3,862 matches
-
și șomaj, fiind 300 000 de șomeri francezi. S-au lansat programe de muncă publică destinate atragerii forței de muncă aflată în șomaj precum canalul alsacian sau fortificațiile Maginot. Datorită prăbușirii veniturilor agricultorilor, în 1932, alegerile vor fi câștigate de socialiști și radicali care promit protecție socială, dar neavând un plan clar, nu-și dovedesc eficientă. S-a apelat la protecționism, la subvenționarea întreprinderilor, încurajarea reducerii producției agricole printr-un sistem de prime. Activitatea economică nu a fost redresată și echilibrul
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
În iulie 1934, PCF și SFIO au încheiat un prim pact de unitate de acțiune, prin care liderul comunist Thorez milita pentru un front popular al muncii, libertății și a păcii. În iulie 1935 au loc manifestații comune ale comuniștilor, socialiștilor și radicalilor. În ianuarie 1936 CGTU s-a unificat cu CGT în ciuda diferențelor pentru a înlătura guvernul de dreapta. În aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
front popular al muncii, libertății și a păcii. În iulie 1935 au loc manifestații comune ale comuniștilor, socialiștilor și radicalilor. În ianuarie 1936 CGTU s-a unificat cu CGT în ciuda diferențelor pentru a înlătura guvernul de dreapta. În aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului social, Frontul Popular câștigând majoritatea în Camera Deputaților, iar noul guvern era condus de socialistul Leon Blum, având doar miniștri socialiști și radicali
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a înlătura guvernul de dreapta. În aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului social, Frontul Popular câștigând majoritatea în Camera Deputaților, iar noul guvern era condus de socialistul Leon Blum, având doar miniștri socialiști și radicali, susținut de PCF. În mai 1936, în urmă succesului Frontului Popular, au loc mișcări de greve de proporții organizate de 2,5 milioane de muncitori ce părăsesc uzinele auto din Paris. Greva
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului social, Frontul Popular câștigând majoritatea în Camera Deputaților, iar noul guvern era condus de socialistul Leon Blum, având doar miniștri socialiști și radicali, susținut de PCF. În mai 1936, în urmă succesului Frontului Popular, au loc mișcări de greve de proporții organizate de 2,5 milioane de muncitori ce părăsesc uzinele auto din Paris. Greva se extinde în toate sectoarele economice
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
partid comunist.Italienii au inventat chiar o nouă formă de grevă, cu ocuparea întreprinderilor. Având în vedere aceste condiții, statul s-a ferit să intervină, preferând să profite de arditistii care au luptat împotriva greviștilor.Atacau primăriile în care câștigaseră socialiștii, se luptau cu greviștii, foloseau o violență extremă, arma lor era bâta (manganello).Uneori îi prindeau pe adversari, le turnau ulei pe gât ulei de ricin.Într-o țară lipsită de experiență democratică, violență fascistă i-a propulsat pe scenă
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a organizat Marșul asupra Romei și a cerut puterea. Regele Victor Emmanuel al III-lea a acceptat și i-a acordat puter extinse. S-a format un guvern de coaliție, fascismul considerând că era nevoie de un guvern național.Lipseau socialiștii și erau doar trei fasciști în guvern. În 1924 au loc alegeri, în baza Legii Acerbo, care oferea o prima majoritară partidului care obținea mai mult de 40 % din voturi, primind peste 50 % din locurile din Parlament. Fasciștii obțin o
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
organizate de muncitorii sindicaliști care cereau reforme sociale. Mișcarea fascistă s-a consolidat, iar în 1933 s-a înființat Partidul Antidemocratic Falanga Spaniolă, devenind instrumentul decisiv al regimului. Grevele și asasinatele politice au mărit prăpastia dintre forțele conservatoare-naționaliste, republicani și socialiștii radicali. În 1936, generalul Francisco Franco a dat o lovitură de stat împotriva Frontului Popular ce a cauzat Războiul Civil. Pe 26 aprilie 1937 forțele aeriene germane Luftwaffe au distrus Guernica și au bombardat asupra populației civile pentru a scădea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a schimbat vechea ordine. Muncitorii din Arsenal au intrat în greva, formându-se primele consilii ale muncitorilor și marinarilor. Revolta s-a extins în marile orașe germane de pe urm căreia au profitat forțele politice de stânga și pe 7 noiembrie socialistul independent Kurt Eisner a proclamat în Bavaria o Republica a Sfaturilor după model sovietic. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
