58,131 matches
-
cu care deja ne am obișnuit. La masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un bătrânel cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase. Bate ceva la mașina de scris, iar din încordarea buzelor și a sprâncenelor se înțelege că se grăbește să termine cât mai repede. În încăpere intră omulețul misterios, foarte elegant îmbrăcat și cu umbrela în mână, și așteaptă să-i fie simțită prezența. Durează câteva minute
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a sprâncenelor se înțelege că se grăbește să termine cât mai repede. În încăpere intră omulețul misterios, foarte elegant îmbrăcat și cu umbrela în mână, și așteaptă să-i fie simțită prezența. Durează câteva minute până cel de la masa de scris se întoarce și îl privește lung, fără să spună ceva. Domnișoara Vera este aici. Să-i spun să intre? Vera e deja aici. E prea devreme, încă nu am terminat. Atunci să-i spun să plece? Nu, cum să-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să întoarcă capul, o invită să ia loc pe canapea. Ea se supuse. Întunericul începea să crească în cameră, numai pe covor mai rămăseseră câteva raze subțiri de soare. Respirația lui era întreruptă doar de sunetele făcute de mașina de scris. Prezența ei era insesizabilă, și nici ea nu dorea să facă sau să spună ceva ce l ar fi putut deranja. El continua să scrie, cuvânt după cuvânt, propoziție după propoziție, paragraf după paragraf. De plictiseală, Vera începu să cerceteze
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le mutase fără să știe ea, sau poate nici nu părăsise camera, și numai avea impresia că ieșise în ploaie și venise la el. Dacă el nu ar fi stat la masă și nu ar fi bătut la mașina de scris, ar fi jurat că se află la ea acasă. I se păru ciudată această asemănare și se hotărî să-l întrebe imediat ce termină. Se făcu întuneric de-a binelea. Silueta ei se confunda cu umbra canapelei, formând un întreg fără
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se hotărî să-l întrebe imediat ce termină. Se făcu întuneric de-a binelea. Silueta ei se confunda cu umbra canapelei, formând un întreg fără spații goale. Prezența lui mai putea fi percepută doar auditiv, datorită sunetelor scoase de mașina de scris. În timp ce ea se gândea că ar fi fost mai bine să plece și eventual să revină mâine, brusc el se întoarse și încercă să o găsească în întuneric. — Iartă-mă că te-am făcut să aștepți. Nu-i nimic. Vrei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mult la munca ta. Ești sigur că nu-ți mai trebuie? — Sigur. Îl scrisesem pentru tine de la început. După ce-l vei citi vei înțelege mai multe lucruri... Acum am să te rog să mă scuzi, am o altă poveste de scris și nu vreau să-mi pierd ideile. Toate cuvintele pe care ți le-aș putea spune în aceste momente, crede-mă, sunt de prisos. Vera se ridică de pe canapea și se îndreptă spre ușă cu pași mărunți, apoi se întoarse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Toate cuvintele pe care ți le-aș putea spune în aceste momente, crede-mă, sunt de prisos. Vera se ridică de pe canapea și se îndreptă spre ușă cu pași mărunți, apoi se întoarse să mai privească masa cu mașina de scris și pe el lucrând de zor. Încă nu-i venea să creadă că se terminase. Atât de repede. Avea impresia că pur și simplu el voia să scape de ea, așa cum și ea dorise să scape de el. Dar nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere dictată de o furtunoasă stare de neliniște. Parcă și literele ieșiseră nefirești, neegale, făcând notă discordantă cu alte însemnări din jurnal, unde scrisul ei era lizibil, îngrijit, estetic. - N-ar fi mai bine să așez masa? - Cred că ar fi o idee bună! Mâncară împreună. Conversația din timpul mesei se reduse la un dialog marcat de convențional. Ina își privi din când în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
datează cel puțin de pe vremea Potopului. Chiar cu ochii închiși, îi văd cu precizie cele mai mici unghere și mă simt apăsat de atmosfera ce domnește aici. Casă pe care n-o poți vedea decât desenată pe vechile truse de scris. Trebuie să-mi notez toate acestea ca să mă asigur că n-am fost indus în eroare, trebuie să explic toate acestea umbrei mele proiectate pe perete. Da, o singură satisfacție îmi rămânea, o foarte mică satisfacție: între cei patru pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
asigur că n-am fost indus în eroare, trebuie să explic toate acestea umbrei mele proiectate pe perete. Da, o singură satisfacție îmi rămânea, o foarte mică satisfacție: între cei patru pereți ai camerei, desenam pe învelitori pentru truse de scris, îmi petreceam timpul cu o asemenea distracție ridicolă. Dar, după ce am văzut cei doi ochi, după ce am văzut-O pe Ea, am încetat cu desăvârșire să mai înțeleg sensul și valoarea oricărui efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
orele de singurătate și în minutele a căror durată nu mi-o amintesc prea bine, ca ivită din negură, fața Sa vaporoasă îmi apărea cu mai multă insistență ca oricând, fața Ei maladivă, asemănătoare miniaturilor care ornează pielea truselor de scris. Cred că se scursese o bună parte din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
