3,720 matches
-
proprietarii, au tot timpul un zâmbet larg și deschis. Ana este spaniolă italiană și trăiește în Ecuador de aproape 20 de ani iar Carlos este columbian și îi este tot timpul dor de țara lui de unde a plecat din cauza societății sfâșiate de cartelurile de droguri. Cu doi ani în urmă au deschis restaurantul, complet vegetarian și cu ingrediente în marea majoritate cultivate în propria grădină, iar acum plănuiesc să deschidă și un hotel în restul casei. Nu sunt vegetariană dar mâncarea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dintre șamani începe să cânte cu o voce puternică, care străbate ușor toată sala. Cântecul se termină și aproape imediat altă voce începe un alt cântec, acesta se termină și un altul începe; la un moment dat vocea Elizei parcă sfâșie întunericul și deschide porți nebănuite spre lumi ascunse. Ascult cu respirația tăiată, spectacolul este impresionant. Văd cum mulți în jur s-au întins deja pe saltea, simt cum mă cotropește oboseala dar vreau să rămân așezată ca să nu adorm și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nu mă lasa să mă relaxez. Încerc să-mi golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea persistă, neexplicată, apăsătoare și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie în ritmul melodiei. Simt cum atmosfera în jurul meu devine și mai apăsătoare, simt aproape fizic cum o forță nevăzută mă apasă necruțător. Încerc să mă concentrez, să ignor lălăielile dezlânate și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
strâns cu ceea ce vorbim și ceea ce facem, suntem artiști desăvârșiți ai realității care ne înconjoară. Din contră, când spunem sau facem altceva decât ceea ce gândim suntem creatorii propriilor noastre probleme. Există un continuum de manifestare al energiilor în jurul nostru, continuum sfâșiat de gânduri, vorbe sau acte necugetate. De multe ori, nici măcar nu inițiem noi aceste acte necugetate, doar dăm replică automată la ceva deja inițiat, contribuind la haosul general și creând un haos personal. Poate că totul vine din faptul că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și Steluța la păscut, Cuța se opri. Privind spre fundul râpei, Dumitru îl vede pe Roibu culcat, cu capul într-o parte. Privind cu atenție, vede și urme de sânge, coboară în râpă și-l podidesc lacrimile, când vede carnea sfâșiată la crupa calului și la gât. îi pare rău că i-a lăsat singuri de dimineață, dar așa i-a spus taică-su să se întoarcă și să-și facă lecțiile. Dar unde o fi iapa Steluța, se întreabă el
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
întrebarea pusă de Dumitru, printre lacrimi, dacă nu știu ce s-a întâmplat cu caii, aceștia i-au spus că o haită de lupi a năvălit pe cai și oi, au omorât vreo patru mioare și au trântit pe Roibu la pământ, sfâșiindu-l cu colții. Până ce au izbutit să-i alunge cu ajutorul câinilor, au mușcat de spate și iapa, care este la stână, o îngrijesc ceilalți ciobani. Despre Roibu aceștia au spus că nu au ce-i mai face și că moare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă sfâșia și mai tare, iar în mine își făcea loc și un odios sentiment de rușine! Ce vor zice ai mei în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem mereu în fruntea premianților și acuma ajunsesem în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sărbători. Revenit acasă după trei luni, toate mi se păreau mai bune și mai frumoase. Doamne, cu ce ușurare și degajare pășeam acum pe ulițele satului natal! În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și necunoscute, sfâșiat de dorul de casă și de satul natal în care fusesem atât de fericit, ca orice copil la vârsta mea. Plecasem de acasă temător, cu pași șovăielnici, să înfrunt o lume necunoscută și mă întorceam acum matur, maturizat înainte de vreme
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Y, si au Început s) m)nânce. Totdeauna Începeau cu ochii. Y z)cea acolo, dar p)s)rile nu s-au atins de el - auzea doar cum b)teau din aripi lang) el și sunetul care Îl scoteau când sfâșiau carnea. A r)mas acolo pan) la c)derea Întunericului. Y este c)s)torit cu o americanc) Înalt), cu o fâț) mic) și deosebit de frumoas). Este subțiric) și se mișc) foarte Încet. Cand se ridic) de pe scaun pare c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
team)? Este pur si simplu ceva În genul anecdotei lui Lemuel Gulliver despre devorarea unui liliputan care s-a f)cut mic de fric)? Înclin s) cred c) generalul a vorbit serios. S)-i rupem gâtul inamicului și s)-i sfâșiem carnea cu dinții. Noul naționalism nu a reînviat ce are mai bun Islamul sau, dac) judec)m dup) aceast) cruzime Înfior)toare, nici m)car sufletul uman. În Europa Occidental) și În Statele Unite, intelectualii de stânga au continuat s) foloseasc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cazurilor când precizez că este un altul) Îmi evocă tenta lemnului ars de intemperii, În timp ce un a franțuzesc Îmi sugerează abanos lustruit. Acest grup negru mai include g tare (cauciuc vulcanizat) și r (o cârpă murdară de funingine care e sfâșiată). N, ca făina de ovăz, l, neputincios și prostănac, precum și oglinjoara de mână cu dos de fildeș a lui o, fac parte din grupul alb. Mă derutează franțuzescul on, pe care-l văd ca suprafața tensionată, care dă pe afară
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hymenopteroide și niște caracteristici baroce, permițându-i extraordinarei individe să joace două roluri simultan (ca actorul din spectacolele orientale care joacă rolul unei perechi de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită și acela de furnică mare care pare s-o sfâșie. Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă și culoare, el umblă și Își mișcă antenele ca o viespe, și nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să atare ca o frunză, nu numai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
