paginile cercetării de față. De asemenea, o dată cu lectura masivă a textelor publicistice ale poetului având ca sursă suportul original, și anume periodicul interbelic, am avut privilegiul unui contact direct și material nu doar cu textul restrâns ci, în cazul Biletelor de papagal, cu o întreagă concepție artistică despre gazetărie, experiență care poate provoaca un declic mental oricărui lector inițiat, rămas totodată captiv în frazeologia critică a intervalului dintre războaie sau în cea a deceniilor șapte și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în care se naște creația, de la mitologia arhaică la arta postmodernă, ambele privite deopotrivă sincronic și diacronic. Așadar, într-un sens larg, termenul este semnificat antitetic în raport cu cel de apologetică, unde argumentarea îi vizează pe necreștini (într-o înțelegere foarte restrânsă, polemica se referă la argumentele prin care creștinii, între ei, urmăreau să determine natura adevăratei lupte și credințe creștine). Marc Angenot precizează că termenul "presupune o concepție despre cuvântul războinic apărut în timpul războaielor religioase" și semnifică "continuarea dezbaterii cu alte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă presupune, într-un sens restrâns, o situație concretă, contextualizată, în care există cel puțin un discurs și un contra-discurs "care se confruntă și se afruntă". De asemenea, varianta adjectivală, în strânsă legătură cu sensul derivat etimologic, se comportă ca "metaforă lexicalizată", sugerând "un război al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
absurd, care depășește simplul amuzament în direcția unei deriziuni cu substrat etic. Dacă, în pamfletul alegoric, Arghezi își ia libertatea de a experimenta neîngrădit dimensiunea ficțională, în discursul polemic explicit, polemistul își delimitează teritoriul imaginar probându-și virtuozitatea pe spații restrânse și sub cenzura impusă de rigorile cadrului polemic. În astfel de condiții, litota (procedeu ce exprimă "regimul de viață al economiei și al celei mai mari densități spirituale"153) devine o figură paradigmatică, grație căreia autorul poate amenda nu prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei scrisori deschise miniaturale (câteva paragrafe), inclusă într-un compozit eterogen, cum ar fi, de pildă, articolul Un răspuns 159 (incipit explicativ, contextualizant, apoi citare adversă, iar în final, o concisă epistolă polemică). Aici, în afară de dimensiunea alocată adică un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea ironică, face deliciul lecturii. Formula ironiei ambiguizante se substituie atacului frontal și, astfel, argumentația se sprijină
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a cotidianului cu substrat etic. Insistăm asupra acestui aspect pentru că el relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Alexandru George 222. Dacă Eminescu își concepe discursul cu o rigoare arhitecturală, luând în calcul ansamblul, proporțiile, raportul subiect/spațiu alocat, precum și strategiile de construcție textuală, Arghezi se concentrează asupra captării ideii într-o formă diamantină. El lucrează pe spații restrânse, filigranând meticulos expresia, pentru ca totul să fie "redus la emoție și la vibrarea neașteptată a sentimentului dormitiv"("Tableta tabletelor")223. Oralitatea, invocată de Monica Spiridon la Eminescu, este o trăsătură comună discursului jurnalistic din primele decenii ale secolului al XIX
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-și pierde coerența și acuratețea, demonstrația eminesciană e asemănătoare bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemicii literare, însă, tratându-le separat, am încearcat să punem în lumină prestidigitația artistului-polemist care, prin convocarea diferitelor secvențe, imprimă o tectonică specifică discursului polemic, accentuându-i polifonia. Înainte de a aborda, în detaliu, strategiile polemicii argheziene, vom "ieși" din textul restrâns, pentru a arunca din nou o privire de ansamblu asupra întregului discurs arghezian antiiorghist; această perspectivă de ansamblu ne va permite să facem câteva observații cu caracter general, valide pentru toată publicistica polemică argheziană, chiar cu riscul de a reitera
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Burebista și urcarea pe tron a lui Decebal este marcată de frecvente ciocniri ale dacilor cu romanii. Decebal ( 87 - 106) d. Hr. Sub domnia sa, statul dac ajunge să-i cuprindă iarăși pe toți geto-dacii. Întinderea statului dac este acum mai restrânsă decât pe timpul lui Burebista, dar, cu toate acestea, statul dac nu era mai puțin puternic sub Decebal, decât sub Burebista. Explicația constă, În progresele economice realizate În acest răstimp. Din această perioadă, datează, cele mai 9 grandioase construcții ale Sarmisegetusei
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]