6,982 matches
-
cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prisosește boierilor, învoiala, chiar cinstită, impune țăranului să dea jumătate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind cât muncește azi, dar pe pământul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. În realitate, însă, trei sferturi din truda săracilor merge să întreție huzureala celor ce stăpânesc pământurile. Mai fericiți au fost sclavii de odinioară, care erau hrăniți, îmbrăcați și îngrijiți în schimbul robiei, pe când țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și câștige nici măcar mâncarea omenească și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Când îi spuse învățătorul cine e, preotul îi zise blajin: ― Să trăiești, taică! Și să ierți că ne găsești așa, că pe aici așa suntem preoții, mai nemernici și mai fără învățătură, cum am apucat din bătrâni. Ei, fiu-meu, săracul, el știe carte multă, a făcut seminarul la București și a ieșit un popă, de i-a mers vestea până la Mitropolie, că are și glas minunat, poate l-a moștenit de la mine, că glas bun am avut și eu de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că se vor fi aranjat lucrurile când, a treia zi după-amiazi, doamna Alexandrescu îl strigă. O găsi singură și mîhnită: ― Vezi, domnu Titu, ce-mi făcuși?... Mi-a spus Jenică numai mie, că nu vrea să întristeze pe părinții lui, săracii. Se poate, domnu Titu? Să abuzezi de un îngeraș nevinovat?... Nu m-am așteptat, îți jur, la una ca asta! Eu credeam că ardelenii sunt oameni așezați, cuminți și când colo... Te-am introdus în casa oamenilor cu gânduri frumoase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o să-i ferească, un argat veni să-l vestească puțin speriat că-l cheamă repede boierul. ― Măi Leonte, băieții ăștia ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? întrebă Miron. Stăm și noi ca nenorociții ceilalți s-așteptăm revoluția? Aceia, săracii, s-au îmbătat de ațâțările derbedeilor și trebuie să-i lași să le treacă beția. Dar noi suntem încă treji, Leonte! Să ne vedem de treburile noastre, Leonte! Dacă nu putem începe muncile pe afară, pune-i cel puțin să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și Vlăduța, adăugă în sine: Colonelul văd că a scăpat până acuma..." Spre Curteanca însă, mai la stânga, ardea conacul lui Popescu-Ciocoiu, apoi în jos, pe valea Teleormanului, conacul generalului Dadarlat la Humele și al lui Ioniță Rotompan la Goia. "Ei, săracul Ioniță! își zise Miron. Și pe dânsul I-au prădat..." Focul de la Goia apărea, de unde privea bătrânul, alături de Ruginoasa, dar mult mai viu, semn că începuse mai recent. Alte învolburări de flăcări se zăreau mai jos de Ruginoasa, poate la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuse aseară Tinca lui Ioniță că și ginerele popii și-a băgat în coteț trei purceluși de la arendașul... Aici Ignat ar fi recunoscut dreptatea muierii dacă n-ar fi fost prea supărat. De fapt, dânsul, lăcomindu-se la porumb, ca săracul care n-are de mămăligă, nici nu s-a gândit ieri deloc că s-ar putea sau ar trebui să-și rostuiască un porc. Răspunse deci furios: ― Ba să se bage dracii-n pielea ta cea afurisită, că te faci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tu... Apoi atunci? făcu Marin înțepat deodată. ― Dar la cumpărat cine te-a chemat? Și ai umblat cu limba scoasă! sări din nou Toader. Discuția se înfierbînta. Mulțimea se ațâța, socotind că bătrânii se împotrivesc numai ca să încurce pe cei săraci în dobândirea pământurilor. Cu cât șovăiau mai mult, cu atât participarea lor părea oamenilor mai trebuincioasă, de teamă că altminteri se vor învîrti lucrurile, așa încît la împărțire vor fi dați la o parte cei ce n-au și vor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
duceau cu covoare pe care le dădeau la schimb pentru porumb. Tata a fost și el de două ori, luând din casă covoare și prosoape de borangic sau de in cu care a făcut troc, dându-le la schimb. Venea săracul cu câte doi saci de 50 de kilograme și trebuia să-i păzească bine pentru a nu-i fura altcineva pe tren, așa cum au pățit-o alții. Hoții erau tot de pe la noi, dar care nu aveau ce să ducă la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lipsuri, mizerie, în dureri, boli și suferințe nutresc și mențin gânduri de ură. Ura lor fiind reacția la nepăsarea celorlalți. Ei se simt nedreptățiți și îi urăsc pe cei pe care ei îi cred responsabili pentru nefericirile și suferințele lor. Săracii îi urăsc pe cei bogați, care au acaparat bogățiile Pământului, la care cei săraci nu au acces. Pentru că săracii consideră acapararea bogățiilor, ca fiind o faptă nedreaptă și de multe ori făcută pe alte căi, decât prin muncă cinstită. În
