8,987 matches
-
de incongruențe cu așteptările culturale cristalizate ale copiilor. Studiile americane asupra mobilității sociale ne oferă un alt exemplu de variație contextuală a cauzalității. Efortul specialiștilor americani s-a centrat pe determinarea contribuției pe care diferiți factori - profesia părinților, nivelul școlar, reușita școlară, vârsta la care a avut loc căsătoria, numărul de copii, gradul de inteligență etc. - o aduc în explicarea poziției sociale dobândite. Rezultatele sunt însă foarte fragile din punctul de vedere al generalității lor. Contribuția diferiților factori la explicarea statutului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perioadă de timp. Această configurație a cauzării variază, chiar în cadrul societății americane actuale, de la un grup social la altul. Astfel, contribuția caracteristicilor personale (grad de inteligență, motivație a ascensiunii etc.) variază semnificativ în funcție de clasa socială. Ele contribuie major la explicarea reușitei sociale în cazul straturilor sociale inferioare, și la un nivel scăzut în cazul straturilor sociale superioare. Explicația acestei diferențieri este următoarea: dacă în cazul straturilor superioare există mecanisme puternice de reproducere și de îmbunătățire a statutului social, indiferent de calitățile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conștiinței ecologice? În această privință, ar putea fi destul de scăzută încă. În ceea ce privește însă eficacitatea învățământului actual referitor la creșterea prestigiului social al profesiilor nonintelectuale, o cercetare ar putea scoate eventual în evidență valori negative: el ar putea acredita ideea că reușita personală, legată de cea școlară, este încununată de o profesie intelectuală; dimpotrivă, profesiile nonintelectuale sunt asociate cu o selecție școlară negativă, fiind rezervate pentru cei care nu au capacități intelectuale suficient de ridicate sau prezintă defecte de personalitate. Dar tratamentul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vor adopta schimbarea? În t1, deși apar primele dificultăți ale modului A de organizare, nu există încă nici o motivare a declanșării unui proces de căutare de alternative. În condiții de cunoaștere scăzută, căutarea de alternative are relativ puține șanse de reușită. Și chiar dacă modul B de organizare ar putea fi imaginat, nu există argumente suficient de solide pentru a proba eficiența sa. Experimentarea lui ar fi un act riscant. Și, de aceea, atât timp cât forma existentă de organizare este satisfăcătoare, întreprinderea nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu totul alte soluții. Determinarea cât mai clară și mai adecvată a obiectivelor și problemelor unui sistem social trebuie să reprezinte punctul de pornire al implementării sociologiei în ciclul complet al activității acestuia. De calitatea unei asemenea analize depinde fundamental reușita ultimă a efortului sociologului de integrare socială. Ea este însă o fază extrem de dificilă, pentru că presupune, adesea, o schimbare aorientării sistemelor sociale, renunțarea la „mituri” și „prejudecăți”, adoptarea unei noi viziuni asupra lor înseși și a rolurilor lor în cadrul societății
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
știm cu precizie ce gândea de fapt domnitorul. Presupunem însă că s-au păstrat motivările sale comunicate altora: este mai bine pentru țară o pace, chiar bazată pe acceptarea unei anumite dependențe, decât un război pustiitor, cu șanse nule de reușită, al cărui rezultat ar putea fi o dependență și mai mare. Prima problemă care se ridică în fața acestei mărturii se referă la un aspect simplu: este ea exact ceea ce gândea domnitorul sau reprezintă mai mult modul în care voia el
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care variază de la caz la caz. b) Variații culturale. Antropologia culturală a scos în evidență că personalitatea este în mod esențial modelată cultural. Și odată cu aceasta, și experiențele noastre subiective. În interiorul aceleiași culturi, comprehensiunea are șanse mult mai ridicate de reușită tocmai datorită matricei culturale comune a experienței subiective. Dificultățile mari provin din înțelegerea transculturală. Gelozia poate fi înțeleasă de o persoană aparținând culturii noastre, dar cu greu ar putea fi înțeleasă de o alta ce trăiește într-un cadru cultural
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de soluționat. Începe să exploreze posibilul acțional și reușește să formuleze o primă soluție care, examinată, i se pare satisfăcătoare. În acest moment, apare o primă incertitudine: dacă amână decizia pentru a căuta și alte soluții posibile, are șanse de reușită? Ar putea să reușească sau nu. În condiții de cunoaștere limitată, aceste șanse pot fi relativ modeste. Oricum, el nu le poate, prin definiție, estima cu precizie. În consecință, apare un risc: amânarea deciziei pentru căutarea și a altor soluții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoaștere. Din acest motiv, ele nu generează incertitudini, fiind proceduri de alegere structural diferite de procedurile cognitive. Se produce astfel o mutație structurală în