5,507 matches
-
colab., 2001; Moroni și colab., 2001; Robles și colab., 2001; Rozenfeld- Granot și colab., 2002). Proteína P53 intervine în reglarea apoptozei și prin acțiune directă la nivel mitocondrial. Localizarea P53 în membrana mitocondrială are loc ca urmare a răspunsului la stimulii apoptotici și precede eliberarea cyt c și activarea CASP-3. Mihara și colaboratorii (2003) au dovedit că P53 promovează și permeabilizarea membranei mitocondriale externe formând complexe cu proteinele BCL-XL și BCL-2, atașându-se direct la aceste proteine prin domenii de legare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
că P53 promovează și permeabilizarea membranei mitocondriale externe formând complexe cu proteinele BCL-XL și BCL-2, atașându-se direct la aceste proteine prin domenii de legare la ADN (Mihara și colab., 2003). P53 activează direct CASP-8 ca urmare a acțiunii unor stimuli apoptotici de tipul radiațiilor ionizante gamma (Ding și colab., 1998). De asemenea, P53 stimulează activarea CASP-6, ca urmare a degradării ADN direct prin intermediul unui element de răspuns existent în exonul trei al genei care codifică pentru CASP-6 (MacLachlan și El-Deiry
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
segregarea cromatinei, și doar în mod secundar la reglarea apoptozei (Miller, 1999). Proteinele IAP au localizare diversă la nivel tisular și subcelular. La mamifere, localizarea acestor proteine este importantă pentru participarea la reglarea apoptozei și pentru răspunsul indus de diferiți stimuli apoptotici (Verhagen și colab., 2001). Mecanismul prin care aceste proteine induc supresia apoptozei nu este pe deplin elucidat, însă se cunoaște cu certitudine că aceste proteine funcționează ca inhibitori ai caspazelor. Cele mai multe proteine IAP umane au capacitatea de a se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
un consens văzut ca rutinizare ex post a conflictelor în societate. Cu toate acestea, înainte de a începe analiza noastră propriu-zisă, trebuie stabilite niște delimitări teoretice. După părerea noastră, analiza socio-istorică este fundamentală pentru defrișarea conexiunilor dintre partidele românești și diferiți stimuli înconjurători. Totuși, nu se pune problema erijării acesteia într-o formulă explicativă universală, "care să nu rivalizeze nici cu abordarea organizațiilor, nici cu cea a alegătorilor, nici chiar cu noile forme de studiu al partidelor prin intermediul demersului antropologic"6. Arheologia
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
concepția "localicistă" cu cea "holistă" sau Gestalt. Creierul lucrează ca o unitate, funcțiile sale de gândire, memorizare, vedere, auzire și mișcare angajează creierul ca o entitate în ansamblu. Aportul localicismului este neîndoielnic în privința determinării zonelor de percepție și analiză a stimulilor primari. În anul 1940, Van Wagenen și Herren 11 au observat un bolnav care suferea de crize grave și frecvente de epilepsie, care era refractar la orice tratament medicamentos. La un moment dat, bolnavul începe să se amelioreze în paralel
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
organismul animal un sistem de armonizare, care constă în amplificarea vitezei sunetului și blocarea vitezei luminii. Săgeata arată drumul undei sonore spre membrana timpanului și, de aici, procesul de amplificare cu ajutorul oscioarelor ciocan și nicovală și al endolimfei Prin intermediul endolimfei, stimulul sonor ajunge la organul Corti, sau celula auditivă periferică, care-l transmite neuronului temporal din aria 41 Broadman. Luminii însă, care vine cu viteză net superioară sunetului, i se opun un număr de obstacole în drumul spre retină (stratul celular
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
fotonul). Pleoapa, corneea, cristalinul și corpul vitros reduc viteza uriașă a fotonului, pentru a-l devia, în cele din urmă, spre fovea centrală a retinei. Aceste obstacole și devieri îl adaptează la caracteristicile perceptive ale receptorilor conurilor și bastonașelor, de unde stimulul pleacă pe calea axonilor care formează nervul optic. Pleoapa, corneea, cristalinul și corpul vitros reduc viteza uriașă a fotonului, pentru ca receptorii conurilor și bastonașelor să transmită pe calea axonilor informația creierului optic De la retină, prin nervii optici, stimulii vizuali ajung
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
bastonașelor, de unde stimulul pleacă pe calea axonilor care formează nervul optic. Pleoapa, corneea, cristalinul și corpul vitros reduc viteza uriașă a fotonului, pentru ca receptorii conurilor și bastonașelor să transmită pe calea axonilor informația creierului optic De la retină, prin nervii optici, stimulii vizuali ajung la încrucișarea chiasmatică, la corpii geniculați laterali și la ariile occipitale 17, 18, 19 Schematic, fotonii ajung în ariile vizuale occipitale 17, 18,19. Pentru a cunoaște "Ce?" vede și "Unde" vede, informația traversează în fracțiuni de secundă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