model sovietic. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie, revoluția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica Socialistă. Împăratul Wilhelm al II-lea a abdicat. Pe 10-15 noiembrie au fost create 10 000 de sfaturi ale muncitorilor și soldaților în Germania, iar la Berlin s-a format
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de la SPD, 3 de la USPD, condus de Ebert. Pe 15 noiembrie s-a încheiat un acord între patroni și sindicate prin care se obțineau următoarele: ziua de lucru de 8 ore, libertatea sindicală, organizarea unor comitete de uzina, în timp ce reprezentanții socialiști ai muncitorilor au renunțat la revendicările privind naționalizarea. Armata s-a declarat neutră dacă era restabilită ordinea. Pe 28 noiembrie SPD a început pregătirile pentru alegerea Constituantei. Apar partidele de dreapta, în timp ce spartakiștii au devenit liderii extremismului de stânga. Conflictul
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
muncitorilor au renunțat la revendicările privind naționalizarea. Armata s-a declarat neutră dacă era restabilită ordinea. Pe 28 noiembrie SPD a început pregătirile pentru alegerea Constituantei. Apar partidele de dreapta, în timp ce spartakiștii au devenit liderii extremismului de stânga. Conflictul dintre socialiști și spartakisti s-a agravat pe 6 decembrie. Guvernul a decis dizolvarea Comitetului Sfaturilor din Berlin, aflat sub control USPD. Comisarii USPD au părăsit guvernul, iar spartakistii au fondat Partidul Comunist. Capitala a fost cuprinsă de înfruntări violente între susținătorii
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
atenția opiniei publice. A fost reales în 1932 și a început să deconsidere poziția parlamentului în dauna statutului autorității centrale. Clasa politică era dominată de : Armata sau Reichswerh a rămas ostil revoluției, a contribuit la reprimarea insurecției comuniste și salvarea socialiștilor. Însă au fost ofițeri activi care au participat la tentative de puci la Berlin și Munchen. Conducerea era preocupată de reconstituirea potențialului militar german prin antrenarea clandestină a voluntarilor și testarea de noi arme în Rusia, precum și formarea unor noi
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea majoritate în Reichstag. În 1919-1923 este Coaliția Weimar la guvernare, în 1923-1928-partidele de centru-dreapta, iar în 1928-1930-marea coaliție alcauita inclusiv din socialiști și național-germani. Cabinetele erau minoritare după 1930, fiind numite de președinte, guvernând fără sprijinul parlamentului prin decrete, sumbinand Constituția. Reichstagul a fost dizolvat repetat între 1930-1932, iar instabilitatea ministerială (19 guverne în 13 ani) marca societatea germană. Părea că Republica
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
să crească impozitele, scăzând salariile, prețurile și chiriile și a preluat o parte din capitalul bancar pentru a controla sistemul financiar și instaurând un control asupra schimburilor comerciale. Șomajul s-a agravat, iar guvernul și-a pierdut sprijinut oferit de socialiști, guvernând prin decrete-legi. În 1932 au loc alte alegeri prezidențiale în care Hindenburg a fost reales cu 19 milioane de voturi în defavoarea candidatului NSDAP, Adolf Hitler ce a obținut 13 milioane de votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Democratic din Germania, au ajuns să fie îngrijorate de dezorganizarea diferitelor segmente ale populației datorată schimbării rapide de la economie bazată pe agricultură la una capitalist-industrială modernă, în condițiile unei tutele reacționare. Cum reprimarea completă atât a catolicilor cât și a socialiștilor a eșuat, politica lui Bismarck numită a "morcovului și bățului" a reușit să potolească ambele grupuri radicale. Obiectivele lui Bismark pot fi rezumate la trei direcții principale: "Kulturkampf," "reforma socială" și "unificarea națională". Istoria sistemelor legislative și a sistemelor judiciare
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
