4,832 matches
-
variantă din cronicile sârbești spune că Sultanul ar fi fost asasinat de Miloš Obilić, care a ajuns în tabăra turcilor sub pretextul că este un dezertor. Obilić a fost adus înaintea lui Murad și l-a omorât cu un pumnal. Sârbii au obținut inițial un avantaj după prima lor șarjă, care a făcut ravagii în flancul turcesc condus de Jakub Celebi. În centru, creștinii au reușit să împingă forțele otomane înapoi, lăsând flancul lui Baiazid să încerce să-i țină în loc
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
obținut inițial un avantaj după prima lor șarjă, care a făcut ravagii în flancul turcesc condus de Jakub Celebi. În centru, creștinii au reușit să împingă forțele otomane înapoi, lăsând flancul lui Baiazid să încerce să-i țină în loc pe sârbii lui Vlatko Vuković. Otomanii, într-un contraatac, au împins forțele balcanice înapoi. Baiazid I, care după bătălie a devenit sultan, și-a câștigat porecla „Fulgerul” după această bătălie datorită calităților demonstrate la conducerea contraatacului decisiv. Datorită lipsei de documente istorice
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
sau înfrângerea turcilor nu este clară. Totuși, deoarece pierderile de partea sârbă au fost imense, otomanii au avut ulterior inițiativa în regiune. Bătălia de la Kosovo este privită până în ziua de azi ca un moment de referință pentru identitatea națională a sârbilor și a fost evocată de câteva ori în timpul Războiului din Kosovo.
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
Ioan Alexandru se trăgea din dinastia Asăneștilor. Până în 1330 Ioan Alexandru era el însuși "despot" și guverna orașul Loveci. Împreună cu tatăl său și cu socrul său Basarab I al Țării Românești, Ioan Alexandru a luptat în Bătălia de la Velbužd împotriva sârbilor pe locul orașului Kiustendil din ziua de azi în 1330, bătălie din care Bulgaria a ieșit învinsă. Înfrângerea, combinată cu înrăutățirea relațiilor cu Imperiul Bizantin, a grăbit o criză internă, exacerbată de o invazie bizantină. O lovitură de stat l-
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
lui Ioan Alexandru. În aceeași perioadă, regele sârb a profitat de războiul civil bizantin pentru a lua în posesie ceea ce astăzi constituie Macedonia, mare parte din Albania și nordul Greciei. În 1345 el a început să se autointituleze "Împărat al sârbilor și grecilor", iar în 1346 a fost încoronat sub acest titlu de patriarhul nou-înființatei Patriarhii a Serbiei. Aceste acțiuni, pe care bizantinii le-au primit cu indignare, par să fi fost susținute de Bulgaria, întrucât Simeon, patriarhul Bulgariei participase și
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
sub acest titlu de patriarhul nou-înființatei Patriarhii a Serbiei. Aceste acțiuni, pe care bizantinii le-au primit cu indignare, par să fi fost susținute de Bulgaria, întrucât Simeon, patriarhul Bulgariei participase și la crearea Patriarhiei Serbiei și la încoronarea împăratului sârb Ștefan Uroș al IV-lea Dušan. Până spre sfârșitul deceniului 1340, din succesele inițiale ale lui Ioan Alexandru n-a mai rămas aproape nimic. Aliații turci ai lui Ioan al VI-lea Cantacuzino au jefuit părți din Tracia bulgărească în
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
mult, în preajma lui 1369, turcii otomani sub Murad I au cucerit Adrianopolul și l-au făcut capitală a statului lor în plină expansiune. În același timp, au capturat și orașele bulgărești Philipopolis și Boruj (Stara Zagora). În timp ce principii bulgari și sârbi din Macedonia se pregăteau pentru un atac concertat împotriva turcilor, Ioan Alexandru a murit pe 17 februarie 1371. El a fost urmat la domnie de Ioan Srațimir la Vidin și Ioan Șișman la Tărnovo, în timp ce voievodul Dobrogei a devenit independent
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
("sârb. Deliblatska peščara"), o regiune unicat în Europa, se găsesc în estul Voivodinei (în sudul Banatului sârbesc), fiind incluse într-o rezervație naturală. Ele au forma unei elipse oblice ocupând o suprafață de aproximativ 300 km² și sunt înconjurate de un
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]
-