procesul alegerii. Într-o problemă importantă, utilizarea de criterii cognitive,care iau în considerare șansele de reușită, efectele și consecințele secundare, produce un nivel ridicat de incertitudine; utilizarea unui criteriu noncognitiv - așa au vrut întâmplarea, astrele, destinul - nu mai este de natură să producă incertitudine. Atunci când decizia de a declara sau nu războiul este delegată oracolului, nici o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizional care se desfășoară într-o certitudine adesea completă, deși el rezolvă probleme care în sine prezintă un grad foarte ridicat de incertitudine. Desigur, și aceste norme sunt fundate pe o decizie: care sunt normele ce asigură posibilitatea maximă de reușită? Elaborarea de norme însă, simplificând și standardizarea problemelor, dând soluții tip care nu au pretenția să fie adecvate fiecărui caz, ci doar statistic situației generale, este de natură să reducă substanțial gradul de incertitudine. Incertitudinea privitoare la normele înseși este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se mizează pe verbalizarea cât mai exactă a impresiei vizuale (Amiază, Dimineață, Pe Bărăgan, Stanțe nocturne). Bunei stăpâniri a unei sintaxe destul de simple și a unui lexic nu foarte bogat, precum și unei anume dexterități în versificație li se datorează câteva reușite. Procedeul verbalizării elementului de percepție vizuală va fi ameliorat în cea de-a doua plachetă, Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi cu adevărat poet. SCRIERI: Destrămare
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
Sigur, aceste date nu țin cont de caracterul unic al fiecărei întâlniri care se transformă sau nu într-o alianță terapeutică. Dar volumul de informație și verificările ulterioare permit crearea unei liste „valide” de terapeuți, bazată pe criterii determinante în reușita unei terapii.: - empatia (constantă), ascultarea (activă), accesibilitatea (informativă) și disponibilitatea (prin telefon...) a terapeutului; - realizarea analizei funcționale; - organizarea unei agende terapeutice împreună cu un calendar al sarcinilor de îndeplinit; - evaluarea regulată a anxietății, a emoțiilor, a cognițiilor pacientului; - dialogul continuu și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
încrederea în sine, - credința în sine. Consultațiile următoare confirmă (sau infirmă), pacientului, impresia făcută după prima consultație și permit (sau nu) ca echipa (terapeut și pacient) să funcționeze pentru a realiza progrese și acțiuni eficiente. Durata ședințelor Durata ședințelor condiționează reușita terapiei. In alte forme de terapie, durata unei consultații nu este neapărat determinantă. In ceea ce privește terapiile de tip TCC, este nevoie de o cantitate de timp importantă. Ori oferta de terapie fiind mai mică decât cererea, terapeuții întâmpină greutăți
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
identificarea distorsiunilor cognitive relative la pericol. Aceste distorsiuni pot afecta trecutul printr-o selecție a evenimentelor trăite cu aversiune de către pacient în detrimentul celor trăite pozitiv. Ele reduc obiectivitatea pacientului, îl fac să generalizeze eșecul („Nu voi reuși niciodată”) și devalorizează reușita („Am putut intra pe autostradă, dar în acea zi nu circula nimeni pe ea”). Aceste distorsiuni pot afecta prezentul: ele generează, am observat acest lucru, o hipervigilență, deci o hiperselecție a informației „amenințătoare” și o tendință de a interpreta, într-
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
anxietate pe care îl produc. Expunerea este gradată, în funcție de dificultatea situației, de repetarea sau de prelungirea expunerii, astfel încât pacientul să constate descreșterea anxietății sale pe parcursul expunerii care permite reducerea progresivă și dispariția răspunsului. Pacientul și așteptările sale Elementele cheie ale reușitei tratamentului sunt angajarea pacientului în demersul terapeutic și alianța cu terapeutul care încearcă, împreună cu el, să găsească strategia cea mai potrivită. Elementele cheie ale menținerii schimbării sunt schimbările cognitive și fiziologice. Terapeutul observă și subliniază toate progresele pacientului pentru a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în legătură cu capacitățile sale. Sedința 8 Examinarea sarcinilor Pentru prima dată doamna S. sosește singură la consultație. In timpul săptămânii ea s-a expus utilizării transportului în comun, experiență care s-a desfășurat în condiții bune. Ea a înțeles, din această reușită, că era pregătită să reia pe cont propriu unele dintre activitățile sale și să înceteze de a mai solicita să fie însoțită. Pacienta a estimat, de asemenea, că era de acum înainte capabilă să rămână singură la domiciliu: sora sa
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să se expună la toate activitățile din categoria: situație legată de faptul de a rămâne singură”, dar a eșuat în legătură cu sarcina din cealaltă categorie: în ultimul minut, ea a refuzat să meargă la restaurant cu prietenii săi. Ea își minimalizează reușitele și maximalizează pericolul și eșecurile sale. Terapeutul îi revalorizează deci evoluția și ceea ce a realizat începând de la prima consultație înainte de a se preocupa de eșecul său. In intervalul scurs de la ședința precedentă, doamna S. a făcut două atacuri de panică
