4,965 matches
-
și actualizarea acestuia prin structuri (non)interogative; de regulă, întrebării îi corespunde, la nivel sintactic, o propoziție interogativă, dar există și situații în care întrebarea se formulează prin structuri lingvistice care nu presupun un raspuns din partea alocutorului (interogativele indirecte, interogativele retorice). V. act de vorbire, enunț. GA 2005. RN L LANȚ ANAFORIC. Lanțul anaforic este o succesiune de expresii referențiale dintr-un discurs ale căror interpretări referențiale sînt toate condiționate de introducerea anterioară în discurs a aceluiași referent. Lanțurile anaforice pot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
împiedică însă distingerea discursului literar ca o clasă autonomă în interiorul unei tipologii generale a discursului, specificitatea literaturii nefiind în nici un mod contestată, deși parametrii ei sînt variabili. V. discurs, limbă literară. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN LITOTĂ. Figură retorică opusă, de obicei, hiperbolei, litota constă în expresia unei intensități reduse față de cea pe care o deține realitatea obiectivă, astfel încît efectul produs poate fi de simulare a modestiei (micul aport al lui Saussure la dezvoltarea științelor limbii) sau de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și se poate ușor înlătura. Din punctul de vedere al a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, cele două moduri de existență ale parantezei pun probleme deosebite. Paranteza retorică implică axa sintagmatică și se înscrie într-o perspectivă normativă care privește folosirea limbii în conversație, în vreme ce paranteza tipografică este un semn de punctuație care presupune întreruperea continuității enunțiative și sintactice. În ambele cazuri însă, analiza trebuie să facă față
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
manipulare, ce înscriu într- o manieră mai mult sau mai puțin explicită, în programul narativ, modele ale convingerii și ale acțiunii (ca în discursul științific și în cel didactic), cu secvențe persuasive avînd diferite grade de autonomie. V. argumentare, demonstrație, retorică. GREIMAS - COURTES 1993. RN PERTINENȚĂ. Conceptul de "pertinență" s-a impus în lingvistică prin Școala de la Praga și ține de dezvoltarea teoriei fonologice structurale. Sintagma trăsătură pertinentă este folosită pentru a desemna caracteristicile articulatorii sau acustice ale fonemelor care permit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fond între poziționări, avînd aspectul unei dezbateri imobile. Caracterul "reciclabil" al polemicii este dat de faptul că se constituie o memorie polemică a luptelor anterioare. Discursul polemic atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru cazul în care locutorul implică interlocutorul în enunțarea sa, utilizînd argumentele ce-l vizează chiar pe el, nu numai
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i. Teoria polifoniei fundamentează, alături de teoria actelor de vorbire, sensul alterității. Ea adaugă unei alterități așa-numite "externe", o alteritate "internă", stabilind că sensul unui enunț descrie enunțarea ca un dialog cristalizat, în care mai multe voci se confundă. Figurile retorice produc sensuri implicite, astfel încît enunțul în care se găsesc devine polifonic. Polifonia nu privește numai sensul, ea poate privi de asemenea semnificantul unităților, regulile sintactice sau chiar referința. Locutorul este persoana responsabilă de propriul său enunț (de ceea ce enunță
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
le funizează mijlocul de a-i identifica pe locutorii lipsiți de judecată, încăpăținați, dominați de pasiuni ori asociali. Retorica antică nu făcea distincție între probă și argument, căci punerea în serie a probelor etice, patetice și logice relevă că proba retorică putea fi orice stimul, verbal sau non-verbal, capabil de a induce o credință. De fapt, distincția probă - argument este o problemă ce ține de perspectiva enunțului: locutorul vorbește despre probele sale, judecătorul le consideră argumente, iar adversarul le ia drept
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în jurul evenimentelor (de exemplu, un furt), cele realizate uzînd de un gen (ca reportajul), iar altele apelînd la reprezentări (precum discuția despre cultură în media). V. actualizare, cogniție, dialogism, formație discursivă, interdiscurs. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO RETORICĂ. Una dintre cele mai cultivate științe despre limbă în lumea antică greco-romană, retorica, îmbina arta construcției discursurilor cu o teorie a discursului, în special a celui cu funcție persuasivă, deoarece, prin discursul său, oratorul urmărea să impună un punct de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în discipline practice, precum etica și politica, unde deciziile și controversele necesitau recurgerea la argumente, și astfel retorica a devenit indispensabilă în educația cetățeanului și a omului politic. Nu au lipsit însă criticile care scoteau în evidență faptul că argumentația retorică, prin orientarea ei persuasivă, pornește de la premise nedemonstrate și numai admise de public, în vreme ce demonstrația pornește de la premise adevărate, astfel încît retorica produce o emoție, iar nu o convingere proprie cunoașterii. În Retorica sa, Aristotel a susținut utilitatea retoricii ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are rolul de a elogia sau de a blama, avînd drept criteriu frumosul și, ca mijloc, amplificarea. Această tipologie este rezultatul interpretării elementelor ce țin de situația discursivă, precum situațiile de enunțare, statutul locutorului, tipul auditorului, credințele acestuia etc. Practica retorică a tins spre stabilirea unor etape în procesul producerii discursului, reprezentate de invenție, prin identificarea mijloacelor pentru a face o cauză plauzibilă și demnă de fi crezută, de dispoziție, prin organizarea succesiunii argumentelor și părților discursului, de memorizare, prin punerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un discurs în care ceea ce vrem să spunem nu corespunde cu ceea ce spunem, exprimarea fiind metaforică (x este un urs = x este foarte puternic sau x este un om retras, necomunicativ, ursuz). Acest fenomen a însemnat o literaturizare a artei retorice și, prin aceasta, o pierdere a statutului ei de disciplină de învățămînt. Abia în ultimele decenii ale secolului trecut retorica a fost reabilitată, dar ca o nouă retorică, printr-o restructurare teoretică și prin conferirea unor extinse valențe analitice. Situația
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
religios sau de altă natură, la posturile de radio și de televiziune. Noua retorică a reluat atît probleme legate de conținutul comunicării, cît și chestiuni care vizează forma enunțului. În acest context, s-au valorificat îndeosebi posibilitățile oferite de figurile retorice, evitîndu-se însă structurarea unor principii normative, astfel încît reprezentanții Școlii franceze, prin reactualizarea ideilor din vechile tratate de retorică, și-au propus generalizarea perspectivei oferite de figuri pentru limbă în general și pentru comunicarea prin limbă. De aici a apărut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
antici au recurs sistematic la sofisme pentru a-și susține atitudinea sceptică, ceea ce a stimulat dezbaterile polemice și a condus la noțiunea de "punct de vedere". Astfel, recurgerea la sofisme, sofistica, a devenit o mișcare intelectuală care a dezvoltat argumentația retorică, deși unii dintre marii filozofi de atunci, în primul rînd Platon, le-au imputat deformările pe care le-a cunoscut în anumite momente gîndirea filozofică. Sofismele au rămas unele dintre structurile formale privilegiate ale discursului atunci cînd acesta este alcătuit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la transfrastica microtextuală). V: analiza discursului, gramatică textuală. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO-LINARES 2004. DH TROP. Latinescul tropus avea sensul de "figură în retorică, utilizare figurativă a unui cuvînt", în timp ce grecescul trópos desemna "răsucire, întoarcere". Orice figură literară sau retorică care constă în utilizarea cuvintelor cu sens diferit decît cel literal constituie, în mod tradițional, un trop, în epoca modernă numit însă și metasemem. Exemple de tropi sînt metafora, metonimia, sinecdoca, ironia. În general, este considerat trop orice cuvînt sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a d i s c u r s u l u i, verosimilul privește organizarea sintagmatică a discursului, care decurge din secvențele stereotipe și așteptate de destinatar, cu privire la acțiunile, scopurile și mijloacele prezente în conținutul discursului. V. argument, argumentare, doxă, retorică, stereotip, topos. ARISTOTEL P.; GREIMAS - COURTES 1993; AQUIEN - MOLINIE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM VOCABULAR. Potrivit unor concepții, cuvîntul vocabular este un sinonim al lui lexic, avînd semnificația "totalitate a cuvintelor unui stadiu al limbii naturale". Există însă și accepțiuni
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
à l'étude linguistique de la parole argumentative, Editions Kimé, Paris, 1990. Plantin, Christian, L'Argumentation, P.U.F., Paris, 2005. Plett, Heinrich F., Textwissenschaft und Textanalyse, Quelle & Meyer, Heidelberg, 1975 (trad. rom. Știința textului și analiza de rext. Semiotică, lingvistică, retorică, Editura Univers, 1983). Popa, Marian, Călătoriile epocii romantice, Editura Univers, București, 1972. Propp, Vladimir, Morfologija skazki, Leningrad, 1928 (trad. rom. Morfologia basmului, Editura Univers, București, 1970). Pușcariu, Sextil, Limba română, vol. I, Privire generală, București: Fundația pentru literatură și artă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Universitatea Essen din Germania. Lucrările de teoria literaturii au devenit texte clasice ale domeniului: Einführung in die rhetorische Textanalyse, H. Buske, Hamburg, 1973; Textwissenschaft und Textanalyse, Quelle & Meyer, Heidelberg, 1975 (trad. rom. Știința textului și analiza de text: semiotică, lingvistică, retorică, Editura Univers, București, 1983); English Renaissance Rhetoric and Poetics. A Systematic Bibliography of Primary and Secondary Sources (Symbola Et Emblemata Studies in Renaissance and Baroque Symbolism), Brill Academic Pub., Leiden, 1997; Systematische Rhetorik. Konzepte und Analysen, UTB, Stuttgart, 2000; Rhetoric
