4,125 matches
-
avansa ipoteza că această prezență sporită a autoarelor implică un transfer: cei care vor să rămână în cadrul scriiturii pornografice tradiționale au tendința de a se îndrepta către filmul porno, care duce la paroxism dispozitivul pornografic, în timp ce unele scriitoare abordează această scriitură modificând-o: "dacă imaginea este, tendențial, mai mult un domeniu masculin, scrisul suscită un interes în mare parte feminin"52. Textele publicate de ele sunt centrate pe expunerea unui eu care asociază plăcerea sexuală și plăcerea cuvântului, în loc să subordoneze totul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
orientate spre un scop univoc. De aceea una dintre rubricile din Viața sexuală a Catherinei M. se intitulează "Plăcerea de a povesti"53. În Jouir [Juisare], de exemplu, C. Cusset inițiază o scenă care nu se finalizează, ceea ce contravine regulilor scriiturii pornografice: "Îngenuncheată pe podea, i-am desfăcut jeanșii cu o mână expertă, în timp ce el se ferea fără mare convingere. I-am supt-o. Ridicându-se deodată, m-a luat de pe jos și m-a dus în pat". Gallimard, Folio, 1997
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ca povestirea să pornească în altă direcție. Freud rezuma enigma sexualității feminine prin faimoasa întrebare "Ce vrea femeia?" (Was will das Weib?), unde "voința" nu se lăsa redusă la o "dorință". Într-un sens, s-ar putea spune că abordarea scriiturii pornografice de către femei ne conduce la întrebarea "ce vrea textul?". În timp ce pornograficul în forma lui clasică este regizat de o finalitate univocă, excitarea cititorului, și întreține relații agresive cu literatura, aceste texte mimează parțial și totodată minează economia acestei scriituri
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
scriiturii pornografice de către femei ne conduce la întrebarea "ce vrea textul?". În timp ce pornograficul în forma lui clasică este regizat de o finalitate univocă, excitarea cititorului, și întreține relații agresive cu literatura, aceste texte mimează parțial și totodată minează economia acestei scriituri, îi alterează finalitatea, fără însă a o înlocui cu alta. Ele intră astfel în relații indecidabile cu literatura deschisă, ca și cu scriitura pornografică. Cartea lui C. Millet se încheie, semnificativ, cu un film care-i permite naratoarei să-și
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
excitarea cititorului, și întreține relații agresive cu literatura, aceste texte mimează parțial și totodată minează economia acestei scriituri, îi alterează finalitatea, fără însă a o înlocui cu alta. Ele intră astfel în relații indecidabile cu literatura deschisă, ca și cu scriitura pornografică. Cartea lui C. Millet se încheie, semnificativ, cu un film care-i permite naratoarei să-și privească propriul corp: "Coapsele și gambele larg desfăcute se înscriau perfect într-un pătrat. Asta văd eu astăzi, dar atunci știam că bărbatul
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
imaginarul personal pe care aceștia îl adaugă. În plus, fantasmele sexuale fac identificările cu subiectul să varieze neîncetat: cititoarea nu este condamnată să ocupe locul personajelor feminine, ea poate amesteca distincțiile pe care le instaurează povestirea. Concluzii Un viitor nesigur Scriitura pornografică, așa cum s-a dezvoltat ea în Occident, și-a trăit deja epoca de aur; aceasta a început o dată cu apariția tiparului și s-a încheiat o dată cu pierderea hegemoniei acestuia, o dată cu trecerea de la "grafosferă" la "videosferă". De acum, ea trăiește în
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
atribuie o sexualitate falică, negându-se inevitabila alteritate a unui feminin pe care Lacan, de pildă, îl conceptualizează ca un "nu-tot". În termeni mai simpli: producătorii de pornografie "creează personaje "femele" a căror sexualitate să semene cu a masculilor"60. Scriitura pornografică nu este expresia a ceea ce ar constitui "într-adevăr" sexualitatea masculină, ci un discurs compensatoriu, reactiv, care se hrănește din neliniștea pe care o provoacă diferența sexuală în cazul bărbatului, confruntat cu o sexualitate feminină pe care nu o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
această perspectivă, ceea ce face posibilă pornografia nu este ceva intrinsec identității masculine, ci corespunde unui stadiu arhaic care trebuie depășit, de pildă modificând relațiile dintre mame și fiii lor. O astfel de evoluție este necesară pentru a inventa o nouă scriitură a dorinței, eliberată de constrângerile pe care o masculinitate mutilată le impune: o scriitură ale cărei opere reprezentative ar fi "tridimensionale, complexe, bogate", care ar țese adevărate intrigi, capabile să "integreze sexul în restul relațiilor umane"66. Speranța unei "demasculinizări
