3,952 matches
-
mai simple. Simt ca acum văd clar ce ne poate Învăța marea și Înțeleg că soarele a Învins. În același timp știu cît m-ar costa să fiu constrîns la această singurătate. Cu ironia lui ucigașă, Fontenelle arăta Într-un sonet că dacă Apolo, alergînd după frumoasa Dafne, care a preferat să se metamorfozeze În dafin decît să-l lase pe zeu s-o Îmbrățișeze, i-ar fi spus acesteia pur și simplu că e tînăr și frumos, În loc să-și enumere
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a chintesențelor sau a generalului filosofic, pe de altă parte. În calitate de profesor coordonator al catedrei de Literatură Universală a Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, a inițiat, susținând anumite instituții culturale ieșene, cum sunt Muzeul Literaturii Române, Muzeul Teatrului, Vila „Sonet“, Muzeul „Alexandru Ioan Cuza“ din Ruginoasa, Casa memorială „Otilia Cazimir“, Muzeul „C. Negruzzi“ din Hermeziu, com. Trifești, Biblioteca Județeană „Gh. Asachi“ din Iași ș.a. Ilustrul estetician a conferențiat pe teme de interferență între istorie și cultură, la care au participat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cu dragoste și compasiune la alinarea suferințelor celor bolnavi. A pregătit multe generații de studenți și medici veniți în clinică pentru specializare sau perfecționare, impresionând prin discernământul și corectitudinea sa. Ca mulți alți medici a avut și preocupări literare scriind sonete, epigrame, poeme, instantanee africane. Imediat după terminarea facultății, a fost încorporat la Institutul Medico-Militar din București, pe care l-a absolvit în 1939 cu gradul de sublocotenent. A participat la cel de-al doilea Război Mondial ca medic de batalion
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și profesional, ci încearcă să îmbrățișeze și alte zone. Picioarele tale, fundul tău, ochii tăi... , enumeră el. și, după o pauză : P* * *a ta. Ce anume vrea Maurice ? Tehnic, nu mare lucru : doar să i îndruge baliverne, să-i recite sonete și, în situații de criză, să se uite la sînii ei goi. Pe de altă parte, Maurice e ceea ce se cheamă tot tehnic un boșorog libidinos, iar relația pe care o dezvoltă cu Venus (cum îi zice el) nu poate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu se insistă pe ele. Dacă Venus e un testament, el ne spune că realizările de genul ăsta nu sînt atît de importante și că singurele abilități actoricești care contează pînă la urmă sînt aceea de a-i recita un sonet unei fete, aceea de a-i spune o măscară și, dacă se poate, aceea de a face lucrurile astea atît de frumos încît să nu se mai știe care e sonetul și care e măscara. Dilema Veche, mai 2007 Lume
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la urmă sînt aceea de a-i recita un sonet unei fete, aceea de a-i spune o măscară și, dacă se poate, aceea de a face lucrurile astea atît de frumos încît să nu se mai știe care e sonetul și care e măscara. Dilema Veche, mai 2007 Lume nouă Transformers Războiul lor în lumea noastră (SUA, 2007), de Michael Bay Trebuia să se ajungă aici. ̨ ntr-aici se îndrepta Hollywood-ul de 25 de ani : evenimentul verii 2007 se numește
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de atâta moarte?! Eram o adolescentă romantică... Visam dragostea absolută, eternă, dincolo de mormânt... Ce proastă eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță pe malul mării și recitam sonetele lui Petrarca, mă luam la întrecere cu vuietul valurilor și strigam: De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare? Iar dacă e, din ce-a fost plămădită? De-i rea, de ce durerea mi-e-nsorită? De ce, de-i bună, roadele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al inteligenței românești nu e scutită de umbra unei tristeți : improbabilitatea audienței internaționale. Dar, măcar printre noi, va avea oare salutarul ecou pe care-l merită ? Doctorul Voiculescu ...vino de mă vezi Pân’ nu s-aștern pe mine solemnele zăpezi. (Sonetul CLXXVI) Prima oară l-am văzut în 1937, nu în carne și oase, ci în portretul pe care i l-a făcut Maria Pillat, reprodus mai târziu la pagina 798 în Istoria literaturii române a lui Călinescu. Era în expoziția