neuroni, albina are 109 neuroni, și, deși execută automatisme impresionante, nu are gândire și creativitate. Un rol determinant în procesul de cunoaștere, gândire și creativitate, are numărul de legături interneuronale, adică numărul de terminații nervoase, axoni și dendrite; primele conduc stimuli de la neuron, ceilalți le conduc spre neuron. Noua metodă de înregistrare Diffusion Tensor Imaging (DTI), aplicată din 1985, pune în evidență în culori toate conexiunile dintre neuroni, adică axonii și dendritele. Acest examen se bazează pe principiul imaginii de rezonanță
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
lingurițele dintr-un maldăr de obiecte, pentru a obține băutura. Dezlegat la ochi, s-a reluat experiența pentru ca cimpanzeul să fixeze o legătură între linguriță și simțul vizual. Omul (de îndată ce i se dezleagă ochii) distinge toate lingurițele deoarece, prin pipăire, stimulul se transmite de la centrii tactili din creier la centrii vizuali, gustativi și olfactivi. El simte gustul cafelei sau al ceaiului, miroase aromele asociate noțiunii de linguriță. Cimpanzeul nu poate face această legătură, având un număr insuficient de conexiuni interneuronale. El
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
în timp ce emoțiile țin de lobul limbic. Acest circuit neuronal devine cunoscut în neurologie sub numele de "circuitul Papez", cuprinzând lobul limbic și hipotalamusul (partea inferioară a talamusului). Teoria sa susține că creierul elaborează idei și sentimente în mod concomitent. Toți stimulii pe care omul îi primește din mediul înconjurător - prin ochi, urechi, nas, piele, organele vestibulare, receptorii electrici și magnetici - ajung la talamus și, de aici, se împart în două, unul merge spre cortex și al doilea spre lobul limbic. Pentru
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
ajung la talamus și, de aici, se împart în două, unul merge spre cortex și al doilea spre lobul limbic. Pentru prima oară în istoria biomedicală se delimitează creierul emoțional și fascicolele care merg spre centrii limbici ai emoțiilor. Orice stimul are capacitatea de a produce emoții. Stimulii ajunși în centrii limbici provoacă efecte autonome-vegetative precum: creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor, piloerecție și opriri ale respirației. Răspunsurile caracterizează ceea ce numim frică, anxietate sau plăcere. Aceste răspunsuri au
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
împart în două, unul merge spre cortex și al doilea spre lobul limbic. Pentru prima oară în istoria biomedicală se delimitează creierul emoțional și fascicolele care merg spre centrii limbici ai emoțiilor. Orice stimul are capacitatea de a produce emoții. Stimulii ajunși în centrii limbici provoacă efecte autonome-vegetative precum: creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, dilatarea pupilelor, piloerecție și opriri ale respirației. Răspunsurile caracterizează ceea ce numim frică, anxietate sau plăcere. Aceste răspunsuri au fost înregistrate în cursul stimulărilor neurochirurgicale, cu
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
grupe de control ale activității cognitive, determinând o relație eu-sine (în diferite părți ale creierului), care conduce la un haos (pandemonium) de activități neuronale în competiție. Stanislas Dehaene 76, Jean-Pierre Changeux 77 și Michael S. Gazzaniga 78 stabilesc că un stimul sensorial (de vedere sau verbal), devine sesizabil, adică conștient, atunci când reprezentarea neuronală din ariile posterioare este amplificată prin conexiuni de lungă distanță la arii multiple. Ei propun acest model ca un "spațiu de lucru" (workspace) care sugerează faza de tranziție
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
rolul lor în expresia emoției pe fața pacientului. În anii 1960, Stanley Schechter 87 și Jerome Singer 88, psihosociologi de la Universitatea din Columbia, propun adoptarea unui compromis în controversa James/Cannon, referitoare la întrebarea: "Ce este emoția?" Ei susțin că stimulul inițial provoacă bătăile de inimă, modificarea tensiunii arteriale, transpirația și contractura musculară, care, aduse la cunoștința creierului, declanșează instantaneu alerta, fără a putea determina cauza. Creierul are capacitatea de a descifra pe cale cognitivă cauza evenimentului emoțional resimțit. Conform teoriei Schechter-Singer
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Method of Measuring Motivation and Predicting Achievement și Emotion and Personality (1960). 90 Robert Bolesław Zajonc (1923-2008), psiholog social american. El a descris the mere-exposure effect ("efectul simplei expuneri"), numit și "principiul familiarității" (preferința pentru lucruri deja cunoscute). Deci, repetarea stimulului schimbă atitudinea față de reacția la primul stimul. El descrie reacția favorabilă la cuvinte nonsens. A descris procesul de facilitare socială (social facilitation); prezența anumitor persoane poate facilita sau inhiba. Suține existența fenomenului the confluence mode ("modul confluent"), relația statistică dintre
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și Emotion and Personality (1960). 90 Robert Bolesław Zajonc (1923-2008), psiholog social american. El a descris the mere-exposure effect ("efectul simplei expuneri"), numit și "principiul familiarității" (preferința pentru lucruri deja cunoscute). Deci, repetarea stimulului schimbă atitudinea față de reacția la primul stimul. El descrie reacția favorabilă la cuvinte nonsens. A descris procesul de facilitare socială (social facilitation); prezența anumitor persoane poate facilita sau inhiba. Suține existența fenomenului the confluence mode ("modul confluent"), relația statistică dintre IQ și numărul de copii într-o