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
unui stadiu arhaic care trebuie depășit, de pildă modificând relațiile dintre mame și fiii lor. O astfel de evoluție este necesară pentru a inventa o nouă scriitură a dorinței, eliberată de constrângerile pe care o masculinitate mutilată le impune: o scriitură ale cărei opere reprezentative ar fi "tridimensionale, complexe, bogate", care ar țese adevărate intrigi, capabile să "integreze sexul în restul relațiilor umane"66. Speranța unei "demasculinizări" a pornografiei se bazează, evident, pe prejudecata că modalitățile tradiționale de diferențiere sexuală nu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
că "în ciuda diferenței fundamentale dintre atitudinea femeii și cea a bărbatului cu privire la aceste chestiune, nu deținem încă un limbaj care s-o exprime"69. Apărarea unei pornografii feminine se înscrie într-o revendicare mai vastă, cea care vizează promovarea unei "scriituri feminine". În ultimă instanță, este vorba tocmai de maniera în care trebuie concepută diferența sexuală. Problema, într-adevăr, este că, pentru a obține o pornografie feminină, nu este de-ajuns ca femeile să se apuce de scris; întotdeauna se poate
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și acceptare, pledând pentru o pornografie de mai bună calitate. GOULEMOT J.-M., Ces livres qu'on ne lit que d'une main. Lecture et lecteurs de livres pornographiques au XVIIIe siècle, Alinéa, Aix-en-Provence, 1991. Unul dintre rarele studii despre scriitura pornografică, dar care se limitează la acel corpus de referință care este secolul al XVIII-lea francez. Interesul major al acestei cărți constă în faptul că pune accentul pe practicile de lectură. PIA P., Les Livres de l'Enfer du
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Bartis reușește să transmită o violență sufocantă într-un text deconstruit, care pierde deseori cititorul doar pentru a-l regăsi mai târziu, după un duș rece ca gheața.“ „Lire“ „Attila Bartis reușește să exprime superb aceste închisori interioare, cu ajutorul unei scriituri împinse până la extrem. Un roman magnific în care istoria, politica și destinele individuale se întâlnesc și se întretaie inevitabil, până în pragul dezastrului.“ „Livres Hebdo“ „Un autor de care vom mai auzi, pentru că emană foarte multă energie.“ Plimbarea Traducere din limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
creație dramaturgică. Inițial, am crezut că nu trebuie decât să reproduc dialoguri din text așa încât niște actori tineri să le poată folosi în antrenamentul lor profesional. Aveam să constat curând că invitația lui Andrei Șerban echivala cu inițierea într-o scriitură cu totul nouă pentru mine și într-o experiență profesională și umană aparte. Prima impresie Plopi este un loc aflat la vreo 40 de kilometri de Cluj, pe valea Ierii. Se ajunge cu greu, pe cărări de munte ascunse. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
de un regizor pe care îl interesa subiectul dezmembrării unei familii. Mi s-a părut tentant să scriu despre o ruptură pe care, mai mult sau mai puțin explicit, am experimentat-o cu toții. În Olanda nu există o tradiție a scriiturii textului dramatic, nu există decât foarte puține ateliere în care piesa să se dezvolte, așa cum se întâmplă în Anglia sau în Statele Unite.“ Blowing a fost cel mai bun spectacol-lectură pe care l-am văzut până acum. O familie emite live
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
sunt interesat să-mi povestesc viața mea pentru că nu e interesantă. Pe mine mă interesează să spun povești, să le imaginez, oamenii au nevoie de povești“. Această opțiune anti-biografică se menține constant în romanele sale. Alături de „munca de stil, de scriitură“: „romancierul e un artizan, spune Claudel, de aceea încerc să lucrez atent imaginile, comparațiile, să găsesc echilibrul între o limbă simplă, poetică și una care sondează adâncimile“. Accentul pică pe tragic: romanele construiesc tragismul unei perioade, dar nu sunt triste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
sine sensurile, acea carte în care toți cititorii, de la cel ingenuu și până la cel sofisticat, se simt acasă, găsesc motive de satisfacție. Evident, când scrii animat de o asemenea năzuință, strategia ta textuală va cuprinde, neapărat, mai multe paliere ale scriiturii, aidoma unor încăperi cu cheie, la care au acces diverse categorii de cititori. Cred în miza multiplă a autorului de romane: fiecare roman trebuie să-și pună, în același timp, o sumedenie de întrebări și să caute cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