agricol fertil, ce se întinde între Dunăre și poalele Carpaților. Acest monument al naturii din Bazinul Panonic constituie refugiu pentru multe tipuri de floră și faună deșertică, care în Europa și în întreaga lume sunt rarități naturale. Din acest motiv, sârbii au denumit aceste dune și "Evropska Sahara" (Sahara europeană) sau "Banatski Pesak" (Nisipul Banatului). Dunele reprezintă un fenomen geomorfologic, biologic și biogeografic unic nu numai al Bazinului Panonic, ci al întregii Europe, fiind de asemenea o importantă resursă genetică a
Dunele Deliblat () [Corola-website/Science/306724_a_308053]
-
altele susține cucerirea de către daci a Europei de vest, Americii sau Japoniei. Se numără printre organizatorii Congresului Internațional de Dacologie. Se pot identifica la nivel mondial o varietate de teze pseudo-istorice, unele motivate clar ideologic. Exemple ar fi ideea ca sârbii descind din "tribul pierdut al lui Israel" (aceeași origine fiind uneori atribuită și amerindienilor), tezele continuității sumeriano-ungare sau etrusco-ungare coroborate uneori cu ideea unei inventări timpurii a scrisului de către vechii maghiari, și altele. Sunt mai apropiate însă de fenomenul românesc
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
a III-a" a lui Mihai Eminescu. Lucrarea a fost terminată în anul 1620. Cele 99 de capitole expun fapte petrecute de la "facerea lumii" până la anul 1489, cu știri despre popoarele antice (evrei, asirieni, egipteni, perși, romani) și medievale (bulgari, sârbi, turci), stăruind însă asupra istoriei Bizanțului. Pentru realizarea lucrării sale, Mihail Moxa folosește importante documente ale epocii: "Cronica lui Constantin Manasses" (secolul XII), „Cronografia pe scurt a patriarhului Nichifor al Constantinopolului”, „Cronica universală a lui Simion magistrul și logofățul”, "Cronica
Mihail Moxa () [Corola-website/Science/306814_a_308143]
-
folos. 1981, martie - Episcopul Irineu de New Gracanica îl hirotonisește preot al Parohiei Sf. Tihon cu numele de Lazăr. Ulterior părintele Lazăr îl botează pe Vasile cu numele de Varlaam. 1983 - Părintele Lazăr se oferă să ajute un grup de sîrbi să fondeze o parohie în Los Angeles cu slujbe ținute în limba slavona și engleză. - fratele Lazăr este rugat să ajute și la fondarea Seminarului Ortodox Sîrb Sf. Sava pentru Mitropolia New Gracanica. Mitropolitul Irineu îl hirotonisește pe călugărul Varlaam
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
numele de Varlaam. 1983 - Părintele Lazăr se oferă să ajute un grup de sîrbi să fondeze o parohie în Los Angeles cu slujbe ținute în limba slavona și engleză. - fratele Lazăr este rugat să ajute și la fondarea Seminarului Ortodox Sîrb Sf. Sava pentru Mitropolia New Gracanica. Mitropolitul Irineu îl hirotonisește pe călugărul Varlaam la preoția parohiei. Fratele Lazăr ramane acolo timp de 3 ani. 1984 - Postul Sfintei Mării - Bucuria Canadei a fost ținut pentru prima dată cînd Mitropolitul Irineu de
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
mohicani, monegasci, mongoli Notă. Maghiarii se numesc și unguri. naga, naimani, nama, ndau, nervi, niam-niam, normanzi, norvegieni, nubieni olandezi, onguți, oseți, ostiaci, ostrogoți, otomani, ovambo pakistanezi, papuași, perși, peruani, polinezieni, polonezi, portughezi români, români, ruși, ruteni sakalavi, salieni, sân, santali, sârbi, sarmați, sarzi, saxoni, sciți, scoțieni, selgiuci, semiți, siamezi, singhalezi, sirieni, slavi, slovaci, sloveni, somalezi, sorbi, spanioli, suedezi, sumo, swazi, șvabi tadjici, taiuți, tamili, tătari, teutoni, thai, tibetani, tibu, traci, tuaregi, tukulori, tunguși, tunisieni, turci, turkmeni ubi, ucrainieni, uiguri, umbri, unguri
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). De
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). De
Sinagoga din Ițcani () [Corola-website/Science/308363_a_309692]
-
familii de români timoceni,bunicii din partea tatălui, originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Bojan Alexandrovič locuiește în Malainița, unde slujește în primă biserică ortodoxă în care limba liturgica este română. Deocamdată doar în Iasicuva (sârb. "Jasikovo"), în Bigrenița (sârb.: "Bigrenica") și Samarinovăț (sârb: "Samarinovac") s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcție). La Malainița este plănuita ridicare unei biserici mai mari, biserica actuala urmând să fie transformată în mănăstire. În 2003
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