veranda luminată. Mi-am dus fata adorată În toate locurile tainice din pădure, unde o Întâlnisem și o creasem cu patimă, În visurile mele cu ochii deschiși. Într-un anumit crâng de pini, totul s-a petrecut firesc, acolo am sfâșiat țesătura imaginației și am gustat realitatea. Întrucât unchiul meu lipsea de acasă În acel an, am putut rătăci În voie și prin parcul lui imens, des, bisecular, cu lespezi clasice de piatră Înverzită pe aleea principală și cu potecile de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și după plecarea lui. Apoi, Într-o zi de primăvară a anului 1918, când puful roz al florilor de migdali Însuflețea versanții mohorâți ai munților, bolșevicii au dispărut, fiind Înlocuiți de o armată germană ciudat de tăcută. Rușii patrioți erau sfâșiați Între senzația de ușurare animalică de a fi scăpat de călăii băștinași și necesitatea de a recunoaște că Își datorează izbăvirea unor invadatori străini - și pe deasupra germani. Aceștia pierdeau Însă războiul În vest și veneau la Ialta În vârful picioarelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
post comunistă originală și capitalistă sălbatecă... ne întrebăm: când a fost țara noastră liberă, stăpână pe soarta sa, împlinirea visului de libertate al lui Ștefan? Ștefan a salvat Moldova ce se afla pe marginea prăpăstiei, în pericol de a fi sfâșiată "Super extirpatione Valahiae" de către vecinii hrăpăreți ce visau deschiderea la Marea Neagră comerțul Levantului prin Cetatea Albă și Chilia. Cu dinții am ținut și țara și Marea să nu se împlinească visul lui Mahomed: Moldova pașalâc; Marea Neagră lac turcesc". Trecutul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas într-o cămașă albă, de mătase, sfâșiată la piept, pătrunsă de sudoare și sânge. Bătrânul îi pune mâna pe frunte și clatină din cap cu îngrijorare: Prea cald. Arzi...Ți s-au obrintit rănile... Mai bine "prea cald" decât "prea rece", îngână străinul cu un zâmbet chinuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule! spune Maria rece, severă, necruțătoare ca Destinul, ca o Zeiță a Răzbunării. Trebuie! Vreau să-mi amintesc tot! Tot! Vreau să mă sfâșii! Când dau piept cu coșmarul, când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule! spune Maria rece, severă, necruțătoare ca Destinul, ca o Zeiță a Răzbunării. Trebuie! Vreau să-mi amintesc tot! Tot! Vreau să mă sfâșii! Când dau piept cu coșmarul, când îl înfrunt, asta mă mai ușurează. Fugeam, continuă ea cu aceeași privire pierdută, răvășită, numai broboane, retrăind aievea întâmplările, ne strecuram pe lângă ziduri, când, deodată, din susul străzii, ne iese în cale o bandă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am pierdut și Chilia oferită în dar ungurilor, drept mulțămire pentru ajutor. Moldova era numai jale, sărăcie, moarte. Nu-i de mirare că vecinii o jinduiau, îi puseseră gând rău, s-o sfâșie, să și-o împartă aidoma însângeratei cămăși a lui Hristos. Cazimir Crai își făcuse socoteala să aburce în tronul Moldovei un principe litvan. Mai rău, un general ungur, Csupor, venit cu oaste ca "să ajute" pe nu știu care pretendent, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în spinare și, spăsiți, s-au ploconit behăind înaintea tronului. Behăiau ei, dar în sinea lor urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face. Nu-i ușor să te glodească pumnalul sub căpătâi douăzeci de ani și mai bine... Și, totuși, astăzi, am boierimea mea credincioasă. Și, uite-așa, mai cu vorba bună, mai de frică sau de nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie Alexa. Un pas greșit, un cuvânt scăpat... Să vă feriți de ochii lui, îi sfătuiește Isaia. Te pironește cu o căutătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cuțâtu'! Mai tare! Mai adânc!... M-or blăstăma măicuțele... Și vădanele... Și fătucile nelumite... Și pruncii ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit și tușește, tușește, de aproape își pierde răsuflarea. Așa-așa! Sfâșie-te! Biciuiește-te! Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne lui Vodă Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În După-amiaza de sâmbătă am povestit cum, în copilărie, mă jucam de-a soldații, confecționându-mi în sute de exemplare oameni de hârtie pe care, apoi, înarmându-i cu săbii de carton, îi puneam să se lupte și să se sfâșie între ei. Compunând Dicționarul personajelor lui Dostoievski nu joc oare și acum, la maturitate, cam același joc, nu confecționez, ca odinioară, tot niște „oameni de hârtie”? * Dacă i s-ar fi făcut autopsia, în creierul lui Dostoievski, decedat la 28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pătrunde în inimă, în suflet, ți se umplu ochii de lacrimi. Aceasta priveliște de pe perete este făcută din plăcute de faianța colorată și pătrațele de aur. Lângă El și calai, aproape este și Maica Să cu Maria Magdalena. Ele sunt sfâșiate de durere. Aici a plătit Cel Nevinovat pentru noi, vinovații. Aici, pe Golgota, s-a adus Jertfă! îmi vin în minte câteva fraze: „Stâncă vieții e Golgota / Și ne apară Iisus, / El ne-a scos din valul lumii, / Jertfă Lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
suferință ajungi un sfânt. Nu cei îmbuibați în bunătăți și în lux, cu de toate, ajung sfinți, ci cei săraci care se roagă cu toata ființă, cu inima întreaga, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie în durere și lacrimi fierbinți țâșnesc din ea. Iar mintea-i la Picioarele Domnului. Descătușat de toate cele lumești și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]