6,494 matches
-
ridicat de fragmentare datorat activității de spargere a cochiliilor în vederea scoaterii masei viscerale sau ca urmare a vechimii lor în timp. VI. ÎNCADRARE CRONOLOGICĂ ÎN CONTEXTUL CULTURII CUCUTENI Periodizarea pentru întreaga cultură Cucuteni are la bază cercetările conduse de către reputatul savant german, Hubert Schmidt, în anii 1909 și 1910, în așezarea de la Cucuteni-Cetățuia. În 1932 arheologul german a publicat lucrarea monografică a descoperirilor din această zonă, stabilind schema dezvoltării culturale, atât din punct de vedere stratigrafic, cât și tipologic. Astfel, acesta
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
care nu depindeau. "Vizualul" începe atunci când am dobândit destule puteri asupra spațiului, timpului și propriului trup ca să nu ne mai temem de transcendență. Când oamenii se pot juca cu percepțiile lor fără teama altor lumi. Primii "artiști" sunt ingineri și savanți, mecanici ca Leonardo, care străpunge munții cu canale, inventează omul-pasăre și mașinile de foc. Când se poate cumpăra binefacerea naturii prin performanța tehnică, precum în Occidentul zilelor noastre, situația de securitate diminuează umbra aruncată de moarte asupra vieții și deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
anamorfozele sau proiecțiile luminoase. Lanterna magică n-a fost invenția directă a unui Părinte, ci un iezuit german, Athanasius Kircher, i-a făcut prima exegeză tehnică și teologică în Ars magna lucis et umbrae, din 164627. Părintele Athanasius, inginer și savant, punea plăcile de sticlă în slujba credinței, evocând moartea și strigoii, fără să uite nici misiunea educativă. Departe de a fugi de efectele magiei și de cele mai îndoielnice jocuri ale oglinzii, Biserica a încercat să profite de ele pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fi arta în sine. Medicina este o technè, la fel ceramica și fierăria. Ca și echitația sau dietetica. Cei care le practică ar putea fi numiți (de către noi) oameni de artă, ceea ce nu înseamnă artiști, ci experți, între artizani și savanți. Technè, care este deopotrivă știință și magie, competență și bricolaj, privește mijloacele de acțiune asupra naturii, nu crearea de opere frumoase și justificate ca atare să existe. Dedal, inventatorul sculpturii în lemn, arhitect de meserie și patron mitologic al "meseriilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artele plastice la industriile vizuale. În ziua aceea, Arago, în numele statului francez, face publică invenția "acestui nou instrument pentru studiul naturii". Ședința a avut loc la Academia de Științe, și nu la cea de Arte Frumoase, iar Arago oficia în calitate de savant, adresându-se în primul rând confraților săi. În opinia lui, procedeul era doar un instrument, un auxiliar al muncii științifice pus la dispoziția astronomilor, botaniștilor, arheologilor. Dar Delaroche, pictor de bătălii aflat la apogeul carierei sale, a ieșit de la ședință
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să depășească simpla inves tigare istorico-filologică și supraspecializarea de nișă, pentru a reuși să aibă o privire de ansamblu și, în consecință, pentru a putea dezvălui, în moduri unice, creatoare, sensuri mai profunde, relevante pentru noi ca oameni: „Dar nici un savant nu a așteptat ca toate datele să fie adunate înainte de a încerca să înțeleagă datele deja cunoscute. în plus, cercetătorul trebuie să se elibereze de superstiția potrivit căreia ana liza reprezintă adevărata muncă științifică și că omul de știință ar
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
reprezintă adevărata muncă științifică și că omul de știință ar trebui să propună sinteze sau generalizări abia la bătrânețe. [...] Intelectul poate lucra în această manieră com partimentată numai cu riscul pierderii creativității [s.n.]. Există, poate, în diferite discipline științifice unii savanți care nu au depășit niciodată stadiulanalizei, dar ei sunt victime ale organi zării moderne a procesului de cercetare. în nici un caz, ei nu pot fi consi derați modele; știința nu le datorează nici o descoperire semnificativă.“ „[...] se constată o progresivă pierdere
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
acelorași condiții de coerență logică, de sistemicitate și falsifiabilitate empirică ... O zi tipică din viața sociologului, cu tatonările sale, cu analizele sale statistice, cu lecturile din articolele de specialitate și discuțiile cu colegii, seamănă foarte mult cu cea a unui savant obișnuit"396. Deși mulți afirmă că esențiale sunt observația și chestionarul, nu există restricții sau rețete în selectarea metodelor și tehnicilor (din dicționarele metodelor și tehnicilor sociologice). Pot fi folosite cu succes convorbirea comprehensivă, sondajul panel, analiza de conținut etc.