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ajutată să manifeste o atitudine mai critică vis-à-vis de procesele de prelucrare a informației. Expunerile in vivo vor fi continuate sub formă de sarcini de îndeplinit între ședințe. Terapeutul insistă asupra progreselor realizate și asupra absenței presiunii. El termină subliniind reușitele. In acest stadiu, pacienta reușește să facă exercițiul de relaxare, dar preferă să realizeze controlul respirației pe care îl stăpânește mai bine și pe care îl consideră mai practic. Terapeutul o încurajează să le utilizeze pe amândouă, rezervând în același
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
devenit mai bună. Armonia familială și înțelegerea în cadrul cuplului sunt descrise ca fiind superioare față de situația anterioară. Dar rezultatele sunt fragile, motiv pentru care este programată o perioadă de supraveghere. Reluare serviciului este recentă și parțială, dar trăită ca o reușită și ca un motiv de bucurie pentru pacientă. S-a convenit, deci, ca în perioada de supraveghere să se urmărească, pe lângă menținerea rezultatelor, realizarea acestui obiectiv. Pacienta rămâne incapabilă să-și imagineze că poate lucra la casa de bani și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mama timidă și rezervată. Factori istorici de menținere posibilă - Sora mai mare are un retard mental moderat și a acaparat-o întotdeauna pe mama sa, care se ocupa mai mult de sora ei decât de ea. - Părinții săi îi banalizau reușitele. - Nu avea dreptul să se plângă (comparație permanentă cu sora sa). Factori declanșatori inițiali invocați - A avut întotdeauna impresia că trebuie să se descurce singură. - S-a bazat întotdeauna pe soțul său. Eveniment care precipită tulburarea - Mutarea soțului său, care
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu divorțul. Atunci când terapeutul îl întreabă dacă s-a afirmat în cadrul cuplului și față de prieteni, el răspunde că n-are nici o problemă în ceea ce privește afirmarea de sine în viața personală. Tabel 3. Modelul retroactiv al lui Fontaine și Ylieff Antecedente istorice - Reușita profesională a tatălui său, urmată de un faliment și de o viață mai degrabă plină de lipsuri. - Părinții i-au reamintit mereu că la serviciu erorile ar putea fi fatale și că trebuia să fie perfect la locul de muncă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Feedback-ul este esențial. Acesta trebuie să fie manifestat cu căldură, pozitiv, iar cererea de ameliorare a unui comportament trebuie să fie precisă și realizabilă. Expunerea in vivo Expunerea in vivo în intervalul dintre ședințe este un element cheie al reușitei grupului. Un pacient care vine la ședințe fără să-și fi îndeplinit nici o sarcină în intervalul dintre ședințe nu profită, din păcate, de eficiența terapiei. Sarcinile care au ca obiect expunerea sunt propuse la sfârșitul fiecărei ședințe. Ele corespund nivelului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să-i contamineze pe cei apropiați, dar numărul mare de precauții luate a fost discutat pe termen scurt, mediu și pe termen lung. 4. Discuții Terapie cognitivă sau terapie comportamentală In cazul tulburării obsesionale și compulsive, factorii de predicție a reușitei unei tehnici cognitive sau a unei tehnici comportamentale nu sunt încă cunoscute. Nici o regulă n-a fost fixată, până în prezent, în favoarea terapiei cognitive sau a celei comportamentale. Amploarea discursului interior în comparație cu ritualurile de spălare poate fi un argument în favoarea tehnicii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fi: - inferența arbitrară (a trage concluzii fără dovadă). - abstracția selectivă (focalizare excesivă asupra unui detaliu, o ipoteză, fără a ține cont de context), - suprageneralizarea (generalizare excesivă a unei observații), - personalizarea (a-și atribui în mod exagerat responsabilitatea), - maximalizarea (eșecurilor), - minimalizarea (reușitelor). Rezultatul acestui proces este denumit „eveniment cognitiv” și reprezintă ceea ce este cel mai direct accesibil conștiinței individului (monolog interior, gând automat, gând dihotomic, atribuire). In sfârșit, aceste gânduri induc emoții și comportamente corespunzătoare. O tulburare a prelucrării informației Depresia este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sprijinul schemei prin intermediul mecanismelor de menținere (cerc vicios) și al reinterpretării intențiilor protagoniștilor. De exemplu, ei analizează statutul tatălui, judecător omnipotent și perfect (după spusele pacientului), ale cărui intervenții par să fi fost primordiale. Ei ponderează obstacolele sale (minimalizate) și reușitele sale (maximalizate). Pacientul apare în final ca o persoană care depinde de privirea celorlalți, atitudinile sale de fanfaron (supracompensare) cu o tendință de a-l zdrobi pe celălalt camuflând în realitate o teamă de a fi dominat (supracompensare), un self-control
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]