6,537 matches
-
va fi lăsat de capul lui, cum se mai întâmplase, ci o să fie însoțit până la Stilo și totodată va fi înștiințat Episcopul din Squillace ca să controleze orice mișcare va să facă și orice atitudine pentru care va trebui să dea socoteală. Te vei întoarce la baștină precum un osândit și, fiindcă noi suntem convinși că tu ești un vulcan în erupție creat de Dumnzeu pentru a face să strălucească și mai tare bunătatea sa și divina sa înțelepciune, n-o să te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tăcerii ce are felurite valori dimineața, la amiază sau noaptea. Afară omul se mișcă neștiutor de ceea ce se întâmplă lângă el, acolo unde se săvârșesc fărădelegi, delicte, abuzuri, unde sunt uciși semeni de-ai lui fără a se da cuiva socoteală". Astăzi șiroco 38 v-a blegit pe toți, sus, treziți-vă suflete blestemate, aici e doar purgatoriul, o să vedeți voi când veți da de iad. Acest soi de amestec de lapte și altceva, mereu același, nu reușise nicicând să-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
într-un fel de curte interioară. Clădirea din spate, un bloc cu două etaje, privea strâmb, cu găvanele ferestrelor sparte. Un loc totuși numai bun să te adăpostești de pericol ori de ploaie. Și chiar de frig, dacă puneai la socoteală șandramalele dintre bălării, pe care puteai să le faci surcele și să încropești un foc bunicel. Te gândești, spuse Costică Ologu, cu aerul că face o sugestie prea puțin obișnuită pentru unul ca el, așa neîntregi cum suntem, dacă ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vezi că și-așa e destul de amărât ?... Ce mai vrei de la el ? — Vreau să muncească ! A trândăvit destul până la vârsta asta, pun-te masă, scoal-te masă ! — Nu poate să muncească, încercă Melania... De-aia îi dă statul pensie... — Ai făcut socoteala cât te costă medicamentele ? Și mâncarea și scutecele ? Și tâmpenia aia de abonament de la bibliotecă ? — Îmi dă cărțile gratis... — Gratis, da ? Și asta ? Auzi ceva trântindu-se : Îi trebuie cărți noi, că nu poate linge după mâinile altora ! Golea tăcu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă data morții ar fi fost înainte de data nașterii, cum ai fi făcut ? Ce fotografii ai fi pus ? — Asta nu se poate. Cum să mori înainte să te naști ? Berti socotise, el care, în rest, nu prea se băga la socoteli : o să se nască în noiembrie. Apoi râsese și scrisese pe o bucată de hârtie : 11.11.2011, ora 11. O să-l trimitem în America și în ziua și la ora aia o să devină major, după legea americană. La douășunu de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pot. — Asta e, spuse Rada, zâmbind cu tristețe. Abia acum ai spus adevărul. Voi nu știați cine suntem noi, așa că n-avea de cine să vă fie milă. Noi nu știam cum vă cheamă, ca să știm cui trebuie să cerem socoteală. La urma urmei, așa era mai ușor să uiți. Acum, noi doi, spre deosebire de atâția alții, am căpătat nume. Când oamenii capătă nume, lucrurile devin mai complicate. O să trebuiască să ne învățăm să trăim și așa. Poate o să vă văd din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar în cai-putere ? întrebă Pârnaie. — Am belit-o, zise Iadeș, înțelegând rostul socotelii și făcând resemnat semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, după o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă de piele, aceasta nu avusese de ales și se strânsese pe măsura noului său calapod, încrețindu-se în cute nu totdeauna paralele. Pielea asta, ale cărei riduri păreau puse cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai știi care e unul și care celălalt. — Păi, dacă te uiți, interveni Chisăliță, care tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