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu ochi lucizi și implacabili, oarecum un aer de epocă elizabetană, o înfățișare de poet sau poate de ilustru ostaș („Poeții sunt astăzi eroii omenirii”, avea să spună, mult mai târziu, doctorul Voiculescu, în unul din multele versuri memorabile din Sonete). Nu știu dacă portretul oferea cumva și putința de a fi luat drept imaginea unui sfânt ; mie nu mi s-a părut, dar e drept că avem în genere despre figurile de sfinți niște reprezentări foarte convenționale. Nu am mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bruscă transmutație nu a fost posibilă, desigur, fără lentele acumulări interioare ale culturii și ale unei vieți absolut exemplare, realmente sanctifiante. De altfel, fenomenul nu a fost de fapt chiar așa de abrupt ; din poemele care preced cu trei-patru ani Sonetele se presimte iminența erupției acestora. Căci oricum erupția a fost izbucnire năvalnică, total schimbătoare a priveliștilor și simțirilor de până atunci. E frapant cum, într-o ordine calendaristică diferită, la început, de cea a numerotării primelor sonete, datarea lor se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu trei-patru ani Sonetele se presimte iminența erupției acestora. Căci oricum erupția a fost izbucnire năvalnică, total schimbătoare a priveliștilor și simțirilor de până atunci. E frapant cum, într-o ordine calendaristică diferită, la început, de cea a numerotării primelor sonete, datarea lor se succede vertiginos, irezistibil ; joi 2 decembrie 1954, vineri 3 decembrie, sâmbătă 4 decembrie, duminică 5 decembrie, și așa mai departe, zilnic (o dată două în aceeași zi, marți 9 august 1955), apoi la intervale de două până la 7-8
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
marți 9 august 1955), apoi la intervale de două până la 7-8 zile, uneori și mai rar, apoi iarăși zilnic, altele datate doar „decembrie 1955”, altele nedatate dar mergând toate în același flux continuu, vreme de trei ani și jumătate, până la sonetele CCXLIII și CCXLIV, compuse amândouă în 20 și 21 iulie 1958, când ciclul se curmă tot așa de brusc cum începuse, acum ̀ nsă și brutal, printr-o eufemistic numită „eroare judiciară”. Mai în adâncime gândite lucrurile, martiriul lui V.
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în adâncime gândite lucrurile, martiriul lui V. Voiculescu și sfârșitul lui în distrugere trupească și în totală privațiune de orice bunuri și mângâieri pământești a ținut probabil de o fatalitate misterioasă, a fost poate cumplitul preț a ceea ce spune în sonetul CCXXIV : „Ți-am făurit o’naltă și grea demiurgie ”. Este ceva demonic în incandescența aproape de nesuportat a Sonetelor, o sfidătoare rivalitate cu divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale lui Shakespeare, deși au, în adevăr, forma și chiar sunetul acelora
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de orice bunuri și mângâieri pământești a ținut probabil de o fatalitate misterioasă, a fost poate cumplitul preț a ceea ce spune în sonetul CCXXIV : „Ți-am făurit o’naltă și grea demiurgie ”. Este ceva demonic în incandescența aproape de nesuportat a Sonetelor, o sfidătoare rivalitate cu divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale lui Shakespeare, deși au, în adevăr, forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei. Poetul își arogă o colosală, orgolioasă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a ținut probabil de o fatalitate misterioasă, a fost poate cumplitul preț a ceea ce spune în sonetul CCXXIV : „Ți-am făurit o’naltă și grea demiurgie ”. Este ceva demonic în incandescența aproape de nesuportat a Sonetelor, o sfidătoare rivalitate cu divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale lui Shakespeare, deși au, în adevăr, forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei. Poetul își arogă o colosală, orgolioasă conștiință de sine, cu ilimitate puteri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
explica de ce ; atenția pe care în mod evident o merita poetul am amânat-o pe mai târziu : noua viață abia începea ! Eram atunci totalmente captat de alte două efecte ale „dezghețului”, care mă umpleau de entuziasm și de optimism ; apariția Sonetelor lui Voiculescu (în foarte frumoasa ediție prefațată de Perpessicius) și reeditarea lui Ion Barbu (în acea primă formă destul de penibilă, dar promițătoare pentru viitor). Aceste două evenimente, plus propria mea reintrare, timidă încă și lentă, în sfera unei munci intelectuale