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
celorlalți. Ei se simt nedreptățiți și îi urăsc pe cei pe care ei îi cred responsabili pentru nefericirile și suferințele lor. Săracii îi urăsc pe cei bogați, care au acaparat bogățiile Pământului, la care cei săraci nu au acces. Pentru că săracii consideră acapararea bogățiilor, ca fiind o faptă nedreaptă și de multe ori făcută pe alte căi, decât prin muncă cinstită. În acest fel, cei ce urăsc își fac rău lor și celorlalți. Pentru evoluția favorabilă și bună a Universului, toți
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
se închine. Lupta pentru câștigarea existenței este o necesitate. Dar când obții un excedent apreciabil, trebuie să-l distribui, de bună voie, în special pentru creșterea și educarea tuturor copiilor, până la vârsta majoratului. Acum lupta de clasă între bogați și săraci se face mascat. După 1989, s-a generat o nouă pătură socială, cea a „boschetarilor”, care este rezultatul răzbunării bogaților asupra săracilor și inculților prin: ignorare, prin privare de loc de muncă, prin creșterea fără limită a dărilor de tot
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a societății, care hrănește insectele parazite, răspândesc bolile (și pe cele infecțioase) și poate produce infractori. Accesul la învățătură este permis numai celor cu bani, deoarece alocația sau bursa nu acoperă cheltuielile cu masa, cazarea și ceva îmbrăcăminte, pentru cei săraci. Nu se acceptă motivația că nu sunt bani. Pentru că Statul cheltuiește bani pentru cei săraci, dar numai după ce fac infracțiuni, făcând nesigură viața celorlalți. Statul îi întreține în închisori. Într-un interviu, la TV, domnul expreședinte Emil Constantinescu a spus
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și-i desconsideră pe cei aflați sub nivelul lor de pregătire. Cei săraci și fără studii, trăiesc în lipsuri, întreținând insectele, bolile, delicvența și URÂNDU-I pe cei superiori lor, să-i numim bogați. Cele două clase sociale: bogați și săraci, se determină reciproc. Bogații sunt interesați în menținerea ignoranței în rândul unei categorii sociale cât mai numeroase, pentru a avea de unde „exploata filonul de aur din mina prostiei omenești” ( Ștefan Zweig ) . Deficiența este de sistem”, a spus la TV, expreședintele
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a avea de unde „exploata filonul de aur din mina prostiei omenești” ( Ștefan Zweig ) . Deficiența este de sistem”, a spus la TV, expreședintele Emil Constantinescu. Cine dorește și cine poate schimba sistemul ? Cum s-a rezolvat problema luptei dintre bogați și săraci, în decursul istoriei ? Cumplit, dar nu s-a învățat nimic. De obicei, cei bogați se îmbuibă prea mult și devin inactivi și se înlătură singuri. Este edificator în acest sens romanul „Oblomov” scris de Ivan Goncearov. În decursul istoriei, ura
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Cumplit, dar nu s-a învățat nimic. De obicei, cei bogați se îmbuibă prea mult și devin inactivi și se înlătură singuri. Este edificator în acest sens romanul „Oblomov” scris de Ivan Goncearov. În decursul istoriei, ura dintre bogați și săraci a provocat răzbunări înfiorătoare. Dar aceste evenimente istorice sunt ignorate de toți. Dacă cei ce reușesc să acapareze bogățiile pământești și să devină bogați, ar înțelege că ei sunt doar administratorii temporari ai acestor bogății și ar accepta 111 110
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
spun eu, 99% dintre cei care au fost mușcați de cîini au fost mușcați de cîini cu stăpîni, namile de astea care mănîncă doar boabe, cred și eu că se reped la picioarele oamenilor cînd scapă pe stradă ! Cîinii vagabonzi, săracii, sînt cumsecade, vă spun eu ! Nu toți, e adevărat, dar majori tatea. Avem și noi un maidanez care trăiește la intrarea în bloc, e așa de blînd, are un aer așa de melancolic !... Nu a mușcat niciodată pe nimeni, are