urmei, habar n-am, ziceau că nu sunt membru al familiei. — Ce familie ? spuse Jenică. Părinții lui au murit. Și copii n-a avut timp să facă. — Bine că am avut noi timp să facem, bodogăni Maca. — Au și vremurile socotelile lor, îl consolă Jenică. — Până la urmă n-au avut încotro, spuse Tili, lovind cu palma peste hârtie. Aveam aprobare, poate că n-au știut atunci când mi-au dat-o, treaba lor. Sau poate credeau că arhivele n-or să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în vara aia de dinainte, noi credeam că dispare de la birou mai devreme că are vreo gagică. — Nu ne-a spus nici măcar nouă... adăugă Jenică. — Până l-am urmărit într-o zi... Și nu numai noi... Sectoristul îi ținea zilnic socoteala... — Bine, spuse Maca, și ce-i cu asta ? Se ducea să înoate, mare lucru... Nici asta nu era voie ? Uite că nu-mi mai aduc bine aminte, chiar așa nebună era lumea pe vremea aia ? — Nebună... în comparație cu ce ? — Nu știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cealaltă, mâna micuță, strânsă ghem, a fetiței. Mă duc la tejghea. V-am spus, azi e lume multă. Mi-am luat ajutor, dar nu l-aș lăsa prea mult singur. Își mai toarnă și lui câte un țoi și încurcă socotelile. — Ți-am făcut safteaua, râse Maca. — Veneau ei oricum, spuse bătrânul, drumul spre cârciumă e neted. Dar nici asta nu mai ține mult. Silozul o să se închidă, nu mai sunt fabrici de nutrețuri, n-au cui să vândă. S-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care o aprinsese de la cealaltă. Se așezară pe băncuța de lemn și-și aprinseră câte o țigară. — Cum altfel ai putea ști că ești viu dacă nu vorbești ? Te pomenești că, tot tăcând, am uita să mai plecăm... Acum socoteala e mai ușor de ținut, constată Maca. Doi suntem deasupra și doi dedesubt. Mai rămâne să vedem care sunt unii și care ceilalți. Depinde de unde privești. — Te pomenești că și ei ne căinează pe noi. Ar avea și de ce, dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nouă ne-au plăcut trenurile întotdeauna. Ai putea să te uiți la bariera Câmpeneanca și să povestești toată viața noastră. — Aproape toată, observă Maca. Mai e Bulevardul Gării, de unde încep castanii. Ar trebui să-i pui și pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
indiferent, ceai. În schimb, Gulimănescu, înfricoșat de a nu cunoaște conferința lui Pomponescu, ceru lămuriri, își notă titlul și numărul revistei. Gaittany, care la început receptase cu totul detașat confesiunile lui Pomponescu, căutând chiar a stabili complicități din ochi pe socoteala naratorului, la gestul lui Gulimănescu deveni subit devotat, și scoțîndu-și notesul făcu în el niște semne cu G. Călinescu stiloul de aur. Cu toate aceste atenții, Pomponescu nu părea încîntat. Infatuarea se amesteca la el cu un sentiment ascuns de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cum așa? Fata noastră alături de...?" "Ioanide, ești foarte nostim. Cine nu te cunoaște ca mine te crede cel mai extravagant dintre oameni, tată denaturat. În realitate, ești un burghez care vrei să-ți măriți fata cu cine vrei tu, după socotelile tale..." Nu e adevărat! strigă Ioanide, în gând, atins într-un punct vulnerabil. Nu mă amestec în treburile copiilor dacă se conduc singuri bine. Dar dacă se prăbușesc, să-i las în părăsire? Asta este pedagogia dumitale?" Mi se pare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unele la drum, altele câțiva metri îndărăt sau în fundul curților, străzile n-au linie și din păcate nici vegetația nu este așa de plastică încît să înghită golurile. Impresia generală, pe ploaie, e a unui parc de materiale așezate cu socoteală la anumite distanțe. Ioanide zicea că individul născut într-un astfel de cartier reprezintă congenital un nenorocit fără sentimentul formelor, că acolo nici pământul, nici cerul n-au caracter și prin urmare nici oamenii. Prefera mahalaua cea mai infectă, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