bunicii din partea tatălui, originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Bojan Alexandrovič locuiește în Malainița, unde slujește în primă biserică ortodoxă în care limba liturgica este română. Deocamdată doar în Iasicuva (sârb. "Jasikovo"), în Bigrenița (sârb.: "Bigrenica") și Samarinovăț (sârb: "Samarinovac") s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcție). La Malainița este plănuita ridicare unei biserici mai mari, biserica actuala urmând să fie transformată în mănăstire. În 2003, Boian Alexandrovici a ridicat
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Bojan Alexandrovič locuiește în Malainița, unde slujește în primă biserică ortodoxă în care limba liturgica este română. Deocamdată doar în Iasicuva (sârb. "Jasikovo"), în Bigrenița (sârb.: "Bigrenica") și Samarinovăț (sârb: "Samarinovac") s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcție). La Malainița este plănuita ridicare unei biserici mai mari, biserica actuala urmând să fie transformată în mănăstire. În 2003, Boian Alexandrovici a ridicat la Mălăinița din fonduri
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
toate acestea, atacurile Bisericii Ortodoxe Sârbe împotriva preotului român au continuat. Acesta fost caterisit pe motiv că a oficiat slujbe în limba română într-o biserică din Șerbia. Sentința de excomunicare, pronunțată pe 16 octombrie 2008 de către Iustin, episcopul ortodox sârb al Timocului, a fost comunicată și preotului Bojan Aleksandrovici, care a fost judecat în absență. În actul semnat de episcopul Iustin se arătă următoarele: "„Boian Aleksandrovici, fost cleric al episcopiei de Timoc, a disprețuit pe episcopul sau competent și fără
Bojan Aleksandrović () [Corola-website/Science/308378_a_309707]
-
Biserica de lemn din Josani în satul Sârbi, Maramureș, a fost construită din lemn de stejar în jurul anului 1685. Aceasta este ctitoria familiei nobile Dunca de Sârbi, care a stăpânit această parte de jos a satului în aceea epocă și a fost neîntrerupt patroana bisericii până la sfârșitul secolului
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
Biserica de lemn din Josani în satul Sârbi, Maramureș, a fost construită din lemn de stejar în jurul anului 1685. Aceasta este ctitoria familiei nobile Dunca de Sârbi, care a stăpânit această parte de jos a satului în aceea epocă și a fost neîntrerupt patroana bisericii până la sfârșitul secolului 18. Aceasta înseamnă că familia Dunca de Sârbi a îngrijit și înzestrat biserica și a întreținut un preot în
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
stejar în jurul anului 1685. Aceasta este ctitoria familiei nobile Dunca de Sârbi, care a stăpânit această parte de jos a satului în aceea epocă și a fost neîntrerupt patroana bisericii până la sfârșitul secolului 18. Aceasta înseamnă că familia Dunca de Sârbi a îngrijit și înzestrat biserica și a întreținut un preot în ea timp de mai mult de o sută de ani. În partea de sus din sat, pe locul așezărilor medievale Balotești și Cămârzana, există o biserică de lemn mai
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
întreținut un preot în ea timp de mai mult de o sută de ani. În partea de sus din sat, pe locul așezărilor medievale Balotești și Cămârzana, există o biserică de lemn mai veche, din 1639, cunoscută sub numele de Sârbi Susani, ctitoria nemeșilor din acea parte a satului. Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică. Deasupra pronaosului tăvănit se înalță turnul-clopotniță. Acoperișul are streașină dublă. Se pot admira câteva icoane pe lemn deosebit de valoroase, dintre care două, pictate în jurul anului
Biserica de lemn din Sârbi Josani () [Corola-website/Science/308469_a_309798]
-
data de 17 iunie 1908, onorat cu titlul de "Feldmarschalleutnant" (general de divizie). La 24 august 1914 generalul-locotenent (Generaloberst) Arthur von Bolfras l-a avertizat pe șeful său militar Franz Conrad von Hötzendorf, că măsurile draconice îndreptate împotriva românilor și sârbilor din Banat suspectați cu toții de autoritățile maghiare, vor fi cauza multor probleme în viitor. El a cerut, în special, că Conrad ar trebui să folosească influența sa, pentru a pune capăt exceselor comandamentul militar în Timișoara, în sudul Ungariei, unde
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]