4,921 matches
-
pășit în curte, în timp ce câinele a început să latre. - Taci, Lupule! Intră în cotețul tău! A strigat bătrâna la câine. Apoi l-a poftit să ia loc pe prispa casei. Soarele începea să se ridice spre bolta cerului care era senin în această zi de mai și o suflare de vânt aducea mirosul florilor de primăvară. - Cine ți-a spus de pământul acela? Îl întrebă bătrâna. - Omul pe care l-am întâlnit!... - Da’ de unde ești mata? De unde vii, de ai ajuns
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
privea în oglindă, își vedea fața tot mai subțiată, pomeții obrajilor altădată frumoși și rumeni se retrăgeau cu pielea spre pomeții obrajilor care ieșeau ca două cioturi în afară, iar nasul se ascuțise deasupra buzelor stoarse. Ochii lui albaștri ca seninul cerului se scufundau în orbite și capul care avea cândva un păr bogat i se arăta acum cu pielea lucioasă, fără măcar un fir de păr din cauza tratamentului cu chimioterapie. Corpul lui cândva de peste un metru și optzeci, de om
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
periferici. Le scapă și rolul de „interpreți” pe care Bauman îl atribuie intelectualului post-modern, pentru simplul motiv că nu le-a trecut prin cap că acesta ar putea fi rolul lor, mai modest, dar mai eficient. Iar în caz că acceptă totuși, senin, acest statut, întreaga societate îi va acuza de elitism... Popa Zamă și elitele intelectuale Către seară, a venit și popa Zamă, însoțit pînă la prag de zîmbetul bun al preotesei bătrîne, fetișcana de altădată. Și s-a încins cheful la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noi de la fereastra pensiunii de deasupra, împreună cu o ploaie de coji de semințe. „Nu înțeleg” - a murmurat soția mea și am plecat grăbiți. Dimineața am părăsit orașul răvășit parcă de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei. „Festivalul Pinului.” „Hai și noi !” Am ajuns astfel la Băile Herculane. Unele dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Mai ales umbra de zîmbet cu care completa careurile sale de cuvinte încrucișate, fără să acorde vreo atenție trecătorilor. — De ce o luați mereu pe aici, și nu pe la stop ? m-am pomenit într-o zi că mă întreabă, așa, din senin, omul din parc. — îmi aduce aminte de copilărie, m-am surprins răspunzînd. Eu am învățat la școala aia din colț și aici era monumentul soldatului sovietic, iar în spate, niște tufe de forsiția în care ne jucam. — știam eu ! exclamă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înspăimântat, căzut cu fața la pământ, implorându-l pe Dumnezeu să-i înlăture potirul suferinței (Mc 14,33-36). Descrierea prezentată aici nu este o ficțiune evlavioasă sau de o dogmă. Mai degrabă această scenă contrastează total cu portretul lui Isus, atât de senin creionat în In 17, unde stă de vorbă cu Dumnezeu, într-un sentimente de pace, se roagă pentru ucenicii săi și adaugă o rugăciune pentru toți cei care îl vor urma după el. Scena din Ghetsemani este o mărturie ce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
afară un om cu creierii împrăștiați. Am cunoscut marii magnați ai ruletei, industriașii, proprietarii de pământuri, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pâinea și circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o șoaptă despre așa ceva de patruzeci de ani încoace? Gîndește-te, câte mii de ani au trecut de la misterele grecești? Știe cineva oare azi ce se petrecea cu adevărat în acele caverne? Unde e vorba de sânge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cățelușele, prinse în hamurile lor complicate, cu zeci de catarame. Tata îmi spunea că înaintea lor fusese în cosmos altă cățelușă, Laika, și că ea rămăsese pe lună. Mă uitam uneori la petele de pe cristalul fumuriu al lunii, când era senin, dar nu vedeam nimic acolo, oricât m-aș fi străduit. Mai încolo era și o lunetă pe trei picioare, mânjită în toate culorile. Tata a dat și acolo niște bani și m-am putut uita prin ea. Credeam că voi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și deschisă drum larg între țările civilizate din lume. Ea nu deține decât ceea ce era al ei și nu avea de revendicat nimic vecinilor săi. Dar în această atmosferă de muncă și creație căzu asupra ei, ca un fulger din senin, nota