5,168 matches
-
poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare, de neîncredere, de fericire. Afară, urmărirea continua. Trei perechi de ochi surâzători mă contemplau, trei femei al căror păr era ascuns sub văl, dar care aveau chipul descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci de ani, Îmi făcu semn s-o urmez. În fundul grădinii În care intrasem, se găsea o căsuță unde mă așeză pe un scaun de răchită, făgăduindu-mi, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încă Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin, de cealaltă parte a patului, dar Șirin dormea goală, cu capul pe gâtul meu, cu sânii lipiți de coastele mele, nimic de pe lume nu m-ar fi putut face să mă mișc. Îi sorbeau răsuflarea, parfumurile, noaptea, Îi contemplam genele, Încercam disperat să ghicesc ce vis de fericire sau de spaimă le făcea să freamăte. Când se deșteptă, primele zgomote ale orașului ajungeau deja până la noi. A trebuit să dispar În grabă, făgăduindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de vin și două pahare. „N-are ce să-ți strice, dacă ai să bei și tu o picătură. Ca să stropim, cum s-ar zice, ziua asta importantă.” A turnat vin în amândouă paharele, într-al meu mai puțin. A sorbit o înghițitură în tăcere. „Prin urmare, asta a fost. Câteva luni încă și după aceea vom fi niște oameni liberi. Cine ar fi crezut acum douăzeci de ani, când am sosit eu la Timișoara, că se va termina astfel...” „De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot ce mai știți.” Pentru o clipă, mi-a venit în minte bunicul Annei. Totuși îmi plăcea să-l aud pe tata vorbind astfel, mi se părea important și încercam să-mi închipui ce grozav fusese în tinerețe. Tata a sorbit ultima înghițitură de vin din pahar și și-a turnat iarăși. „Dar poate vrei să mai auzi o poveste, înainte să vină mama. Pentru că dansul mi-a adus aminte de o seară cu invitați la televizor, organizată de mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă supune încetul cu încetul, cum poate sporovăi acum despre prostiile ei, despre clișeele astea, ce am eu în comun cu ele. Hai să vezi mai întâi ce are Noga, o zoresc eu, nu pot să cred că înainte îi sorbisem cu sete cuvintele, se apropie de pat și respiră cu dificultate, privirea îi este lipsită de orice expresie, fără emoția aceea spiritualizată care îmi plăcea atât de mult, mâinile ei pipăie cu seriozitate corpul înfierbântat, încearcă să te apleci, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoptindu-i, șșt, șșt, șșt, cum tremurau picioarele noastre aici pe prag, și dintr-odată înțeleg. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până la fund potirul tulburării. Căci nu este nici unul care s-o călăuzească, dintre toți fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care s-o ia de mână dintre toți fiii pe care i-a crescut. Amândouă aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca dintr-o îmbrățișare de îndrăgostiți, în care trupurile sunt lipite unul de celălalt, refuzând să se despartă. Doarme în cea mai mare parte a timpului, chiar și atunci când se trezește, somnul o însoțește, șade alături de ea în bucătărie, în timp ce soarbe câteva linguri de supă de pui, puțin ceai călduț, apoi se întoarce în pat ca o somnambulă. Hipnotizată de frică, merg pe urmele ei, parcă ar fi un obiect suspect descoperit în stația de autobuz, privesc patul acela îngenuncheat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la nimic în schimb, să trăiești pentru a respira, nu pentru a iubi, nu pentru a crește copii, nu pentru a reuși, nu pentru a atinge țeluri deosebite. Îmi ridic capul deasupra apei și inspir lung, cuprinsă deodată de fericire, sorbind aerul umed, îmbătată îmi ridic unul dintre picioare și îl privesc iertător, cinci degete scurte și împrăștiate neglijent se bucură să îmi întâlnească fața, este fericirea unirii dintre începutul și sfârșitul trupului meu, asta este tot ceea ce mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rar într-o cușcă de la grădina zoologică. — I-auzi! N-a avut chef azi! Vorbești de parcă ai fi Humphrey