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
capitalului străin direcționat În sectoarele productive ale țării gazdă concomitent cu expansiunea volumului de producere va Încadra În circuitul procesului de producere și ramurile conexe cu Întreprinderile ei autohtone. Astfel, se majorează cererea la forța de muncă calificată, ingineri și savanți. În ultimii ani, alături de importul tradițional al capitalului sub formă de investiții directe, tot mai mult se practică importul experienței manageriale, knowhow - urile În domeniul organizării și gestiunii proceselor de producere. Acestor procese le sunt caracteristice aspecte de care o
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
Beth nu își clarifică reciproc sensurile pe care le are fiecare în minte, probabil că se vor tot contrazice. Dintr-o experiență îndelungată știu cît de ușor se poate întîmpla acest lucru o recunosc cu părere de rău chiar printre savanți, care cunosc foarte bine ideile și practicile democratice. De regulă, putem evita acest tip de confuzie doar clarificînd sensul la care ne referim: Allan continuă: "Ah, dar nu m-am referit la guvernămîntul nostru propriu-zis. Aici, înclin să fiu de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
că găsirea stilului potrivit va fi o provocare extraordinară. Răspunsul entuziast al lui Ann m-a încurajat să încep lucrarea. Tot ea a fost primul cititor al schiței aproape complete, iar sugestiile editoriale excelente au îmbunătățit semnifictiv prezentarea mea. Doi savanți foarte activi, James Fishkin și Michael Walzer, au oferit cu generozitate comentarii detaliate pe baza versiunii finale ei bine, nu chiar finale, după cum s-a dovedit a fi. Criticile și sugestiile lor au fost atît de relevante și de utile
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Marisius, Marisos, Marisia, Marisis). Dacă s-ar fi păstrat numai prima formă atestată, Maris, am fi avut aceeași dificultate să dovedim că actual Mureș este urmașul acestei forme care, prin evoluție normală, ar fi ajuns, așa cum au și observat unii savanți străini, la *Măre sau *Mare. Toponimul atestat în același timp în Moesia, Asamus, care se păstrează în bulgărescul Osăm, nu ajută prea mult, mai ales din punct de vedere fonetic (finala -eș). Strei Este numele unui rîu, afluent de stînga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
viața socială (cocktail, interview, lunch, reporter, snob) sau la îmbrăcăminte (jersey, smoking, sweater). Studierea lexicului diverselor limbi indică sensul în care s-au manifestat influențele culturale. Vocabularul englezei este ilustrativ din acest punct de vedere: straturile latin, francez medieval, latin savant și grec din Renaștere și, apoi, francez modern reprezintă principalele sale părți constitutive. Dar și absența unor influențe, precum cea germană, permite concluzii importante pentru istorie. Principalele limbi-sursă sunt relativ puține: sanscrita, persana, araba, greaca, latina și franceza. La acestea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ajuns, în felul acesta, la fr. arquebuse, pe care l-am împrumutat și noi, adaptându-l după pronunțare. Cuvântul german a pătruns și în italiană (archibugio, archibuso). Aspirină are la bază cuvântul Aspirin (atestat în 1899), termen creat de un savant german, odată cu produsul respectiv. Acidul acetilsalicilic, care este substanța de bază a aspirinei, se găsește în florile unei plante al cărei nume latinesc este Spiraea ulmaria. Pentru a se distinge substanța naturală de cea preparată prin procedee chimice, s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
luat franceza (în secolul 14), și fr. algèbre a fost împrumutat în română. O aventură mai spectaculoasă a avut algoritm „ansamblu de simboluri folosite în matematică“, care are, la originea îndepărtată, cuvântul Hwârizm, numele provinciei persane unde s-a născut savantul arab ’Abū Ğa‘făr Muhammad Ibn Mūsă; al-Hwârizm (cu articolul arab al-), devenit în latina medievală Algorithmus, a fost considerat în mod greșit substantiv comun, apărând și în forma algorismus, care stă la baza fr. algorithme (influențat, în partea finală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
filologice: „Glotica, știința limbajului, este o știință naturală, metoda sa este întru totul identică cu celelalte științe naturale. Este firesc că aici nu poate fi vorba de filologie, care este o știință istorică”. Delimitările și simplificările pe care le făcea savantul german sunt contrazise de realitate în sensul că oricât de primitiv ar fi rudimentul de limbă stocat în memoria individuală, el este din capul locului baza socială a comunicării prin limbaj: nu există limbaj înaintea limbii și nici limbă înaintea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