ultimativă a URSS din 26 iunie prin care, sub amenințarea imediatei intervenții armate, cerea evacuarea Basarabiei și Bucovine de Nord. Uniunea Sovietică cerea evacuarea Basarabiei pe motivul că această provincie s-ar fi găsit în unitate seculară cu Rusia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ciripeau încă prin acei măcieși cu miros de tămâie și scorțișoară ―, mi-am dat deodată seama că se petrece ceva neobișnuit cu mine, că am rămas singur și am să mor singur. Gândul acesta nu mă întrista; dimpotrivă, eram liniștit, senin, împăcat cu toată câmpia din jurul meu, și dacă mi s-ar fi spus atunci că trebuie să mor într-un ceas, nu mi-ar fi părut rău. M-aș fi întins pe iarbă, mi-aș fi pus brațele sub cap
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așeză și mă întrebă: ― Nu reîncepem lecția? Je suis jenne fîlle... ― Bine, văd că știi asta, dar mai departe?... ― J'apprend le français... ― Asta e de săptămâna trecută. ― Pe fata aceea din mașină o învățai franțuzește? mă întrebă ea din senin, privindu-mă iară, oarecum înspăimîntată. Înțelesei că se gândește la Geurtie, pe care o văzuse stând în brațele mele, și roșii. ― Ar fi fost foarte greu. mă apărai eu. Fata aceea era foarte proastă. Chiar dacă aș fi învățat-o cinci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fluviu irațional de sentimente majore, vitale, restaurând pofta de existență și de joc. Eram gata să-i spun Maitreyiei: "Vrei să fii soția mea?" și sunt gata și acum. Aș fi atât de fericit soțul ei! Atât de purificat, de senin..." "După-amiază, conversație cu Maitreyi asupra mariajului. Mă gândesc mult și mă închipui soțul ei, șef de familie și miracol etic. Satisfacții, liniște. Seara îmi spune că e desperată că nu i-a scris Tagore. Poetul e pentru ea mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuse că d-na Sen o cheamă sus, în odaia ei. Am stins luminile, încercînd să mă stă-pînesc; pentru că eram buimac și fericit, și aproape că-mi venea să-i spun lui Khokha ce fericire mi se dăruise mie din senin, fără să o merit. În camera mea nu-mi găseam locul. Priveam pe fereastra cu gratii, mă trânteam pe pat, mă ridicam și umblam prin odaie. Doream s-o mai văd o dată pe Maitreyi, să adorm cu figura ei, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și a început să plângă, lin, numai lacrimile alunecând șiroaie pe fața ei neagră, frumoasă, fără să suspine, fără să se zguduie. N-am știut dacă plânge pentru că înțelesese că e pe jumătate cheală, deoarece ea plângea mereu, și din senin, de când se îmbolnăvise, și mai cu înverșunare atunci când voia să se ridice și să privească pe fereastră, iar noi nu o lăsam. Au fost zile de care nu-mi mai amintesc nimic acum, într-atît s-au scurs de agitate. Știu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu merită decât să fie părăsită ca cea din urmă femeiușcă. Am ieșit întîmplător pe coridor și am văzut-o pe Maitreyi șezând lângă Uday, întrebîndu-l foarte sfioasă lucruri pe care nu le puteam auzi. M-a mirat cât de senin priveam spectacolul acesta. Peste câteva minute mă întîlnesc cu Maitreyi pe scară, și ea îmi spune, strîngîndu-mi brațul pe furiș: ― Am încercat să aflu de la Shankar cheia dansului, dar nu-mi poate spune nimic. E un mare prost. Nu înțelege
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să înțelegi toată povestea, trebuie să știi că nici măcar n-a fost ideea ei. Doctorul a silit-o, da, pot spune foarte sincer: a silit-o sa se îmbrace în negru. Și nici doctorul n-a făcut-o așa din senin, sau din vreo dorință ascunsă de răzbunare. Ca să dezlege ce se numea pe-atunci, acum câțiva ani, în cercul intimilor lui Visarion "misterul Adrian" sau "complexul Poetului", doctorul a încercat o experiență, a încercat-o ca să verifice ipoteza la care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ta, că te-a interesat o pelerină cu petice în dreptul epoleților, și ai intrat pe mâna lui Năstase. Orice am face de aici înainte, suntem amândoi suspecți. Ai văzut pe Petrescu Doi? A mai venit vreodată la dumneata, așa, din senin, la ora prînzului? - Nu cred. - Asta, pentru că m-a zărit când am deschis ușa... Pantelimon călca cu privirile în caldarâm, absent, preocupat. - Dar nu înțeleg de ce fel de complot ar putea fi vorba, murmură după o lungă tăcere. - Nu înțeleg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dinții, câte doi, trei deodată. Își aminti, vag, ca de un vis pe jumătate uitat, că i se mai întîmplase cândva același lucru: câtva timp nu putuse vorbi pentru că i se clătinau toți dinții. Este, deci, aceeași problemă!" își spuse senin, împăcat. În noaptea aceea, portarul hotelului așteptase zadarnic întoarcerea clientului de la numărul 19. Apoi, când începuse să ningă, telefonase la cafeneaua Select. I se răspunse că un domn străin venise, pe seară, și se îndreptase direct spre sala din fund
