17,708 matches
-
umerii și ochii lui adânci și înțelepciunea lui sculptata pe-ale nemuriiri dure stânci. la mormânt îi ducem pâine caldă și-un ulcior, cu vin de Botoșani. muzele în Lacul lui se scalda când pleznesc harbuzii prin tufani. mi-a rostit poetul o silaba despre o legendă dintr-o stea, apoi gândul și l-a șters în grabă: ce va păsa, oameni buni, de ea ? nu se cade să-l trezim din vise. azi, MIHAI, este un prinț celest. mai grăiește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Și le privesc. Și rîd, și plîng pentru că viața este, la urma urmelor, un dar. Depinde cum știi să-l primești. Sîntem cu toții pe scenă. În bucătăria-sufragerie a lui Zsuzsa, gazda gospodină. Aici se împart bucate și nostalgii, aici se rostesc vinovății, aici tînăra generație amendează, acuză complicitățile, tăcerile, lașitățile față de regimul comunist. Simt un gol în stomac. "U la la la..." Și umbrele pleacă, ușor. Coboară în sală, acolo unde stăm, de obicei, noi, spectatorii. Și se pierd în ficțiunea
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
și unul ține în acest caz nu de specializarea gramaticală sau lexicală, ci de registrul limbii, corespunzînd păstrării lui -l final din articolul horărît, în limba cultă scrisă, spre deosebire de pierderea lui în vorbirea orală și populară (omul / omu'). Așadar, chiar dacă rostim în genere Am adus ziaru', sau A intrat unu din zece, vom scrie, potrivit codului limbii standard, Am adus ziarul și A intrat unul din zece. Forma unu e marcată stilistic: chiar și în exemplele recente de pe Google, ea apare
Unu și unul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10929_a_12254]
-
Rodica Zafiu Adverbul momentan mi s-a părut dintotdeauna marcat stilistic de apartenența la un registru colocvial mai curînd semicult. E posibil ca sursa acestei impresii să fie celebra replică a Miței din D'ale carnavalului, rostită cu sticluța cu vitrion englezesc în mînă: ,pîrlește, Năică; arde, Bibicule, momentan tot, tot, și mai ales ochii". La Caragiale apare, de altfel, și forma momental, folosită pleonastic de Pristanda: ,Ba nu, coane Zahario, vine numaidecît momental, e dincolo...". Cred
Momentan by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10946_a_12271]
-
spune. În fond, el este apărat de o convenție estetică grație căreia adevărurile, dacă sînt pronunțate în numele artei, au o inocență care le face suportabile. În schimb, dacă aceleași adevăruri ar fi scoase de sub pavăza convenției estetice și ar fi rostite de la o tribună politică sau în rubrica unui ziar de informații, ele ar stîrni scandaluri publice. Chiar acesta e cazul lui Thomas Bernhard: dacă tot ce a spus scriitorul austriac în Vechi maeștri ar fi fost judecat, la vremea apariției
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
al mediocrității și al duplicității, dar un infern ale cărui proporții au întrecut cu mult imaginația scriitorilor. O asemenea lume nu poate fi decît ținta unei continue imprecații, iar Vechi maeștri este chiar expresia imprecațiilor pe care un scriitor le rostește în privința lumii germane. Și, cum spuneam la început, dacă asemenea imprecații nu ar fi rostite sub protecția convenției estetice - Bernhard scrie sub titlul cărții cuvîntul ,comedie", pentru a preîntîmpina orice reacție ostilă - atunci autorului i s-ar putea intenta oricînd
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
imaginația scriitorilor. O asemenea lume nu poate fi decît ținta unei continue imprecații, iar Vechi maeștri este chiar expresia imprecațiilor pe care un scriitor le rostește în privința lumii germane. Și, cum spuneam la început, dacă asemenea imprecații nu ar fi rostite sub protecția convenției estetice - Bernhard scrie sub titlul cărții cuvîntul ,comedie", pentru a preîntîmpina orice reacție ostilă - atunci autorului i s-ar putea intenta oricînd un proces moral de sfidare a opiniei publice. Sfidarea pe care Bernhard o săvîrșește în
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
s-a putut apropia niciodată. Era egoist, nu iubea pe nimeni, în afară de familie. Când vechiul său prieten Vasile Demetrius era internat în spital, Arghezi a venit să-l vadă pe fugă, iar la înmormântare, a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați, revelând același talent portretistic, ce conferă o
