3,775 matches
-
uită lung la panoul de comandă pentru un moment. — Demetru pe scenă, Demetru pe scenă, vă rog, zise ea încet, în radioul microfon. Visul unei nopți de vară, care devenise acum o mașinărie în care rotițele funcționau fără prea multe scăpări, continua pe scenă. Mă simțeam de parcă aș fi fost în cabina de comandă a unui vas de război; acțiunea propriu-zisă se petrecea în altă parte, oamenii se agitau, intrând și ieșind ca să aducă vești despre ce se întâmpla, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fereastra franțuzească. Dincolo de ea, era o mică terasă, cu o balustradă din fier forjat, iar la capătul opus se afla o scară care ducea în grădină. Luminile de afară nu erau prinse. Nu-mi dădeam seama dacă asta era o scăpare sau o dovadă a grijii pentru oaspeții cu înclinații amoroase, dar, după lumina puternică de dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
iveală, atunci palestinienii vor fi atât de enervați, încât se vor retrage. Asasinarea unuia dintre eroii lor naționali. — Da. Și chiar dacă autoritățile ar fi gata să treacă cu vederea, străzile Palestinei nu le-ar da voie. —De aici și intenționat-accidentala scăpare de accent. Cuvintele abia se auzeau din cauza vacarmului. —E una din pistele pe care le urmărim. —E ca o sală plină cu oglinzi nenorocite! Miller se trânti la loc în scaun. Îi avem pe israelieni și pe palestinieni care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de primele episoade ale unei serii de violențe care, dacă ar fi lăsate în voia sorții, ar pune bețe în roate procesului de pace. Uri, mai dă-mi, te rog, telefonul mobil. Îl luă, dându-și seama că avusese o scăpare stupidă. Se uitase la mesajele scrise, care au fost, bineînțeles, șterse toate, dar nu verificase registrul de apeluri, lista de numere apelate. Apăsă tastele până când găsi lista de numere formate. Acolo, în capul listei, era un telefon dat sâmbătă după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
respirația“. Maggie oftă. —Știu, Uri. Vreau doar să-mi dau seama cine trebuie să-l spună. Când privi în urmă, așa cum avea să facă de multe ori în anii ce aveau să vină, trase concluzia că poate cea mai valoroasă scăpare a lui Bruce Miller fusese o singură propoziție: Există și un canal de rezervă, așa că ei vorbesc, crede-mă. Asta spusese el. Alții probabil că ar fi uitat, nu însă și Maggie sau oricare alt mediator. Canalele de rezervă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL (Către ARTUR.): Chiar, ce s-a întâmplat? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ce v-a venit? ARTUR (Impresionat.): A fost o scăpare, o incertitudine... COLONELUL: Ce păcat! Ce păcat! GARDIANUL (Către COLONEL.): N-a vrut s-o scrie... CALĂUL: I-a alunecat mâna... ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL: Eu zic să ne îmbrățișăm cu toții... Să fim prieteni... Să ne povestim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare este uniunea republicană iberică. Și cu toate acestea, socialistul Oliveia Martins acceptă Ministerul da Finanțe sub Regele Don Luiz în 1885, sperând să joace rolul unui Pombal democrat. Adversarii politici îl răstoarnă însă repede. Oliveira Martins a modificat, prin cărțile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
precizaseră încă formele pe care avea să le ia reacțiunea, dar se simțea iminența ei. Salazar se abține, cu mai multă grijă ca oricând, să se angajeze în lupta dintre partidele republicane și cele monarhiste. Are, acum, sentimentul net că scăparea nu poate veni de la nici unul din ele. Așteaptă, în sihăstria lui de la Coimbra - dar cu ochii bine deschiși, atent la tot ce se întîmplă în jurul lui. Continuă, totuși, să-și spună cuvântul ori de câte ori crede de cuviință. În ziarul Centrului Catolic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pretutindeni se puteau citi semnele descompunerii: corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Eminescu, neștiind încă ce să fac. Trebuia să hotărăsc, dar nu știam ce anume. Era mai mult spaima de ceea ce avea să urmeze dacă acceptam să intru și acum în plasa întinsă de ei. Știam că acum eram fără scăpare. Odată intrat, nu mai aveam ce face. Nu mai aveam unde fugi. Dacă nu acceptam, ce-ar fi putut să mi se întâmple? Mai rău decât fusese prima dată nu avea ce să fie. Nu știam ce să fac pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului. A rămas acea noapte de la „Melody“ închisă în mine ca urma unui cuțit despicându-mă, împărțindu-mă pentru totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit. A rămas cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
somnul din mine. Șovăiala mea în ușa crâșmei, simt, se încarcă de sentimentul unei mari vinovății. Încă nu vreau să mă las copleșit de o astfel de povară, încerc să o ignor, prea bine știind că totuși nu mai am scăpare. Mi-am adus aminte, dintr-odată, că în servietă aveam manuscrisul unei povestiri a lui V.V. Una dintre puținele lui povestiri. Scria greu, două, cel mult trei povestiri pe an. Aceasta era prima din acel an. Obișnuiam să ne dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din plin, fără să-mi dau seama că libertatea aceea mă înlănțuia încet, încet, fără scăpare, închizându-mă, cocon năuc, în gogoașa nimicului.