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au influențat dezvoltarea filozofiei limbajului. Lucrarea de referință: Tractatus Logico-Philosophicus (Logisch-Philosophische Abhandlung, în "Annalen der Naturphilosophie", 14, 1921) (trad. rom. Tractatus logico-philosophicus, Humanitas, București, 1991). Rodica ZAFIU (n. 1954), profesoară la Universitatea din București, specialistă în stilistică, analiza discursului politic, retorică și argumentare. Lucrări de referință: Poezia simbolistă românească, antologie, introducere, dosare critice, comentarii, note și bibliografie, Humanitas, București, 1996; Narațiune și poezie, Editura All, București, 2000; Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universității din București, 2001; Limbaj și politică, Editura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fără urmă de simț al ridicolului, convingerea în forța ta. Mulți oameni fac apel la autoritatea personală ca argument final: „Când îți spun eu“, „Ascultă-mă pe mine“, „Știu eu mai bine“. Nu e tocmai un argument veritabil, dar funcționează retoric. Există însă o diferență - măruntă gramatical, gigantică prin efect - între afirmația banală, la persoana întâi, „Când îți spun eu!“, și una identică, având același subiect (vorbitorul), enunțată la persoana a treia. Una e când nea Plătică te privește grav și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
lui Dumnezeu și, dezamăgit de istorie, își irosește viața în distracții pentru hiloți 24. Sfârșitul istoriei este grăbit, în felul lor, de fundamentaliștii islamici, sub forma atentatelor sinucigașe care ar garanta accesul instant la paradis. La urma urmei, se întreabă retoric Jean Baudrillard, "ce este teorismul dacă nu un efort de a conjura, în felul lui, sfârșitul istoriei 25? Nu știm dacă la baza deciziei lor stă lectura eronată a Coranului, livrată de demagogi și nebuni, sau dorința arzătoare de a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
murit, apoi a murit și Regina” nu-i o narațiune, „Regele a murit, apoi și Regina a murit, de durere” este o narațiune. Dar, ar spune Nietzsche, o asemenea secvență nu-i un dat, ci un construct al unei operații retorice. Dacă fabula pare a impune o succesiune precum „simt o durere ascuțită și mă uit în jur după un factor pe care să-l socot cauza înțepăturii”, secvența cauzală „reală” ar putea foarte bine să fie: întîi durere, apoi țintar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
funcționează o relație de tip sinecdotic sau metonimic, în cadrul căreia produsul este prezentat ca o parte inerentă (oricît de mică) a unui stil de viață șic și elegant pe care reclama, de regulă, îl conturează. (Sinecdoca sau metonimia este utilizarea retorică a unei expresii care se referă la o parte dintr-un întreg, sau se conectează la acesta cînd se urmărește asocierea cu întregul; de exemplu, vă puteți referi la mașina dumneavoastră în mod sinecdotic folosind expresiile "motorul meu” sau "roțile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și evaluările specifice ale acelui personaj, ele nu pot fi reținute într-o versiune DI standard, care urmărește să redea - și aceasta, cu destulă zgîrcenie - subiectivitatea naratorului. Există și dificultăți în reprezentarea comenzilor în DD, a interjecțiilor și a întrebărilor retorice, în DI. Dar acestea sînt, ca și aspectele menționate în secțiunea precedentă, trăsături gramaticale sau așezate sub semnul gramaticii; aici ne axăm asupra unor probleme de vocabular care exprimă, aparent mai direct, personalitatea și viziunea. „Pierderea” lexicului viu, colocvial, partizan
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
-l interpeleze printr-o reformulare fadă și distantă, care nu redă coloratura dramatică a scenei: Ea anunță dintr-o dată că vine cu o plîngere la el. La fel de vie și de antrenantă (îl face pe Gabriel să roșească) este întrebarea ei retorică, Cine este G.C.? Și apoi, cînd declară: O, naivule Amy! Am aflat că scrii pentru Daily Express! Nu ți-e rușine de tine? este mai mult sau mai puțin imposibil de redat replica în Vorbirea Indirectă (sau Reproducerea Narativă a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Caragiale - fizionomii decadente). Anvergura impresionantă, precizia conceptuală și analitică precum și abilitatea de a intui potențialul direcționat specific al literaturii minore nu sunt singurele merite notabile ale volumului lui Angelo Mitchievici. Scrisul (literalmente) generos nu lasă textul să alunece în goluri retorice (greu de evitat pe parcursul mai multor sute de pagini), iar coerența internă a volumului se menține voit și transparent, efortul fiind cu atât mai necesar cu cât decupajele servesc armonizării principiilor ce guvernează o cartografie comparatistă. Alături de contribuțiile sale la
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]