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
cîrmacilor săi, rodate în slujirea puterii comuniste, circumstanță care constituie o garanție a fidelității lor față de puterea postcomunistă. Preadevotatul Răzvan Theodorescu este înlocuit la conducerea Televiziunii ,naționale" cu Paul Everac, ,cel care, întreaga viață, adunînd resturi din pubele comuniste a rostit subiecte dragi aparatului, pentru case de cultură și teatre, simțindu-se obligat să imortalizeze clasa muncitoare într-o veșnică pomenire din repertoriul Cântării României". Verva lui Corneliu Buzinschi îi cuprinde în aceeași acoladă pe vechilii noi-vechi ai conducerii conservatoare, aidoma
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
Finster. Dacă ar fi în țara noastră s-ar chema domnul Întuneric", spune Aglaja Veteranyi. ,Numele celui pe care-l iubesc este Hans (pe românește Ion)", scrie și Ileana Mălăncioiu în poezia Ondina. Cu tonul ei ,alb", impersonal, ,ca și cum ar rosti lucruri de la sine înțelese" poeta oficiază, dar se și integrează între personajele teatrului ei cu măști și cu roluri de atîtea ori schimbate între ele. Eul liric cunoaște numeroase avataruri livrești, de la regina moartă, misterios interpusă între cei doi îndrăgostiți
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
aluzia la ele: Un titlu de tot interesul, în față la Leonida, pe o tarabă: Mă hrănesc, deci nu îmbătrînesc. Conținutul, nu știu, doar am îndoieli. Fapt este: nici eu nu fac greva foamei și tot nu întineresc". Chiar dacă se rostește în maniera unei autoironii colective, efectul este acuzat: Noi, bătrînii patriei, sîntem de două ori vinovați. Și prea mulți și prea puțini. Prea mulți, și de aceea bugetul, colectat de la un număr comparativ mic de contribuabili, ne suportă greu. Prea
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Cum însuși autorul precizează, protagoniștii cărții sunt cîteva din personajele secundare ale dialogurilor platonice, acele figuri umane peste care trecem cu ușurință în timpul lecturii și cărora, absorbiți de desfășurarea ostilităților din text, nu suntem înclinați să le ținem minte ideile rostite în disputa cu Socrate. Acestor personaje, consideră autorul, ar merita să li se facă dreptate măcar acum, în lumea lor postumă, punîndu-li-se în lumină gîndurile și comentîndu-le dintr-o perspectivă mai apropiată zilelor noastre. Iar Andrei Cornea chiar asta reușește
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați în lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați în lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați în miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
zări zburați Spre frații ce-n străin pământ, țin rădăcina prin cuvânt și-ntinse aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit în slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, încununați Cu creste de Carpați ! Spre Basarabia zburați și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Marii Uniri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
groază pe bănci șubrede. dar cel mai mult și cel mai mult, copiii și-au dorit să rămână copii dar să învețe să se iubească așa cum o fac părinții lor seara la culcare să se sărute pe frunte, să își rostească “te iubesc” apoi să se învelească reciproc, unul în celălalt să se nască alți copiii din frunze și noroi și flori, înzestrați cu atâta dragoste, de ar fi geloasă pe ochii lor, însăși iubirea. omul a luat un cuțit, și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se cuprinde orice român aflat în preajma acestor memorabile locuri. îmi ridic privirea și cercetez domoalele coline transilvane: Păuliș, Ghioroc, Cuvin - care, într-o altă pagină din istoria neamului, se numesc Mărăști, Oituz, Mărășești. îmi vin în minte cuvintele lui Sahia, rostite cu ani în urmă la Mărășești, când spunea că acest nume i-a punctat inima, făcândul să gândească cu emoție la piciorul tatălui rămas pe acea câmpie. Nu, părintele meu n-a luptat la Păuliș; el șia făcut datoria tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