complexele, recurge la mobilul cel mai puternic al vieții sale; și în asemenea ocazii se poate întâmpla ca un artist adevărat să dea viață unei capodopere. Dar eu, eu care n-aveam nici un talent, eu, nefericitul decorator de truse de scris, eu ce puteam face? Obișnuit să produc în serie imagini seci, lucioase, fără suflet, ce puteam să desenez ca să devină o capodoperă? Cu toate acestea, mă simțeam invadat de entuziasm și pătruns de o ardoare intensă: era ca o vervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
hârtie liniile esențiale, alegându-le pe acelea care mă frapaseră. Un crochiu, oricât de sobru ar fi el, trebuie să trezească o impresie, să aibă un suflet. Eu, care mă obișnuisem să execut desene în serie pe pielea truselor de scris, mă vedeam constrâns să-mi pun la treabă inteligența pentru a exprima idealul, pentru a reda, adică, ceea ce imaginația mea atribuia fizionomiei sale în mod obsedant. Trebuie să privesc fața, să închid ochii și apoi să transpun pe hârtie liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute de aceeași mână, cea a bietului decorator de truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele de nuferi albaștri, înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe colină, construite din cărămizi grele, trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sub o boltă, stă un bătrân bizar; în fața lui se întinde o rogojină imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat, de la lucarna mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un fular jegos în jurul gâtului; poartă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
unui măr. Pe scurt, se apucară de comerț. La douăzeci de ani, se duseră în India, pentru a vinde specialități de Rey: stofe, pânze imprimate, voaluri înflorate, stambe, paltoane, ace, șaluri, ceramică, argilă de spălat părul, piei pentru truse de scris. Tatăl meu se instala la Benares, iar pe fratele său îl trimise să umble prin alte orașe ale țării în scopuri comerciale. În curând, tata se îndrăgosti de o baiaderă, dansatoare în templul Lingam pe nume Bugam Dasi. Rolul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dezgustat. În orice caz, îmi recâștigasem viața, căci netopindu-mă ca un bloc de sare în baia de aburi, pentru mine ținea de un miracol. Viața mea mi se pare la fel de bizară, la fel de incoerentă ca desenul care ornează trusa de scris de care mă servesc în acest moment. Fără îndoială că motivul lui e opera unui artist nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un biet continent, România este o lume!”. Sunt un pic invidios că nu mi-a venit mie, ideea; dar dacă aș fi scris-o eu, aș fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? ( fiecare, pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cîte știu eu, doar unul - și ăla erou secundar... Într-un interviu din Adevărul, 5 iulie 2009, infatigabila Rodica Popescu Bitănescu face imprudența să afirme :”... PÎnă acum cîțiva ani, nu aveam calități de dramaturg. Nu am avut niciodată pasiune pentru scris”. Cu toate astea, brusc, au ieșit pe afiș - și nu unul oarecare, ci chiar al primei scene a țării, două premiere cu textul și regia popularei actrițe. La mai mare, Rodico, dacă tot ți-ai descoperit talen tul, după 70
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
putea spune că este partea pozitivă a cenzurii comuniste. Dar oameni de seamă, care n-au avut ghinionul comunismului (ludic fiind, alătur nume ca Sofocle, Goethe, Ibsen, Blaga, Meyerhold, Craig, Caragiale, Ion Sava etc.), s-au ferit să pronunțe, În scris, cuvinte jenante. Dar În epo ca pornocrată, cine mai are timp de paseisme culturale?!... Un amic psiholog Îmi spune că, după părerea lui, românul suferă de prestigită. Românul paranoic, zic eu; ori cel inferior. Omul echilibrat e conștient că , % 96
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
unor colegi. Am remarcat tonul echilibrat al opiniilor artistului, punctul lui de vedere decent - dar nu indulgent, asupra multiplelor probleme cu care s-a confruntat , În cele trei decenii de activitate. Nu excelează prin figuri de stil, prin talent literar, scrisul scenografului ; nu seduce, nu acroșează, ci mai mult diagnostichează. Scrie limpede, sec, la obiect. Arată hibele și propune remedieri. Este mereu documentat și dă verdictul În cunoștință de cauză. Nu polemizează, nu insultă, dar nici nu menajează. Spre exemplu, atacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mult... pentru prieteni & pentru cei vizați În cronică. Este clar că Mihaela Michailov sau Cristina Modreanu, Marina Constantinescu sau Ion Parhon, nu scriu mai bine decît Adrian Țion. Dar ultimul publică ( din cîte știu) mai mult În revistele clujene, deci scrisul său are handicapul unei restrînse circulații. Nu e singurul care merită o audiență superioară : la Oradea, Iași, Bacău, Constanța, Craiova, Ploiești, Sibiu, TÎrgu Mureș trăiesc și scriu mulți alți critici valoroși. Dacă n-au inspirația să publice multe cărți ; dacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
alți critici valoroși. Dacă n-au inspirația să publice multe cărți ; dacă n-au norocul ca aceste volume să și circule ; și dacă nu au șansa ca ele să fie citite , ei scriu pentru un public-țintă nu foarte numeros. Dar scrisul, În fond, ține și de intimitatea creatorului ; acesta scrie și pentru el, pentru a rămîne ceva În urmă, pentru a afla realizatorii spectacolului o opinie autorizată. Cronica teatrală este vitregită , din start. Dar, peste decenii, probabil, posteritatea o va prețui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]