mutandis, a intrat între timp în legenda mișcării teatrale, ca și a publicurilor tinere, ca unul de netă cotitură; așa cum Fight Club, tăiat de la cam toate nominalizările, a schimbat la față, la vremea lui, percepția despre raporturile subiectiv/obiectiv în scriitura cinematografică. Or, ceea ce cred că îl face pe Florin Piersic jr. cu totul exemplar e această putere de a trăi bucuros în libertatea construită, cu responsabilitate, de el însuși. A face, cu încăpățânare, numai ceea ce îți dorești să faci e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Harry Belafonte, William H. Macy, firește Emilio Estevez. Filmului i se vede jupa din primele secvențe, dar nu e nimic sexy în asta. Stilul său îl copiază la modul bădăran pe cel din Crash, devenit, iată, placă turnantă în istoria scriiturii cinematografice. Numai că nu oricine poate întrepătrunde numeroase destine (22 în filmul de față), așa cum face Paul Haggis. Deci nu e suficient să te numești Emilio Estevez, să fii copilul cel mare al lui Martin Sheen, să faci rost de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
semi-fictive, uneori nu mai știu ce e real în personajele acelea și ce am inventat. Tot criticii anglo-saxoni au spus că aduci cu Hemingway și că poezia ta are ceva din Bukowski. Ei te inspiră? Hemingway, Bukowski, Hamsun, Céline... în scriitura lor am căutat ce e mai bun, ce e original, ceva ce mi-ar putea servi ca punct de plecare sau de sprijin pentru scriitura mea. Scrii dintr-o suflare sau îți cauți atent forma? Am făcut experimente de stil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
că poezia ta are ceva din Bukowski. Ei te inspiră? Hemingway, Bukowski, Hamsun, Céline... în scriitura lor am căutat ce e mai bun, ce e original, ceva ce mi-ar putea servi ca punct de plecare sau de sprijin pentru scriitura mea. Scrii dintr-o suflare sau îți cauți atent forma? Am făcut experimente de stil. Multe. În felul acesta, am umplut coșuri de gunoi întregi. Am scris extrem de mult față de cât am publicat. Cum am spus, coșuri întregi cu ciorne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
am fost foarte strâmtorat, m-am apucat să scriu atunci foarte contondent, să spun așa. Voiam să fac ceva narativ, dar am scris poezie. Au fost publicate în Irlanda. Era un experiment, din care am învățat să fiu econom în scriitură și să nu folosesc foarte multe cuvinte. Româna ai învățat-o din mers sau ai luat lecții? Din mers. Nu prea citesc în românește, doar vorbesc. Nici presa n-o citesc, trebuie să recunosc. Ai idee despre ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
de-al nostru să fi fost la început o excentricitate, o nebunie, un act necugetat care, cu timpul, a devenit politețe sau rutină. Poate că și scuipatul cojilor de semințe pe jos își are propria poveste. Micuța victimă Ana-Maria Onisei Scriitura lui Philippe Claudel vine ca o pauză de respiro după întortocheli postmoderniste ori fraze baroce sensibile, se insinuează poetic și îți pune stăpânire pe minte. Un roman care te rupe, într-un fel decent, clasic, de lume, de zgomot, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
presupune, așadar, o lectură contextualizată (nu prima) a textului care se constituie în premisă a spectacolului, lectură realizată nu doar din perspectiva cititorului comun, ci și (mai ales) prin grila potențialului actor și prin cea a potențialului spectator. Astfel, tehnicii scriiturii regizorul îi substituie tehnicile specifice creării unui spectacol de teatru (clasic, de păpuși 89, de umbre etc.), după cum mijloacelor textului scris, regizorul le adaugă mijloacele specifice punerii în scenă a unui text90; vezi, de exemplu, adaptări ale unor replici, eliminări
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spectacolele noastre de Carmen la Arena din Verona, pe vremea când eu cântam Escamillo. Era excepțională. Îi doresc tot binele și îi rămân coleg și prieten! Viorica a fost cea mai frumoasă Carmen cu care am cântat. Vocea ei corespundea scriiturii lui Bizet: rotundă, sonoră și foarte caldă. Mai mult, a fost cea mai credibilă și mai sexy Dalila pe care am întâlnit-o! Eram ca frații gemeni, nu aveam nevoie de repetiții, ne simțeam imediat și intram într-o clipă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
urlete pe toate glasurile”, „înjurăturile îmbălate”, „vuiet prelung”. Eludarea predicatului dă comunicării un ritm rapid: „Ce, boierule, vrei să ne omori?”. Termenii figurați, proveniți din limbajul unei arte nonverbale cum este muzica, îndeplinesc un dublu rol: cel de a defini scriitura, deci cu o funcție metalingvistică, și cel de a se autodefini, cu o „funcție poetică”. Aici muzicalitatea este subordonată ideii. Capitolul Petre, Petre descrie atmosfera după furtună. Vocile devin simbolice. Rebreanu creează un adevărat „oratoriu”. Orchestra este întreaga masă a
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]