călduroasă decât oricare alta. - Vreau o casă durabilă, de locuit în permanență, insistă Conțescu, spre a fi bine înțeles. - Poți sta și trei secole. Dar, apropo, cât vor dura explorațiile dumitale? G. Călinescu Conțescu își verifică în minte o anume socoteală, apoi răspunse că zece-cincisprezece ani, spre a realiza o monografie completă a regiunii din punct de vedere geobioantropologic. Ioanide plesni iarăși cu mănușa. Avusese o mătușă care, în vârstă de optzeci și patru de ani, era foarte agasată de o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impresie decorativă. Dar, în sfârșit, se simțea mâna maestrului. Și Saferian, și Nacu păreau foarte mulțumiți, cu deosebire că acesta din urmă arăta și îngrijorare cu privire la preț. Nu putea oferi sume mari. Saferian știa aceasta, și de vreme ce-l chemase avea socoteala lui. - Ei, întrebă el mai mult din ochi pe Expert, cât crezi? Expertul zise că valoarea adevărată a tabloului nu se putea fixa în România, ci numai printre cunoscătorii lui Ingres. Aci în țară prețul era în mod fatal în raport cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Întrebarea lui Ioanide asupra componenței grupului nu era fără rost. Gaittany avea obiceiul de a organiza mese în scopul de a întreține relațiile sau de a întări unele raporturi utile, adunând laolaltă indivizii cei mai eterogeni, puși pe listă după socoteli personale. Când invita, nu împărtășea numele celorlalți decât la presiuni mari și mărturisind numai persoanele grate celui care se interesa. Astfel, la mesele puse la cale de Gaittany, dacă nu erai vigilent, te trezeai alături de un inamic, iar în cazul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dolfescu! Nume obscur, cine tresare oare la o asemenea împerechere de silabe? Mormântul este inutil." Ioanide își goni reflecțiile cu violență, ca să nu-i turbure încrederea profesională în valoarea operelor umane, și scoțând un plaivaz de tâmplar începu a face socoteli pe marginea lespezii mormântale. Își adună pe o coloană veniturile pe care le aștepta în campania de vară, despărți totalul în sume primite, sume imediat reclamabile și sume de primit în toamnă; apoi înșiră sumele de acordat Elvirei în fiece
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răspunse Hagienuș, ia, m-au dat copiii afară. - Ce vorbești, domnule?! Aș! Cum se poate așa ceva? - Iaca se poate! Gulimănescu era avid de scandalul altora, el însuși acoperindu-și existența în cel mai perfect secret. Bucuria de a petrece pe socoteala cuiva îi lumina fața. -- Și cum s-a întîmplat? Hagienuș se apucă să nareze cum i-au închis copiii ușa, înflorind povestea, dar vag, fără a spune în fond nimic vătămător pentru familia sa. El punea accentul pe dramatismul situației
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lecțiile. Să-și ia concediu de la Universitate nici nu-i trecea prin gând și el explica cu oarecare aparență de dreptate că lucrările de seminar ale puținilor lui studenți nu se puteau nicăieri face mai bine decât pe teren. După socotelile lui, greșise când calculase că-i vor ajunge cincisprezece ani pentru executarea monografiei regiunii. Li trebuiau vreo șaptesprezece ani spre a face o lucrare solidă, care să suporte orice critică științifică. Conțescu dorea să lărgească cercetările lui și pe latura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care o ascultase probabil la Facultatea de Litere. Sunt sigur că printr-un defect de memorie și instinctiva pornire de a clarifica am înnobilat ideile lui Gavrilcea, care trebuie să fi fost mult mai confuze. Nu noi ne puteam da socoteală de asta. Scopul lui era de a ajunge la încheierea că istoria se face, fiind faptă, nu narațiune goală (asta o auzea el mereu de la aceia pe care îi recunoștea drept doctrinari ai Mișcării), și mai ales la ideea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lumina soarelui pătrundea cu tonuri de amurg violet. Ochiurile de jos ale rețelei erau sparte, plumbul de ligament cu totul rupt, lăsând un spațiu prin care un om se putea foarte bine strecura. Ioanide zări la ieșire pe mormântul Dolfescu socotelile sale bănești făcute cu plaivazul. Unul care trebuie să fi știut foarte multe lucruri era fără îndoială Tudorel. Acesta nu spuse nimic, nici nu fu întrebat de Ioanide. Arhitectul trecea privirile asupra lui ca asupra unui obiect neînsuflețit. Nu ura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]