dat o serie de discursuri și emisiuni cu tema comunității supranaționale de cărbune și fier, în același timp ce Robert Schuman a început să propună această comunitate în 1948 și 1949. Partidul Social-Democrat din Germania, în ciuda sprijinului din partea sindicatelor și socialiștii din Europa, a decis că se va opune planului Schuman. Neîncredere lui Kurt Schumacher în Franța, capitalism, si Konrad Adenauer, el a afirmat că un accent pe integrarea cu "Mică Europa celor șase" ar prevală obiectivul SPD prim de reunificării
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
simpatie față de cei de centru-stânga, fără a îmbrățișa însă ideologia comunistă, pe care o și critică într-o formă cât se poate de radicală în fabula politică "Ferma animalelor" și în romanul "O mie nouă sute optzeci și patru". Orwell, un socialist convins, a plecat în Spania în decembrie 1936 ca să devină corespondent de război în timpul Războiului Civil Spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă ("Partido Obrero de Unificación Marxista
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
ales la 12 februarie 2015. Lista președinților Comitetului Regiunilor Prim-vicepreședintele Prim-vicepreședintele este ales și el de către Adunarea Plenară pentru o perioadă de doi ani și jumătate și îl înlocuiește pe președinte în absența acestuia. Karl-Heinz Lambertz, (Belgia/Partidul Socialiștilor Europeni), președintele Parlamentului Comunității Germanofone din Belgia, a fost ales prim-vicepreședinte la 12 februarie 2015. Biroul Biroul este organul executiv al CoR. Este format din 63 de membri: președintele, prim-vicepreședintele, 28 de vicepreședinți (unul pentru fiecare stat membru
Comitetul Regiunilor () [Corola-website/Science/304493_a_305822]
-
de un secretariat din cadrul administrației. A fost instituită și o Comisie specială pentru afaceri financiare și administrative (CAFA) pentru a asista Biroul CoR. Grupurile politice CoR are cinci grupuri politice: Partidul Popular European (PPE), Conservatorii și Reformiștii Europeni (CRE) Partidul Socialiștilor Europeni (PSE), Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și Alianța Europeană (AE). Membrii fiecărui grup politic se reunesc înainte de ședințele importante, pentru a adopta poziții comune. Conferința președinților Președintele și prim-vicepreședintele CoR, președinții grupurilor politice și secretarul general
Comitetul Regiunilor () [Corola-website/Science/304493_a_305822]
-
cei deportați în lagărele de concentrare au fost uciși imediat după sosire sau au murit în lagăre din cauza bolilor, bătăilor, malnutriției, muncii extenuante sau execuțiilor sumare. Nu numai evreii au fost persecutați, dar au suferit în egală măsură numeroși cehi, socialiștii, comuniștii și pacifiștii germani, iar viața comunităților și cultura au fost afectate de "Gleichschaltung". În ciuda tuturor acestor fapte, pe 4 decembrie 1938, în cadrul alegerilor pentru Reichsgau Sudetenland, 97,32% din participanții la vot și-au exprimat preferința pentru NSDAP. Cam
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
supraviețuirii a numeroase fațade și străzi din perioada antebelică, și în parte datorită stilului urbanistic specific RDG-ist. Ca și în alte orașe ale fostei Germanii Răsăritene, numai un mic număr de străzi și-au păstrat numele care comemora eroi socialiști. Printre aceste străzi se numără Karl-Marx-Allee, Rosa-Luxemburg-Platz și Karl-Liebknecht-Straße.
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
era descris într-un apel din 27 martie 1920 al Cominternului) și alți reprezentanți ai social-democrației au refuzat să accepte unificarea într-un partid de tip „bolșevic” afiliat la Internaționala a III-a, susținută de grupurile comuniste. O delegație a socialiștilor români trimisă în Rusia în toamna anului 1920 a luat cunoștință de "cele 21 de condiții" ale afilierii și a trebuit să răspundă la "șase întrebări", printre care: "„Declarați că, imediat după întoarcerea dv. în România, Grigorovici, Jumanca, Flueraș și
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
ani în Rusia, dintre care 13 ca împărăteasă. La sfârșitul lui noiembrie 1894, Maria s-a mutat la Palatul Anichkov din St.Petersburg, unde a rămas până la începutul revoluției. Ca împărăteasă mamă, n-a mai fost o țintă politică pentru socialiști și asasini anarhiști. Revoluția a început în Rusia în martie 1917. După întâlnirea cu fiul ei destituit, Nicolae al II-lea, în Moghilev, Maria a rămas pentru un timp la Kiev, continuând munca ei pentru Crucea Roșie. Când a devenit
Dagmar a Danemarcei () [Corola-website/Science/304713_a_306042]