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Științifică în 1971. Când nu citeam, desenam pe foi mari de ambalaje tot ce mi se dădea din subconștient. După exemplul desenelor halucinante ale lui Victor Brauner, văzute la traducătorul A.I. Deleanu, când îi luam un interviu despre arta traducerii sonetelor lui Shakespeare. Soția lui, Măriuca, mi-a dat în mână acele desene, să le văd de aproape și să văd interiorul substanței de vis din care se compuneau. Într-una din toridele zile ale verii bucureștene, în care mă perfecționam
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
asigurau succesul monden. Exact șansa asta a avut-o Codreanu, o șansă susținută de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu patos și corectitudine parnasiană, îi recitau versurile. Orb, bătrânul poet vegeta acum în vila „Sonet”, peste drum de Bolta Rece. Encomiast prin excelență, poetul George Lesnea se acomodase destul de bine cu módele proletcultiste ale vremii. Adevăratul său succes rămâneau însă traducerile din poeții ruși. Ori de câte ori recita, la șezători, „Șalul negru” al lui Pușchin, era aplaudat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
casă De păscut oi mă aleasă, Mâna mea făcu organul, Degetele mele psalmul. GH. ASACHI Poezia lui Gh. Asachi (1788-1869) e aproape în întregime sub regimul lui Petrarca. Poetul cunoscuse dealtfel direct Italia și petrarchizase acolo chiar în italienește. Fondul sonetelor e banal, dar când endecasilabul se păstrează, efectul e un sistem muzical limpid și abstract, cu acorduri cvasieminesciene. Cât ți-s dator, o, stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de o curioasă solemnitate lirică, în ciuda indiferenței cuvintelor, acestea sunt notele tehnicii lui C. A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt La libertá de Metastasio și Sonetul lui Arvers sau Menuetul lui Boccherini. Fraze simple, vetuste, expuse cu o totală nepăsare pentru cuvinte și imagini, cu o emoție sugrumată, într-un stil de așa vibrație lirică încît cea mai mică intervenție ar părea fatală acestei coarde întinse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de femeia pe care o iubea (e tema sonetului lui Arvers): Pe lângă plopii fără soț La geamul tău ce strălucea Adesea am trecut, Privii atât de des; Mă cunoșteau vecinii toți, O lume toată-nțelegea, Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai înțeles. Dar apoi romanța se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
O mulțime de epigramiști îl continuă, între care Ionescu-Quintus și Cridim merită o mențiune. M. CODREANU Începând tot cu poezie galantă, cu "mandolinate", cu versuri pentru o "scumpă doamnă" sau "pe albumul unei fecioare", M. Codreanu s-a specializat în sonet, pe care nu-l tratează deloc cu arta de smălțuitor a lui Heredia, ci ca pe o manufactură în serie, abstractă și incoloră, adesea prețioasă, câteodată filozofantă. Totuși, când poetul se oprește la stări minore, plictiseală, blazare, rezultatele sunt notabile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
joc de emoții grandilocvente și de mari procedee estetice, care a dat câteva poeme memorabile, stă tot interesul literar: În cinstea ta, - Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, Voi scri trei ode, Trei romanțe, Trei elegii Și trei sonete. Și-n cinstea ta, - Cea mai cântată din cîte-n lume-au fost cântate, Din fiecare vers voi face Cîte-un breloc de-argint, în care Gîndirile-mi vor sta alături ca niște pietre nestimate De-a pururi încrustate-n bronzul Unei coroane
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
triviale. V. Ciocîlteu rimează ironic pe tema dualității argheziene noroistele, A. Pop Marțian colectează ecouri din Camil Baltazar, Pillat, Blaga, Gh. Tuleș schițează natura moartă (fructe) în stil ortodoxist, Tudor Măinescu se distrează în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li s-ar putea nega vocația, dar care își datoresc vibrația în bună
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care le-au influențat unele bucăți - la Eminescu acest lucru nu mai e cu putință. Detractorii au încercat - cu Heine, cu Lenau, cu Platen - să arate că Eminescu "a copiat", dar a fost în zadar. (La steaua..., după Gottfried Keller, Sonetul Veneției, după Cerri, nu le-a publicat Eminescu. S-au găsit în hârtiile lui. El nu a spus că sunt originale.) În Eminescu e influența unui curent literar, cum am văzut, și nu imitarea unor modele străine. Nici Floare albastră
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]