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De asemenea, frumusețea drept miracol, adesea opturat, este acceptată în prezența ei supra-logică doar ca dăruire a zeului ce coboară spre a înălța, ce-și trimite peste muritori splendoarea prin truda cutremurantă a profetului său, artistul. Iar revelarea calmă a seninului ce poartă sinele dincoace de pulsația proprie reprezintă, în tensiunea reculegerii mistice a credinciosului, arătarea epifanică a zeului ca transcendentă autoritate peste adăncul ascuns al destinului uman. Aici natura nu poate fi înțeleasă decăt ca rezultantă a impulsiunilor divine creatoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sfere vide ce-i confirmă și etalează splendoarea acceptându-i, totodată, aura sfințeniei radiante. Suspensia în golul ce scoate în prim-plan indică tendința promisiunii constante a unei plutiri peste și printre credincioși. Statuia religioasă pare a fi pregătită, în seninul prezenței sale clame, de zborul crepuscular spre înălțimile deschise templului dar și de o spargere sacrificantă, de o fragmentare indusă prin impactul cu dimensiunea interioară a celui ce vrea sa creadă întru reculegerea mistică. Într-un mod, din nou răsturnat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mă uit la tine... Că nu mi s-o fi luat după patruj-de ani... I-a răspuns atât de târziu, încât el se uită doar, cu ochii holbați, și tace. Tace și se miră ce-a apucat-o așa, din senin. Am io ac de cojocu tău - asta nu i-o mai spune tare -, ce îndrăcit ai fost tu... De-aia nici nu i-a fost drag de el, deși, când l-a văzut prima oară, nu poate să spună că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcut, da de râia aia n-a scăpat ani de zile. Când îl vedeam cum apare în capu-străzii și cum vine așa, lipa-lipa, ca ursu, mă apuca, dracu știe ce mă apuca. Dracu știe ce mă apuca, așa, din senin, că-mi venea să plâng. Ursuz, mut, rău de clanță cum e, da-n ziua lefii scotea banii dân buzunar și mi-i dădea toți în mână. Io-i număram, io-i împărțeam : care la chirie, care la televizor, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
obicei se deschideau canaturile ușii, iar madam Ana apărea, împingând măsuța de servit ceaiul. O, trebuie să fii tot timpul cu ochii pe ei, și fiecăruia să-i amintești ce are de făcut, chiar dacă îți târăști piciorul stâng, și din senin a început să te doară burta. Din când în când o jenantă durere, ca o crampă de colită, pe care te-ai duce s-o ascunzi în budoar, dacă ceaiul ar fi fost servit. I-ai putea lăsa pe bărbați
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exasperarea ei, care o face să fie patetică. Ridicolă. Vocea lui ironică. Mâinile neglijent înfundate în buzunarele sweater ului, un picior puțin mai înainte. Doar afară, în lumină, au să se vadă ochii prea congestionați ai lui Niki, care, din senin, lăcrămează. — Să lichidezi un întreg trecut în 24 de ore, când știi că suntem atât de legate... Să te înfunzi într-unul din cartierele unde nu se mai poate spune că locuiești în București ! Acolo să meargă cei ce acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fac de serviciu În punctul de observație vizuală de acolo. E o pajiște deschisă, iarba e deasă, crudă, stră lucește. Piscul de munte din apropiere pare enorm, ai senzația că poți să pui mîna pe el. Cerul e neverosimil de senin și de albastru. De jur Împrejur, totul se vede aproape la fel de bine ca din spatele infirmeriei, doar că aici chiar nu mai e nimic care să-ți oprească privirea, departe e o noțiune ce ține de limitarea aparatului vizual uman. În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]