“ Aici e situat chiar începutul: graba spre o ședință a viitorilor comuniști din facultate, plină de promisiuni, va devia într-o izbucnire rebelă, ce conduce firul Textului în chiar inima întunericului: prima beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Însemna mult. - Mi se pare o poziție potrivită pentru vremurile pe care le trăim, nu crezi? Dominique Lassa, născut În Sète, educat În Marsilia și Paris, al doilea fiu al unei familii străvechi și care alesese marea ca portiță de scăpare pentru setea lui de aventuri și dorința lui fierbinte de a cunoaște lumea și oamenii, nu a știut, sau nu a vrut, să caute argumente prin care să Înfrunte ceea ce socotea a fi niște teorii trecătoare ale răpitorului său. Alergase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît de făcut decît să moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe Niña Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putea ruga pe cineva să i-o ducă atâta timp cât e bolnavă. Știam c-am terminat de vorbit și sunasem ca un idiot, dar nu-mi păsa. Mi-a fost mai ușor după ce mi-am dat seama că n-aveam altă scăpare decât să-i dau felicitarea lui Stacey; îmi dădeam acum seama că e categoric ceea ce trebuia să fac, iar riscul pe care mi-l asumasem, acela de a afla Judy și copiii, era justificat de intensitatea nevoii mele de Stacey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de pantaloni Corby, de la colț (de câte ori nu râsesem cu Judy, spunând că astfel de lucruri sunt utile doar comis-voiajorilor și iubiților iliciți). La serviciu, deși conștient că atenția nu-mi era niciodată dedicată total clienților și că aveam niște mici scăpări, eram fericit și optimist, pur și simplu ocupându-mi timpul până să mă îndrept spre Balham și bucurie. De fapt, munceam mai mult decât o făcusem în ultimele câteva săptămâni, pentru că mi se pusese foarte clar în vedere că funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dacă mă auzea cum mă complac în asemenea prostii. Serios, bănuiesc că oricum m-ar fi lovit, date fiind circumstanțele actuale. Mi-a dat o clipă să ascund umilința de a fi uitat ziua de naștere a soției mele, o scăpare nu prea neobișnuită, sunt sigur, dar care nu se producea în general din cauza faptului că oamenii aveau creierul plin de fete de la casele de marcat de la supermarket. —Șaisprezece februarie. Șaisprezece februarie... ăăă, stați puțin... Am făcut un calcul rapid. Șaisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prostuțul nu știe că acesta îmbătrînește cel mai târziu ― care aparținea unei femei dure și cam grosolane. Cu totul altceva decât bleaga de Melania... Ce să mai discutăm, lucrurile sânt clare, nu merită să pierzi timpul. Gîndește-te bine însă la scăpările tale pe care le-ar fi putut sesiza eventual inginerul și pe care, desigur, le va spe-cu-la domnul maior. Uite, oricât te-ai strădui, nu cred că ai să găsești altceva în afară de istoria măștilor. Unde ți-e capul, fetițo, cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trimită la ospiciu! Nu și nu, că-s nebun! Or, eu nu sânt nebun. ― A, înțeleg. ― N-ați fi procedat la fel în locul meu? ― Știu eu?! Cred că mai degrabă reclamam situația. ― La chestia asta nu m-am gândit. ― O scăpare, firește, comentă fără nuanțe Cristescu. Cum te-a descoperit cucoana cu tablourile? ― Habar n-am! Mi-a dat telefon și gata! " Deci amicul are telefon, conchise maiorul. Și ce-i cu asta? Câți abonați sânt în București?" ― Ce s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cum să-i închid, când ei varsă Pîrae de foc aprins. (bis) Și mă vaiet cu suspinuri, Ce pot lacrimi, ce pot chinuri Când durerea de amoriu 392 {EminescuOpVI 393} Mă sfârșește ș-o să moriu. Ah, moarte, numai la tine Scăpare mai poate fi, Căci la necaz moarte vine Și omul poate muri. Repezi-te dulce rază Din doi ochi mângâitori, Și vino de înviază Pre alți doi ce-s muritori. Aceasta e a ta putere, Acesta-i darul ce-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă pierzi Și nu o să mă mai vezi. No. 6 Moarte, moarte, ce nu vii Să mă iei dintr-acești vii Și-n mormânt să mă arunci Ca să scap dintr-aste munci. Vino, vino de mă ia Că tu ești scăparea mea, Nu gândi doar că doresc În lume să mai trăiesc Și ce mi-au fost de plăcut Viața cât am petrecut Tocm-acelea m-au gonit, Toți mi s-au împotrivit. Și vr-un bine De - am gustat Cu ah l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te mai ții. Te-ai deprins cu reaua viață, Amar îți pare dulceață Și-l ai la răni alifii, Ori care nenorocire La tine s-au făcut fire Și suferind o petreci; Rabzi dureri fără-ncetare, De oftări nu ai scăpare Și nu plesnești să te-nneci; Te-ai luptat tot vitejește Dar acum se isprăvește, 420 {EminescuOpVI 421} {EminescuOpVI 422} {EminescuOpVI 423} Trebui să mori negreșit, Să mai trăiești nu se poate Că ieu nădejdile toate Le-am pierdut desăvârșit. No
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
transformat în săptămâni, apoi săptămânile s-au transformat în luni. David știa ce e în mintea mea și nu era dispus să mă lase în libertate. Îmi dădea drumul din cameră când se întorcea de la serviciu, dar ce șanse de scăpare aveam? Era mereu cu ochii pe mine. Dacă încercam să ies pe ușă, cât de departe puteam ajunge? Poate câțiva pași. E mai mare și mai puternic decât mine și nu trebuia decât să alerge după mine și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plângea doar la auzul ideii de copil, un individ sentimental și lăcrimos, care avea nevoie să umble cu cutia de șervețele după el, ca să nu se facă de râs în public. Poate casa din Carroll Street era de vină pentru scăpările acestea lipsite de bărbăție. Petreceam destul de mult timp acolo, și acum că soțul lui Nancy fusese înlocuit de Lucy și Aurora, gospodăria devenise un univers în întregime feminin. Singurul său membru masculin era Sam, fiul în vârstă de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]