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu e mai presus de audit - ceea ce înseamnă însă și că fiecare trebuie să poată combate, permanent și în termeni de audit, prezumția nerostită de impostură. Sînt auditat, ergo cogito. Nenea Anghelache, săracu’... Despre limite Curtea de Casație italiană a decis că o mamă de etnie romă care cerșește pe stradă cu propriul copil nu poate fi condamnată pentru exploatare de minori, pentru că „un asemenea comportament face parte din tradiția culturală a romilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în „comportamentele care intră în tra diția culturală a unui popor” ! Mai prudent, Vaticanul sugerează că cerșitul este un „drept uman”, nu unul „cultural” : „A cerși este un drept uman fundamental pentru cei cărora le este foame și frig. Adevăratul sărac are dreptul să încerce să găsească o bucată de pîine și să ceară ajutorul aproapelui său”, a declarat cardinalul Renato Martino, responsabilul Vaticanului pentru justiție și imigranți. Problema este deci mai degrabă atașarea unui comportament (în speță, cerșitul) unei anumite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Și a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, țăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic al nostru, îl ținem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de făcut ! Vina este a lor, problema nu este a noastră, așa a fost să fie... Cam în aceeași perioadă am urmărit un documentar realizat de Carmen Avram la emisiunea „în premieră”. Era tot despre romi. Majoritatea erau cumplit de săraci. Mulți mai și furau. „Dar acum pe mine mă știți, nu-i așa, nu sînt în pericol !”, a glumit reportera. „Nu se știe niciodată...”, a clătinat din cap bărbatul din fața ei. Nu era politically correct, nu era acuzator, dar nici
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a făcut decît să semnaleze alinierea fără cea mai mică rezervă a României la această tendință încă negociată la nivelul marilor puteri europene. Acest misticism ideologic al hărniciei este soluția ieșirii din criză, iar el presupune pur și simplu sacrificarea săracilor, declarați ontologic leneși (chiar dacă nimeni nu a îndrăz nit să-i declare pînă acum de-a dreptul „cerșetori”) și astfel vinovații principali de toate nenorocirile crizei trecute, prezente și viitoare. Statul social este „demascat” ca stat asistențial, iar acesta este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin spiritul lor mioritic local nu au fost și nu vor fi niciodată apte de hărnicie productivă și care, fără efuziuni sentimentale, trebuie lăsate în plata Domnului. În termeni aca demici, pedanți, dar preciși, aceasta se cheamă etnicizarea sărăciei : tot săracu-i vinovat, pentru că nu-și schimbă mentalitatea congenitală de sărac ! Aceasta se întîmpla în anul de grație 2000. Și, ce să vezi, Huntington a avut din nou dreptate, ca și în cazul pericolului islamic. Această „constatare științifică” s-a transformat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vor fi niciodată apte de hărnicie productivă și care, fără efuziuni sentimentale, trebuie lăsate în plata Domnului. În termeni aca demici, pedanți, dar preciși, aceasta se cheamă etnicizarea sărăciei : tot săracu-i vinovat, pentru că nu-și schimbă mentalitatea congenitală de sărac ! Aceasta se întîmpla în anul de grație 2000. Și, ce să vezi, Huntington a avut din nou dreptate, ca și în cazul pericolului islamic. Această „constatare științifică” s-a transformat între timp în convingerea profundă a tuturor oamenilor de bine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am huzurit o viață întreagă, așa că n-am decît să-mi vînd casa acum și să dorm sub podurile Dîmboviței, căci în viață greșelile se plătesc. Mă și văd întrebînd, umil și cu bocceluța în spinare : „Cu ce-am greșit, săracu’ de mine ?”. Tot acești domni se uită de sus la săracii înglodați în marasmul creditelor : „Dacă n-au cultură economică, ce să le fac ?”. Deci, dacă am crezut în oferta băncilor, trebuie să plătesc pentru această greșeală. Și tot un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]