3,800 matches
-
durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă, targuí-ul azvârli covoarele pe parbrizul mașinii și o rupse la fugă, dând colțul și pierzându-se pe străduță. După câteva secunde, o sirenă sfâșie noaptea, alarmând vecinii, și când fugarul se afla la jumătatea străzii, unul din polițiști își făcu apariția la colț și, fără să ochească, trase o rafală scurtă. Impactul glonțului îl aruncă pe Gacel în față, în patru labe, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
apoi educația sa creștină Își luă o revanșă ironică asupra doctorului, pentru că și el Începea să Împace evenimentele din ultimele zile și să se Întrebe unde anume greșise și cum se făcea că alții reușiseră. Văzu expresul În care călătoriseră sfâșiind ca o rachetă cerurile Întunecate. Ei se Încleștau de el prin orice stratagemă le stătea În putere, Înclinându-se când Într-o parte, când În cealaltă și schimbându-și punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mare de dincolo de pustie, și a izbit în cele patru colțuri ale casei: Casa s-a prăbușit peste tineri, și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre." 20. Atunci Iov s-a sculat, și-a sfîșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s-a închinat 21. și a zis: "Gol am ieșit din pîntecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, și Domnul a luat, binecuvîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plîngă de milă și să-l mîngîie. 12. Ridicîndu-și ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Și au ridicat glasul și au plîns. Și-au sfîșiat mantalele și au aruncat cu țărînă în văzduh deasupra capetelor lor. 13. Și au șezut pe pămînt lîngă el șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea. $3 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cu ce se micșorează? 7. Dar acum, vai! El m-a stors de putere... Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea care se ridică și mă învinuie în față. 9. Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. 10. Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine. 11. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și a zis: 2. "Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ți în minte, și apoi vom vorbi. 3. Pentru ce ne socoți atît de dobitoci? Pentru ce ne privești ca pe niște vite? 4. Oare pentru tine, care te sfîșii în mînia ta s-ajungă pustiu pămîntul și să se strămute stîncile din locul lor? 5. Da, lumina celui rău se va stinge și flacăra din focul lui, nu va mai străluci. 6. Se va întuneca lumina în cortul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
În pădure a fugit! Făurari de pădure Se desprimăvăra. Albinele începuseră să treacă din floare în floare, culegând puțina materie primă, din care ulterior să iscă mierea. Un tip, cam anacronic în acțiuni, dacă luăm în considerare turbăciunea problemelor care sfâșiau lumea a luat o inițiativă. Era lucrător de televiziune, la canalul ‚’’ Realitatea’’. Îl chema Mihai Tatulici. Era bucovinean. Ce idee a născut mintea sa neastâmpărată? Să înceapă o campanie de împăduriri. A și trecut, rapid, la treabă. Silvicultorii furnizau materialul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și că e dispus să-l folosească la orice oră din zi și din noapte. Se lasă o tăcere apăsătoare, în care cei de pe Marara încercau să-și facă o simplă idee despre forță și dimensiunile unui organ ce putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să reflecteze, o altă față adaugă cu glas stins: A fost un adevărat coșmar, pentru că ne mai și obligă să asistăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pitó convins. Nu este el diferit, căci dacă ar fi, i-ar fi dăruit și celelalte fete sufletele lor, iar ele tremura numai când îi aud numele... E ea! O cățea în călduri și fără inima... De ce n-o fi sfâșiat-o și pe ea, ca pe Purúa? S-ar fi transformat într-o amintire frumoasă, iar noi nu ne-am mai fi simțit ridicoli. —Așa te simți? Ridicol? —Tu nu? —E posibil, recunoscu Tapú Tetuanúi, deși, mai degrabă, aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái. Să plecăm de-aici, c-au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și vomită tot ce mâncase în ajun. Soldatul, la stânga lui, izbucni în văicăreli. — Dumnezeule! Dumnezeule! Sergentul rămase mut, înfipt în pământ, privind cu ochii măriți grămada de trupuri sfârtecate, vreo sută de bărbați, femei și copii înecați în sânge și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de păsări de pradă își începea festinul. — Doamne sfinte! Cine a putut face așa ceva? Sunt civili. Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spre Sud. Își imagina ce or fi crezând pasagerii când vedeau ivindu-se din imensa monotonie a selvei amazoniene un firicel de fum din coliba singuratică. Un reactor putea zbura șase ore fără să distingă altceva decât imensul covor verde, sfâșiat pe alocuri de râuri șerpuitoare. Șase ore fără să vezi un munte, o pășune, un drum sau o casă și, deodată, fumul înălțându-se spre un cer fără nici o pată. Indieni! vor exclama ei de îndată. „Vreun sălbatic fierbând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a ieșit din letargie, din somnul hibernal de fiecare an, plină de puteri nestăvilite, iar pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele o perdea deasă pe care trebuia să o sfâșie cu maceta dacă voia să păstreze cărările din totdeauna. S-au întors țânțarii, mai furioși decât înainte, iar căpușele au atacat, vârându-se sub piele ca să-și depună acolo ouăle; ouă care se vor transforma în larve și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi crezut că încerca să-și bată joc de el. — Să-i reinstalați pe yubani pe teritoriu huanga? Huanga și yubani-i sunt dușmani de moarte de când e lumea și pământul. Doar râul San Pedro îi poate împiedica să nu se sfâșie. Și acum huanga au arme: puști pe care albii li le-au vândut... În mai puțin de o lună, n-ar mai rămâne nici un singur yubani. Ce propuneți dumneavoastră este nimicirea tribului. Liniștiți-vă, liniștiți-vă! interveni căpitanul. Ați interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el. Repede! O sfâșie în bucăți și confecționă bandaje grosolane cu care să-i oprească hemoragia. Am nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a intrat în sală Blegul. N-am dat importanță, știind chestia cu ciomegile. Din nefericire, uitasem pățania cu Blegul în călduri, echivalentul omenesc fiind "Blegul în campanie electorală". Cu dinții la vedere, Blegul s-a repezit la mine să mă sfîșie. Habar n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta cu o vigoare pe care n-o bănuiam. Imaginea aceea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le mișcă ritmic În perfectă armonie cu aerul din Încăpere. Simt cum alungă spiritele rele. El e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea umărul și parcă o creangă se apleacă deasupra mea, mă sfîșie vara care a trecut, vreau să dorm, mormăi ca un urs bătrîn, devin agresivă. Simt hibernarea ca o necesitate din ce În ce mai acută. El rabdă, zîmbește, e atît de sărac, Îi văd viața deșirîndu-se la margini ca pulovărul unui sfînt flamand. Nino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca sticla pisată am trecut de Pantelimon domnul acela care șade pe scaun și privește absent pe fereastră seamănă cu un buldog și femeia În picioare cu șoldul strivit de umărul lui e ca o pisică Înfoiată gata să-l sfîșie amîndoi Într-un pat mîini moi respirații transpirații cățelușul meu pisicuța mea cărnuri albe grase alunecoase pe terenul de joacă din colț la Chiristigii era o casă cu un etaj la parter ședea un plăpumar sus locuia mama Jana capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chipurile Își scot capul pe jumătate. Ești condamnată să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
firișor verde de fiere alunecîndu-i În colțul gurii. Așa te vreau. Se clatină pe picioare nesigure În strigăte de Îmbărbătare „Tu ești singurul element solid pe care se sprijină invidioasele spații, ești arborele vieții țîșnind În sus ca un gheizer sfîșiind cerul“ și acolo În urma uitată printre resturile pădurii carbonizate burta căscată a lupoaicei, țîțele ei calde Încă stropind mărăcinii cu lapte. Dragoste. Singurătate... această liniște care-mi acoperă gîndul lui. Și scena iatacului. Actul II. Tabloul V. Privighetoarea cîntă, mierla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vîntură termenul ăsta fără noimă prin ziare și prin ședințe auzi autodepășire mă piș pe ea aici nu te bați cu tine te bați cu zece cu douăzeci cu o sută de rechini ca-n junglă trebuie să știi să sfîșii dacă ai ceva de apărat și nu oricum care mai de care mai sus În circa tatălui și a fiului și a Sfîntului Duh fiecare cu propteaua lui de parcă omului i s-a dat un hoit cu toate sculele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai lungă vreme și iarna Își Înfige țurțurii Într-un creier Încă Îmbătat de vară, sfîșii pielea acestui măr și mușc pînă ce sîngele gingiilor mele pătrunde În carnea lui de zăpadă. Se apropie sfîrșitul unei cărți, Îl presimt ca pe sfîrșitul unei istorii, o civilizație obosită care capitulează În fața barbariei. Cuvintele se ghemuiesc cuminți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dispozitivele mele de apărare să reziste, întâlnirile cu alți oameni, comunicarea, strângerea de informații, toate lucrurile astea trebuiau făcute jucând rolul lui Richardson. Numai așa puteam să mă mișc prin lume fără să isc valuri, fără să fiu găsit și sfâșiat în bucăți. Dar a fi Richardson însemna să fiu Richardson tot timpul, nu numai atunci când mi se părea necesar. Așa că socializam. În fața mea, noul meu prieten-epavă mușcă din mijlocul unui alt triunghi de sendviș cu șuncă și muștar, făcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]