judecată. Pentru a stabili ce tip de inferență este implicat în înțelegerea verbală, trebuie să plecăm de la următoarea constatare: în orice secvență de înțelegere verbală, există o premisă și un scop. Atenție! Un scop! Premisa este informația, o anumită persoană rostește o anumită propoziție. Scopul este de a descoperi ce a intenționat persoana respectivă prin rostirea acelei pro poziții. în consecință, actul înțelegerii presupune și descifrarea unei ,,intenții” a vorbitorului, a autorului sau a textului. în cazul textelor scrise, multivalența semnificațiilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Adevărul este instinctul de a înțelege minciuna lumii. 2506. Adevărul este cerul pe care se sprijină Iluzia Vieții. 2507. Adevărul este zăpada topită a Cunoașterii, din care va răsări iluzia lumii. 2508. Adevărul este șoapta auzită de un surd și rostită de un mut. 2509. Oare există ceva mai tăcut decât adevărul? 2510. Adevărul nu se va scălda niciodată în mocirla cunoașterii. 2511. Adevărul este palma de pumnul căreia se lovește creația. 2512. Adevărul este lumina luminii pe care noi o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
2511. Adevărul este palma de pumnul căreia se lovește creația. 2512. Adevărul este lumina luminii pe care noi o percepem mereu: stinsă. 2513. A deschide ușa adevărului este ca și cum ai accepta sfârșitul lumii. 2514. Adevărul este limbă care tace când rostește un cuvânt și strigă când nu spune nimic. 2515. Adevărul este palma primită de această lume pe obrazul făgăduinței Lui Dumnezeu. 2516. Adevărul este părintele păcatului. 2517. Adevărul este pustnicul Morții și călăul Vieții. 2518. Adevărul este liniștea de dinaintea furtunii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
alergat la mine în cameră. Eram chircită în pat, cu scrisoarea în mână și plângeam în hohote. Am plâns până când am leșinat. Toți ai casei s-au strâns în jurul meu și m-au readus la viață. „Mama mea, visul meu”, rosteam din când în când... Mai târziu m-am întrebat: Ce poate fi dincolo de această limită a durerii pe care am simțit-o?” Pentru Laura, totul pare acum ciudat și incredibil, deși posibil. Din nou, se produce o ruptură adâncă, iar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a ne lăsa urmași. Prin aceasta, fără păcat? Pe marele poet Teohar Mihadaș l-am cunoscut, în anii 70: poet cărturar, om și poet unic, dialogurile cu el și poemele sale, din care mi-a dăruit, și pe care le rostea unic, trepidant, magic, la Cluj ( Arizona, Belvedere, Grădina Botanică, sau la Deva și Lancrăm).îi tremurau mâinile, urmare suferințelor îndurate în închisorile comuniste. Scrisul său avea ceva hieroglific, însă din alte motive, de natură vibratorie, energetică... ... în anii 20002007, am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dualitatea celor două lumi, doua coordonate existențiale este prezenta și în poemul, Î’Motiv din vechea carte’’: Iov, desigur,//se putea înălța/ de la durere la cer/ prin iubire// mai putea și să moară, fragmentar l-ar fi înviat poate//cuvântul//rostit\ la facerea lumii// ieșit din frica, singuratic,în ploaie,// aseară,Iov mă chema// la o mărturisire istovitoare//cu lașitate, mă depărtam//pe-o navă utopică// din cuvinte plutitoare/ între marea judecata/ și poezie//’’ O poezie inspirată din Biblie. și alegerea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a teatrului, fonotecate apoi (mai ales de teatrologul Zeno Fodor, care era și secretarul literar al teatrului) pentru a se încadra în timpul alocat emisiunii (de regulă cam 85 de minute) și pentru a găsi modalitatea, printr-un text de legătură rostit de un crainic, de a explica anumite momente în care mișcarea scenică (pe care ascultătorul nu o vedea) era foarte importantă. Lui Ion Calion, nou venit la Radio Târgu-Mureș în 1972, i se încredințează responsabilitatea emisiunilor teatrale. Intrăm în etapa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îngerul din cer să se închine. Apoi continuă Prea Milostiva, din ochii ștergîndu-și roua: Î’ Firească e țepușa și te doare, dar nu uita menirea ta de floare. De vrei ciulină stearpă să nu fii, la fiecare mamă, în genunchi, rostește-i numai partea-a doua a psalmului de sus!’’ ...și Maica Născătoare a Bunului Iisus privea cum trandafiru-și înflorea spovada albă și cerșind iertare. CÂNTECUL DE LEBĂDĂ Tu, cine ești? , m-a întrebat olarul râvnindu-mi lutul bun de tors
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]