Bogart. Rece, calculat. — Hai, lasă! Sunt și eu un om obișnuit, ca oricare altul. Mi s-a adus cafeaua și am sorbit o înghițitură fără să pun zahăr și lapte. Uite la el! O bea amară! — Pur și simplu nu-mi plac dulciurile, am spus eu, răbdător. Am impresia că ți-ai făcut o părere greșită despre mine. — De ce ești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niște cifre, păreau a fi niște socoteli de la cumpărături și un număr de telefon. — Termin în zece minute, a spus ea. Mai reziști? — Bineînțeles că da. — Sper să ți se facă foame ca lumea. E o groaz\ de mâncare. În timp ce sorbeam berea, o priveam pe Midori, deși stătea cu spatele la mine. Se mișca cu extrem de multă îndemânare, făcând patru feluri de mâncare în același timp. A gustat ceva, în următoarea secundă a tocat ceva, apoi a scos altceva din frigider și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
place mult să cânt la acest instrument. E mic, simplu și ușor de mânuit... îl simt ca pe o încăpere mică, intimă. Reiko a mai interpretat o melodie scurtă de Bach, ceva dintr-o suită. Cu ochii pe flacăra lumânării, sorbind vin și ascultând Bach-ul lui Reiko, am simțit cum mă relaxez, treptat. După ce a terminat de cântat Bach, Naoko a rugat-o să cânte un cântec de-al formației Beatles. — E momentul să cânt la cerere, spuse Reiko, făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Toate erau aliniate pe tavă, în același tip de vase de plastic utilizate și de către pacienți. Am mâncat cam jumătate din porția mea, dar Midori a mâncat, cu poftă, tot. — Nu ți-e foame? m-a întrebat ea în timp ce își sorbea ceaiul fierbinte. Nu prea. Asta din cauză că ești la spital, spuse Midori, cuprinzând încăperea cu privirea. Așa se întâmplă când nu ești obișnuit cu spitalele. Mirosul, zgomotele, aerul închis, chipurile pacienților, emoțiile, iritarea, dezamăgirea, durerea, oboseala - toate acestea sunt cauza, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe pat și a închis ochii. Avea respirația cam precipitată, dar a adormit. M-am apropiat de el ca să mă asigur că mai trăiește și apoi am ieșit să mai îmi fierb niște apă pentru ceai. În timp ce-mi sorbeam ceaiul, mi-am dat seama că începusem să-l îndrăgesc pe acest bătrânel aflat la un pas de moarte. Imediat după aceea s-a întors soția celuilalt pacient și m-a întrebat dacă totul este în ordine. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nici pe mine, spuse Nagasawa, dar mă bucur că s-a anunțat oficial. — Și o să lucrezi în străinătate imediat ce intri acolo? — Nu, mai întâi mă instruiesc vreun an de zile aici și apoi mă trimit undeva la perfecționare. Eu îmi sorbeam ceaiul, el își bea berea cu evidentă plăcere. — Îți las ție frigiderul când plec, spuse Nagasawa. Îl vrei, nu? E grozav pentru bere! — Normal că-l vreau, dar nu o să ai, totuși, nevoie de el? O să locuiești undeva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu rață, iar eu și Hatsumi cu biban. Ne-au pus în farfurii legume fierte și niște sos. Apoi s-au retras, lăsându-ne iar singuri. Nagasawa t\ie o felie de rață și începu s\ m\nânce cu poftă, sorbind din când în când din whisky. Eu am mâncat puțin spanac, dar Hatsumi nu s-a atins de mâncare. Ascultă, Watanabe, nu știu de ce este atât de complicată situația despre care vorbeai mai înainte, dar nu cred că ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Era foarte dulce când zâmbea. — Te-aș ruga să-mi spui acum ce părere ai despre mine și Nagasawa? Adică cum? — Ce ar trebui să fac de acum încolo? — Nu știu dacă vei lua în considerare părerea mea, am zis, sorbind o înghițitură de bere rece. Nu-i nimic. Tu spune-mi. Dacă aș fi în locul tău, l-aș părăsi. Aș căuta un individ care privește lucrurile mai normal și aș trăi fără probleme. Nu ai cum să fii fericită lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