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
dorite sau voliționale, verbe care denotă modalități de a vorbi, sunete scoase de animale, anumite procese corporale involuntare; (b) inacuzative: predicate al căror termen "nuclear" este un Pacient, verbe de existență și de întâmplare, verbe care denotă emisia involuntară de stimuli, predicate aspectuale. Levin și Rappaport Hovav (1995: 4) subliniază că Perlmutter a formulat Ipoteza Inacuzativă în contextul mai larg al Ipotezei Alinierii Universale (vezi supra, nota 1). Ipoteza Inacuzativă, propusă în cadrul teoretic al gramaticii relaționale, a fost preluată de Chomsky
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tipurile semantice de predicate inacuzative: (a) predicate (exprimate prin adjective în engleză) care descriu mărimea, forma, greutatea, culoarea, mirosul; (b) predicate al căror termen nuclear inițial este semantic Pacient; (c) predicate care denotă existența sau întâmplarea; (d) emisie involuntară de stimuli; (e) predicate aspectuale, cât și de predicate inergative: (a) acte voluntare; (b) modul de a vorbi; (c) sunete emise de animale; (d) anumite procese corporale involuntare. Dintre clasele de verbe inacuzative identificate de acești autori, voi reține clasa predicatelor aspectuale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau fără intenție, se înscriu în schema pavloviană a declicului care provoacă o reacție, determinîndu-ne să considerăm că destinatarul este întotdeauna sub controlul emițătorului, ceea ce Ravault numește în mod excelent teza victimizării destinatarului 40. Mai tîrziu, modelul se nuanțează. Între stimul (S) și răspuns (R) intervin filtre: societatea, lumea, cultura sau modurile de producție. Ecrane se strecoară între R și S. Cibernetica, cu noțiunea de feed-back, complică modelul. La fiecare tur de pistă, cel care primește devine un emițător. Acest emițător
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sfîrșim prin a dezvolta analize din ce în ce mai fine ale sociopsihologiei destinatarului. Important este aici numai să notăm acest two-step flow ca o etapă, ca o fisură în vechiul sistem funcționalist, informativ, reprezentativ, al sociologiei americane. În aceste modele, lucrurile rămîn distincte: stimuli, efecte, chiar dacă există uneori interacțiune între cele două, cînd analizele devin mai fine. Dar mesajul este real, obiectiv, actorii rămîn separați. Reprezentarea este încă regină. VI. Comunicarea reprezentativă în știința clasică a organizațiilor Lucrarea lui March și Simon, Organizațiile (Dunod
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
neprogramate. 2. Comunicarea pentru a declanșa sau pentru a stabili programe, incluzînd ajustările zilnice sau "coordonarea" programelor. 3. Comunicarea pentru a furniza datele ce permit aplicarea strategiilor (cerute de evoluția programelor). 4. Comunicarea pentru evocarea schemelor (comunicările care servesc drept "stimuli"). 5. Comunicarea pentru a furniza informații despre rezultatele activităților. "Pe de altă parte, este extrem de greu de comunicat în legătură cu obiectele intangibile, care nu sînt normalizate. Aspectele cele mai puțin structurate ale sarcinilor organizațiilor fac, deci, să apese asupra sistemului comunicării
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în norme, se lansează alt program (trunchiat sau reprelucrat după caz). Unul din motivele pentru care clasificările permit o comunicare mai economicoasă este că cea mai mare parte a coordonării poate fi programată: organizația are un repertoriu de răspunsuri la stimuli, și are nevoie numai de a ști în fața cărui tip de stimul se găsește, pentru a executa un program elaborat. Dacă am înțeles bine, acolo, comunicarea permite răspunsuri standard. Iată-ne în plină "comunicare artificială", analogă inteligenței artificiale a aceluiași
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
din motivele pentru care clasificările permit o comunicare mai economicoasă este că cea mai mare parte a coordonării poate fi programată: organizația are un repertoriu de răspunsuri la stimuli, și are nevoie numai de a ști în fața cărui tip de stimul se găsește, pentru a executa un program elaborat. Dacă am înțeles bine, acolo, comunicarea permite răspunsuri standard. Iată-ne în plină "comunicare artificială", analogă inteligenței artificiale a aceluiași Simon. Și iată-ne departe de o concepție aleatoare asupra deciziei și
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pentru a rezuma datele brute. d) Nevoia de a compara datele provenind din două sau mai multe surse, pentru a le interpreta". (p. 162) Autorii ne arată că există un ansamblu de curente de informații asociat fiecărui program, care comunică stimulii și datele obținute pentru evocarea și executarea programului. În general, această comunicare urmează canale definite, fie printr-un plan formal, fie prin dezvoltarea gradată de programe informale. Informațiile și stimulii se deplasează de la originea lor către punctele de decizie; instrucțiunile
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]