toate apropierile care nu sunt decât posibile au fost, deliberat, trecute sub tăcere.” Făcând trimitere la dicționarele etimologice ale limbii latine elaborate de A. Walde și Fr. Müller, lingvistul francez conchide că după mai bine de un secol în care savanții cei mai pertinenți și mai bine înarmați pentru a cerceta cuvintele latine și pe cele ale altor limbi i.-e., „este probabil că toate etimologiile evidente au fost propuse, așa că s-a convenit să nu se mai propună altele noi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până pe la anii 400, suportând spre finele acestei perioade doar o importantă influență germanică. Abia după această dată slavii, explodând genetic, se revarsă în tot estul Europei, vin în contact cu alte limbi și suportă o anumită influență din partea acestora. Savantul bulgar St. Mladenov explică ceva mai realist varietatea componentelor limbii sale. Analiza etimologică întreprinsă de el este străbătută de ideea unității originare a limbilor indoeuropene cu multiple alte limbi. În introducerea la dicționarul etimologic al limbii bulgare (Sofia, 1941) el
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cele două alcătuind, împreună cu alte componente ale structurii psihice, un tot indestructibil: „viața fiecărei limbi se fundamentează pe poziția lăuntrică a poporului față de arta întrupării gândului în sunet” (p. 270). Pe fondul interpretării aparent evolutive și sociale a fenomenului lingvistic, savantul german definește trecerea de la latină la limbile romanice ca pe un proces în care acestea din urmă și-au schimbat formele, menținându-și intactă forma. Imunitatea acesteia s-ar explica prin faptul că „odată stabilită, o construcție lingvistică aleasă se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nestrăbătut”; din greaca veche nu a rezultat o limbă „cu un nou specific”, ceea ce reprezintă „un caz similar” cu cel al dacoromânei, considerată, cum am văzut, păstrătoarea cea mai fidelă a formelor limbii latine (p. 224). Din aceste aprecieri ale savantului german reiese clar aportul Școlii ardelene la cunoașterea limbii române în Europa. Cel de al doilea aspect vizează soarta comună a limbilor romanice care se raportează la latină prin focul acelorași vicisitudini, ceea ce anulează izolarea artificială a dacoromânei din pasajul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
succesiunea individualității spirituale rămâne neîndoielnic evidentă infinit de puternica dependență dintre țesătura limbii și ansamblul gândurilor și sentimentelor” (p. 226). Izolarea limbii române de limbile romanice, sugerată lui Humboldt de cărturarii ardeleni, este în cele din urmă și ea anihilată, savantul german făcând următoarele aprecieri globale asupra limbilor romanice: a) limbile romanice sunt lipsite de continuitatea limbii grecești, însă dezavantajul lor este numai aparent, întrucât „timpul vindecă mai bine rănile limbii decât ale altor laturi ale sufletului”; b) generațiile perioadei de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a evidenția faptul că într-adevăr originea limbajului și treptele evoluției limbilor sunt chestiuni sau premise care trebuie să ghideze cercetarea oricărei limbi de pe glob, indiferent de nivelul de cunoaștere și de cultură pe care ea îl reflectă. Însă „principiile” savantului german și aplicabilitatea generală a acestora rămân în sfera imaginarului, sferă diametral opusă originii naturale a limbajului, evoluției sociale a limbilor și continuității globale a materialului lingvistic. S-a crezut atunci, în urma eșecului lui Hasdeu de a elabora dicționarul limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fonetică și semantică cu latina și cu toate celelalte limbi romanice. „Cuvintele actuale romanice, spune Philippide, șiau pierdut filiația veche și au intrat în grupuri altele decât cele de la capul locului”. Formele „de la capul locului” fac obiectul „etimologiei fonetice a savantului”, care merge cu mintea tot la origine, pe terenul special al limbisticii romanice tot la latină, și tot caută să lege de etyma latine cuvinte actuale romanice” (I, 383). Adevărata etimologie este, după el, cea populară: „Câtă vreme, deci, nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și tot caută să lege de etyma latine cuvinte actuale romanice” (I, 383). Adevărata etimologie este, după el, cea populară: „Câtă vreme, deci, nu-ți vei fi dat socoteală de clasificarea prin etimologie populară a unei limbi, etimologia fonetică (= etimologia savantului) este supusă la erori nenumărate și devine aproape un lucru netrebnic. Toată munca trebuie îndreptată într-acolo ca să constatăm clasificarea pe care limba însăși și a dat-o prin propriile ei calcule etimologice, prin etimologia populară adică” (I, 383 urm
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urm.). Așadar autohtonii balcanici din Moesia Superior, români prin baza lor nativă de articulare a sunetelor, au românizat, preluând latina, șí latura semantică a acesteia, impunând astfel cuvintelor o nouă etimologie care ascunde în sine tot ce etimologia fonetică a savantului, preocupat numai de latinitatea cuvântului, nu poate explica. Se face astfel loc, prin etichetarea ca română a laturii semantice, pentru tot ce există în română și nu se explică prin latină. În această privință Philippide se deosebește de Hasdeu, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]