regretelor? — S-ar putea, zise el, dând din cap de câteva ori. Hatsumi mi-a spus că ai sfătuit-o să mă părăsească. Nu ți se pare normal? — Ba da, spuse Nagasawa. — Hatsumi este o fată grozavă, am spus eu, sorbindu-mi supa. Știu, zise el, cu un oftat adânc. E chiar prea bună pentru mine. Dormeam profund când am auzit soneria care mă anunța că mă caută cineva la telefon. Îmi simțeam capul greu, de parcă îl ținusem înmuiat în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine? — Poate pentru că te plac. Ce alt motiv aș fi avut? Cine naiba își dorește să fie împreună cu cineva pe care nu-l place! — Dar ai un iubit, nu? Nu e cazul să te gândești la mine! am zis eu, sorbind o înghițitură de whisky. — Adică n-am voie să mă gândesc la tine dacă am un iubit? — Nu, nu e vorba de asta... — Ascultă, Watanabe! zise Midori, arătând cu degetul spre mine. Îți atrag doar atenția că s-au adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândit să citesc o carte, dar n-am găsit nimic ca lumea. Am vrut să mă întorc în camera lui Midori, dar îmi era teamă să nu o trezesc, scotocind după vreo carte. Am stat acolo, cu privirile în gol, sorbindu-mi berea și deodată mi-am dat seama că mă aflam într-o librărie. Am coborât, am aprins lumina și am început să caut prin rafturile cu cărți. Nu mă atrăgea nimic, majoritatea le citisem, dar vroiam neapărat să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
disc cu melodia asta, nu? a zis Reiko. Da, i l-am făcut cadou de Crăciun acum doi ani. Îi plăcea foarte mult. — Și mie îmi place. Este atât de sentimentală și de frumoasă! A reluat un pasaj înainte de a sorbi puțin vin. Oare câte cântece o să pot cânta înainte de a mă îmbăta? Frumoase funeralii, nu? Și nici măcar nu e atât de trist. Reiko a trecut apoi la Beatles și a interpretat la chitară Pădurea norvegiană, Yesterday, Michelle și Something. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la chitară Pădurea norvegiană, Yesterday, Michelle și Something. După aceea a cântat Here Comes the Sun și apoi doar la chitară The Fool on the Hill. Eu mi-am făcut datoria, aliniind șapte bețișoare de chibrit. — Șapte melodii, zise Reiko, sorbind din paharul cu vin și fumând iar o țigară. Indivizii \știa chiar știau ce înseamnă tristețea vieții și blândețea. „Indivizii \știa“ erau, desigur, John Lennon, Paul McCartney și George Harrison. Reiko a inspirat adânc, a stins țigara și a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să cânți nimic? — Eu nu prea știu cânta. Nu-i nimic, chiar dacă nu știi. Mi-am adus chitara mea și am cântat Up on the Roof, cum m-am priceput. Reiko a făcut pauză de o țigară și a mai sorbit puțin vin. Când am terminat, m-a aplaudat din toată inima. Reiko a interpretat apoi, extrem de frumos, o adaptare pentru chitar\ a melodiei Pavanne for a Dying Queen de Ravel și Claire de Lune de Debussy. — Aceste două melodii mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gheață pentru baruri, cînd vagabonzii mai dorm Încă sprijiniți de ziduri? Ei bine, veneam dinspre docuri și ajunseserăm În piață - mergeam la cafeneaua Pearl of San Francisco să ne bem cafeaua - și În piață era treaz doar un cerșetor care sorbea o gură de apă din fîntînĂ. Dar cînd ne-am așezat la masă În cafenea i-am găsit acolo pe toți trei, așteptîndu-ne. Ne-am așezat și unul dintre ei a venit la noi. — Ei? Întreabă el. — Nu pot, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își puse haina groasă și cotrăbĂi prin rucsac pînĂ găsi sticla cu whisky. O deschise și o adulmecă: mirosea foarte bine. Umplu jumătate de ceașcă cu apa din ibric și turnă puțin whisky peste ea. Apoi se așeză și-l sorbi foarte Încet, plimbîndu-l prin gură Înainte să și-l lase pe limbă și să-l Înghită. Se uita la cărbunii mici care mai rămĂseseră din foc, cum străluceau aprinși de adierea serii, și sorbea din whisky-ul cu apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ea. Apoi se așeză și-l sorbi foarte Încet, plimbîndu-l prin gură Înainte să și-l lase pe limbă și să-l Înghită. Se uita la cărbunii mici care mai rămĂseseră din foc, cum străluceau aprinși de adierea serii, și sorbea din whisky-ul cu apă rece și se uita iar la cărbuni și se gîndea. Apoi termină ce avea În ceașcă, mai scoase niște apă rece, o bău și se duse la culcare. Își așeză pușca sub piciorul stîng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]